Ce presupune un atac nuclear şi care ar fi urmările

S-a vorbit des, mult prea des, în ultima vreme despre arsenalul nuclear al Rusiei şi ameninţarea pe care ar putea-o reprezenta această ţară în contextul războiului din Ucraina şi sancţiunilor impuse Rusiei. Se vorbeşte cu teamă despre riscul ca Vladimir Putin să nu mai ţină cont de nimeni şi de nimic şi să dea ordinul. Înainte să ne panicăm, să facem stocuri de iod şi liste cu locuri în care ne-am putea adăposti, este însă util şi să ştim ce presupune un atac nuclear. Cum se ia decizia, care sunt paşii, dar şi care ar fi urmările.

Ce presupune un atac nuclear şi care sunt statele care deţin astfel de arme

Numai ameninţarea cu folosirea unor arme de distrugere în masă pare aproape ireală în secolul XXI. Şi totuşi ne vedem nevoiţi să ne confruntăm cu ea şi cu temerile aferente. Tocmai de aceea este important să ştim cum se ajunge la lansarea unui atac nuclear şi care sunt urmările unui asemenea gest.

Majoritatea ţărilor au semnat Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, încercând în acest fel limitarea dezvoltării acestora. Mai sunt însă ţări care s-au ţinut departe de acest tratat, iar 2 dintre ele au un arsenal suficient cât să ucidă miliarde de oameni. Rusia are, potrivit estimărilor, peste 6.000 de focoase nucleare, în timp de SUA are undeva la 5.500. Marea Britanie, Franţa, China, India şi Pakistan sunt şi ele pe lista cu statele declarate puteri nucleare, cu peste 100 fiecare, în timp ce despre Israel, care nu a recunoscut niciodată că ar deţine arme nucleare, se crede că ar avea undeva între 75 şi 200 astfel de dispozitive. Coreea de Nord a făcut primul său test nuclear în octombrie 2006, iar Iranul este suspectat că ar lucra şi el la dezvoltarea unor astfel de arme.

Deşi, în general, când se vorbeşte despre un astfel de atac multă lume vorbeşte de apăsarea unui buton, lucrurile nu sunt atât de simpliste. Decizia unui atac nuclear nu stă niciodată în mâna unui singur om şi declanşarea lui nu se realizează printr-o simplă apăsare de buton.

În cadrul NATO, de exemplu, este respectat principiul participării nucleare. Acest lucru presupune ca toate statele membre să fie implicate în planificarea şi execuţia misiunilor, iar deciziile se iau în cadrul Grupului de Planificare Nucleară. Codul de folosire a armelor continuă însă să fie sub controlul Statelor Unite. Anual NATO execută câte un exerciţiu nuclear, Steadfast Noon, care se întinde pe parcursul unei săptămâni şi în care au loc simulări ale unor lansări de arme atomice.

În cazul Rusiei este evident că preşedintele Vladimir Putin are putere de decizie şi o foloseşte aşa cum crede el de cuviinţă. În vara lui 2020 acesta a aprobat o actualizare a Principiilor de bază ale politicilor de stat ale Federaţiei Ruse privind descurajarea nucleară, documentul care cataloghează armele nucleare drept exclusiv mijloace de descurajare. Acelaşi document prevede şi condiţiile în care Rusia ar putea lansa arme nucleare, unele care însă nu se potrivesc deloc cu noile ameninţări proliferate de liderul de la Kremlin:

• date care arată o potenţială lansare de rachete balistice înspre teritoriul Federaţiei Ruse şi/sau al aliaţilor săi;
• folosirea armelor nucleare şi a altor tipuri de arme de distrugere în masă împotriva Federaţiei Ruse şi/sau aliaţilor săi;
• un atac împotriva unor facilităţi guvernamentale sau militare critice ale Federaţiei Ruse, fapt ce ar putea submina acţiunile forţelor de răspuns nuclear;
• agresiunea împotriva Federaţiei Ruse cu ajutorul unor arme convenţionale, atunci când existenţa statului este în pericol.

Deşi niciunul dintre aceste lucruri nu este îndeplinit în acest moment, voci dinspre Federaţia Rusă spun că Vladimir Putin ar fi ordonat trecerea de la cel mai scăzut nivel de alertă la cel de la următorul nivel, cel înalt. Mai sunt încă 2 peste acesta: pericol militar şi nivel de alertă deplin.

Apoi, există ordinul politic şi ordinul militar. Nu este suficient ca Putin să dea semnalul pentru lansare, ci şi ca toţi generalii implicaţi în acest proces să accepte să transmită mai departe acest ordin, sub forma unuia militar de această dată şi să se asigure că sunt îndeplinite toate procedurile tehnice necesare unei astfel de lansări.

În plus, nu trebuie uitat nici faptul că este pentru prima dată când oficialii de la Moscova ameninţă mai mult sau mai puţin voalat cu folosirea armelor nucleare în situaţii care nu acoperă criteriile menţionate în documentul respectiv.

Citeşte şi: Belarus a renunţat la statutul de ţară fără arme nucleare – LIFE.ro

Care sunt urmările în cazul unui atac nuclear

În urmă cu 8 ani un grup de cercetători americani a studiat care ar fi impactul unui atac nuclear asupra Pământului. Aceştia au folosit modele computerizate ca să poată observa impactul global al unui război nuclear.

Exemplul utilizat atunci a fost cel al unui război regional, între India şi Pakistan, în cadrul căruia ar fi detonate 100 de bombe de dimensiunea celor de la Hiroshima şi Nagasaki. O astfel de acţiune ar trimite în aer 5 megatone de carbon negru ce ar afecta nu doar stratosfera, ci şi razele Soarelui. Stratul de ozon ar scădea cu 20-50%, iar temperaturile ar atinge cele mai scăzute valori înregistrate în ultimii 1.000 de ani pe suprafaţa Pământului.

Departe de această simulare, un atac cu bombă, fie el din aer sau de la sol, ar mătura locul exploziei, iar undele de şoc şi căldură se pot întinde pe zeci de kilometri, în funcţie de puterea bombei. Efectele radiaţiilor sunt maxime în prima oră de la producerea deflagraţiei şi ajung la 1% după 72 de ore. Acesta este motivul pentru care se recomandă adăpostirea în subteran în cazul unui atac şi rămânerea acolo pentru 72 de ore de la momentul exploziei.

În cazul unul atac nuclear, cele mai multe pierderi de vieţi au loc în primele secunde de la detonare. În funcţie de puterea bombei, raza imediat de sub detonare va fi distrusă în proporţie de 99%. La Hiroshima, de exemplu, raza a avut un diametru de 1,6 kilometri, iar majoritatea oamenilor aflaţi în acest perimetru sunt ucişi pe loc de temperaturile extrem de ridicate, de distrugerea clădirilor în care sunt sau din cauza radiaţiilor extrem de puternice. La Hiroshima şi Nagasaki, conform studiilor, între 2 şi 4% dintre locuitorii celor 2 oraşe ar fi murit în următoarele 3 până la 7 săptămâni de la momentul exploziilor. Nivelul iradierilor supravieţuitorilor depinde însă de dimensiunea armei nucleare folosite, poziţia faţă de hipocentru, distanţa, dar şi potenţialele obstacole aflate în acest perimetru. Primul efect pe termen lung în cazul exploziilor din Japonia a fost creşterea în exces a cazurilor de leucemie, dar incidenţa a crescut şi în ceea ce priveşte numărul de cazuri de cancer la stomac, colon, ficat, plămâni sau sân. Riscurile de mortalitate la naştere, de a dezvolta probleme cardiace, tiroidiene sau atacuri cerebrale, deficienţe mentale ale copiilor nenănscuţi au crescut şi ele semnificativ după exploziile de la Hiroshima şi Nagasaki.

Este important de menţionat însă şi diferenţa dintre capacităţile de atunci ale celor 2 bombe – 15, respectiv 21 de kilotone – şi capacităţile din prezent ale armelor nucleare, care au capacităţi de încărcare de megatone.

Citeşte şi: Cine a realizat cele mai puternice bombe din lume și unde au fost testate acestea – LIFE.ro

Imaginile din acest articol ne-au fost furnizate de depositphotos.com.