Ce sărbătorim pe 1 decembrie. Care sunt semnificaţiile istorice ale Zilei Naţionale ale României

Anul acesta se împlinesc 31 de ani de când sărbătorim pe 1 decembrie Ziua Naţională a României. Legea care a schimbat Ziua Naţională din 23 august în prima zi de iarnă a fost promulgată la scurt timp după Revoluţia din 1989 şi marchează un moment esenţial în istoria ţării: votarea Unirii Transilvaniei cu România, numită şi Marea Unire.

Ce sărbătorim pe 1 decembrie. Semnificaţiile zilei

Ziua de 1 decembrie nu a fost aleasă deloc întâmplător pentru a marca Ziua Naţională a României. La această dată, în 1918, s-a luat o decizie istorică pentru România, aşa cum o ştim noi azi. Adunarea Naţională a Românilor convocată la Alba Iulia a votat în unanimitate unirea necondiţionată a Transilvaniei cu România.

Era ultimul pas în acest sens şi ultimele provincii istorice care se alăturau ţării după ce, în acelaşi an, Basarabia şi Bucovina luaseră aceeaşi decizie.

„Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.” – fragment din rezoluţia Unirii

10 zile mai târziu, pe 11 decembrie, Legea Unirii a fost ratificată de către Regele Ferdinand prin decret de lege şi votată de Adunarea Deputaţilor un an mai târziu, pe 29 decembrie 1919.

Recunoaşterea internaţională a unirii Bucovinei cu România a avut loc la 10 septembrie 1919, prin semnarea Tratatului de la Saint Germain, între Puterile Aliate şi Austria. Recunoaşterea unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România a fost făcută pe 4 iunie 1920, prin semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, între Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria. Pe 28 octombrie 1920 ar fi trebuit recunoscută internaţional şi unirea Basarabiei cu România, prin semnarea Tratatului de la Paris între Puterile Aliate şi România. Doar că Japonia, parte a Puterilor Aliate, dar cu o înţelegere secretă făcută cu Uniunea Sovietică, nu a mai ratificat Tratatul.

Drumul către Marea Unire

Începutul a fost făcut de Basarabia, ai căror locuitori au fost influenţaţi de Revoluţia Rusă, începută în februarie 1917 şi de lupta pentru democraţie dată la Sankt Petersburg. Şefii obştilor săteşti au cerut şi ei autonomie administrativă, culturală şi economică şi au convocat, în acest sens, o adunare reprezentativă care să adopte legile necesare. În primăvară au fost create cohortele moldoveneşti, o armată nouă, independentă de cea din Rusia, iar Biserica a cerut şi ea Mitropolit român.

Peste vară a fost înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc ce avea ca scop obţinerea autonomiei Basarabiei, iar în toamnă a fost convocat Comitetul Militar Central, unde 400 de ofiţeri şi soldaţi au primit rolul de delegaţi ai basarabenilor şi au aşternut drumul pentru întrunirea Sfatului Ţării. La mijlocului lunii decembrie acesta proclamă Republica Federativă Democratică Moldovenească, delimitată de Prut şi de Nistru, iar Ion Inculeţ este ales preşedintele acesteia.

Tensiunile din fostul imperiu ţarist puneau însă în pericol autonomia noului stat, aşa că Consiliul Director cere ajutorul Guvernului român. Refugiat, la rândul lui, la Iaşi din faţa ocupaţiei germane, acesta refuză în primă fază implicarea. În ianuarie 1918 bolşevicii ocupă Chişinăul, iar Guvernul provizoriu cere din nou ajutorul românilor. De această dată sunt trimise 2 divizii de infanterie în sprijinul soldaţilor basarabeni, iar Sfatul ţării preia din nou conducerea ţării şi proclamă independenţa totală faţă de Rusia. Ameninţarea rămânea însă, aşa că pe 27 martie 1918 Sfatul Ţării adoptă Unirea Basarabiei cu România.

Citeşte şi: Povestea secolului XX spusă de Edith (96 de ani), urmașa burghezilor din Reghin care după un război, un regim comunist și o revoluție a lucrat pentru Casa de Modă Venus până la vârsta de 82 de ani – LIFE.ro

La rândul ei, Bucovina a fost în timpul Primului Război Mondial ocupată ba de ruşi, ba de austrieci, iar în anul 1918 incertitudinea era mai mare ca oricând prin prisma luptelor duse atât la Est, cât şi în Vest. Toamna a adus ameninţări şi mai mari. Împăratul înfrânt al Austriei a propus federalizarea Imperiului, în timp ce Ucraina revendica deja provincia, iar legionarii ucraineni se înfiinţau în teritorii.

În aceste condiţii politicienii români de la Cernăuţi pregăteau, în secret, terenul pentru unirea cu România. Lucrurile s-au precipitat însă după ce, pe 3 noiembrie, Marea Adunare Naţională Bucovineană a votat unirea cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Guvernatorul austriac de atunci a propus împărţirea provinciei între români şi ucraineni, însă ambele părţi au refuzat, iar haosul a pus stăpânire peste întreaga zonă.

Românii din Bucovina cer şi ei ajutorul Armatei Române, dar înainte ca soldaţii acesteia să intervină, ajung aici voluntari ardeleni conduşi de Ilie Lazăr, un ofiţer care dezertase din armata austro-ungară. Pe 8 noiembrie 1918, cu acceptul politicienilor români din Bucovina, aceştia ridică steagul românesc pe clădirea Primăriei din Cernăuţi. 3 zile mai târziu în capitala Bucovinei intră şi forţele armate trimise de Regele Ferdinand. Pe 28 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei decide unirea cu România.

Deciziile de unire luate de cele 3 provincii nu au reprezentat însă nici pe departe finalul acestui proces. La scurt timp după Marea Unire Regele Ferdinand şi Regina Maria au mers să le viziteze, în încercarea de a aplana conflictele între reprezentanţii diverselor etnii. Au început cu Transilvania unde tensiunile erau însă la cote extrem de crescute, oraşele fiind conduse şi populate la acel moment în majoritate de etnici maghiari. Primarul şi funcţionarii Primăriei au fost demişi pentru că au refuzat să jure credinţă României, iar gărzile maghiare şi cele secuieşti puneau în pericol drumurile. Pe măsură însă ce Armata Română a primit acceptul Antantei să înainteze către Vest şi Nord, tensiunile au început să scadă, iar lucrurile să înceapă să funcţioneze în spiritul unei singure ţări.

Citeşte şi: De 1 decembrie, vedetele ne spun „de ce iubesc România” – LIFE.ro