După o lungă competiție pentru conducerea Partidului Conservator – și un fel de vid de putere politică în Regatul Unit după demisia prim-ministrului Boris Johnson – țara are acum un nou lider, o femeie premier, Liz Truss.
Liz Truss, până acum ministrul de externe al Regatului Unit, și-a învins rivalul, pe Rishi Sunak, fostul ministru de finanțe al țării, câștigând cursa pentru conducere, rezultatul fiind anunțat în urmă cu câteva zile.
Întrucât membrilor Partidului Conservator li s-a cerut să voteze pentru candidatul lor favorit, aproximativ 57% au votat pentru Truss, în timp ce 42,6% au votat pentru Sunak.
Citește și: Viaţa lui Boris Johnson, premierul catalogat drept bufon care şi-a dorit de mic să devină „regele lumii”
Odată cu o nouă criză financiară pentru care se pregătește Regatul Unit, precum și celelalte țări ale Europei, pe măsură ce inflația continuă să crească, Truss va trebui să facă față constrângerilor imediate asupra buzunarelor britanicilor, facturile la energie fiind prognozate să urce vertiginos în toamnă.
Comentatorii politici și economiștii au studiat cu atenție istoria politică a lui Liz Truss, precum și angajamentele sale economice pe parcursul campaniei electorale, pentru a avea o idee mai bună despre unde ar putea duce o țară care, pe lângă o potențială scădere iminentă a nivelului de trai, nu a găsit încă o soluție pentru a ține sub control costurilor economice ale pandemiei de Covid-19 sau consecințele părăsirii UE.
Cine este Liz Truss în viața personală?
Mary Elizabeth Truss a fost copilul unor părinți de stânga. Tatăl ei era profesor de matematică la Universitatea din Leeds, iar mama ei era asistentă, profesoară și activistă a campaniei pentru dezarmarea nucleară. Liz Truss a fost dusă în copilărie la demonstrații împotriva politicilor primului ministru Margaret Thatcher și a scandat: „Maggie, Maggie, Maggie, out, out, out!”, lucru care s-a dovedit ulterior a fi ironic, când Truss a declarat că a adoptat-o drept model de urmat pe prima femeie premier a Marii Britanii.
Când Truss avea patru ani, s-a mutat împreună cu familia din Oxford în Paisley, în centrul de vest al Scoției, unde a urmat școala primară. Ulterior s-au mutat în suburbia Leeds, în nordul Angliei. Acolo, Liz Truss a studiat la Roundhay School, o școală administrată de stat pe care, în calitate de politician, a caracterizat-o ca fiind subservită elevilor săi, învățându-i despre rasism și sexism în detrimentul unei instruiri mai complete la disciplinele de bază – o evaluare care ar fi fost respinsă de experți politici și de unii dintre foștii elevi ai școlii.
În 1993, Liz Truss s-a înscris la Merton College, Oxford, unde a studiat politică, filozofie și economie. Acolo s-a implicat activ în politică, fiind președinte al democraților liberali ai universității. La vârsta de 19 ani, ea a ținut un discurs la conferința Partidului Liberal Democrat din 1994, în care a susținut o moțiune care a cerut abolirea monarhiei britanice, spunând: „Noi [Liberali-Democrații] nu credem că oamenii sunt născuți pentru a guverna”. Cu toate acestea, incursiunea lui Truss în politica de centru-stânga a fost de scurtă durată. Până la absolvirea ei de la Oxford, în 1996, ea devenise conservatoare, după ce a îmbrățișat cu entuziasm principiile liberalismului clasic ca participant la societatea Hayek a universității. În 1997, ea l-a întâlnit pe bărbatul care avea să-i devină soț, contabilul Hugh O’Leary, la o convenție a Partidului Conservator. S-au căsătorit în 2000 și în prezent au două fete.
Prezentul trecutul și (viitorul?) lui Liz Truss
În deceniul următor, ea s-a aruncat în politică, încercând (și eșuând de două ori) să fie aleasă ca membru conservator al Parlamentului.
Cu toate acestea, în 2010, a reușit în sfârșit să devină deputat pentru South West Norfolk, care rămâne circumscripția ei acum – deși s-a confruntat cu un alt obstacol pentru a ajunge la acea poziție atunci când activiștii locali de partid au încercat să-i anuleze candidatura, deoarece ea nu declarase că în 2006 a avut o aventură cu un parlamentar căsătorit, Mark Field. Căsătoria ei a supraviețuit noroiului de acuzații și mediatizării excesive și ea și soțul ei au azi două fiice adolescente.
În rolul de parlamentar, Liz Truss a fost criticată pe scară largă pentru un discurs pe care l-a ținut la o conferință a Partidului Conservator din 2014, în care a făcut o pledoarie exagerată pentru brânza britanică, spunând cu seriozitate: „Importăm două treimi din brânza noastră. Este o Rușine.”
Înainte de referendumul din 2016 privind retragerea Marii Britanii din UE, Liz Truss a făcut campanie pentru „a rămâne”, dar mai târziu a spus că regretă această poziție și a sprijinit Brexit-ul. În guvernul lui Boris Johnson, ea a ocupat funcția de secretar de comerț internațional și apoi, până zilele trecute, de ministru de externe.
În guvernul prim-ministrului, David Cameron, cu un deceniu în urmă, Liz Truss a ajuns cu adevărat la importanța politică dorită, fiind subsecretar de stat pe probleme privind îngrijirea copiilor și educație în 2012 și apoi secretar de mediu doi ani mai târziu.
„Reaganomics”, politica preferată a lui Liz Truss
Au existat speculații că Liz Truss este un fan al „Reaganomics” și ar putea urma politici similare la putere. Reaganomics se referă la politicile economice implementate de fostul președinte al SUA, Ronald Reagan în anii 1980, care au vizat în general reducerea impozitelor și reglementărilor, reducând în același timp cheltuielile publice și controlând oferta de bani.
Exponenții unor astfel de politici susțin că promovează un efect de „reducere” în cazul în care taxele mai mici asupra întreprinderilor stimulează, la rândul lor, investițiile și creșterea, dar criticii spun că astfel de politici cresc disparitatea veniturilor și inegalitatea socială, crescând în același timp datoria publică.
În 2018, când a fost secretar șef la Trezorerie, Truss a argumentat împotriva birocrației guvernamentale și a intervențiilor statului în viața oamenilor, precum și împotriva cheltuielilor guvernamentale mai mari, despre care a spus că ar însemna taxe mai mari, ceea ce ar însemna că conservatorii au fost „zdrobiți” la urne.
Cu toate acestea, Truss pare să favorizeze politici asemănătoare cu cele din epoca „Reaganomics”. Ea a promis reduceri de taxe pe parcursul campaniei, inclusiv inversarea unei creșteri a ratei impozitului pe asigurările naționale și nicio nouă creștere a taxelor și nicio raționalizare a energiei.
Ea a susținut că, în loc să finanțeze reducerile de taxe cu cheltuieli publice reduse, Regatul Unit ar trebui să emită mai multe datorii și să prelungească scadența datoriei publice.
Facturi și Brexit
Cât de departe va putea Truss să-și realizeze angajamentele economice rămâne, desigur, de văzut, economiștii spunând că este ușor să faci promisiuni în campanie. Economistul principal al Berenberg Bank, Kallum Pickering, a remarcat că, în orice caz, viitorul ministru de finanțe este cel care va ține sforile portofelului statului.
Dar, în orice caz, noul lider al Regatului Unit se confruntă cu un fundal economic provocator, a spus Pickering într-o notă publicată înainte de rezultatul conducerii.
„Combinația dintre creșterea inflației și înăsprirea politicii monetare împinge Regatul Unit într-o recesiune ușoară (în termeni de pierderi de producție), dar dureroasă (din cauza inflației ridicate și a ratelor dobânzilor în creștere), care va dura până în al doilea trimestru al anului viitor”, a spus el , descriind perspectiva ca fiind una de „slumpflație” cu care următorul prim-ministru ar trebui să se confrunte. Liz Truss a mai indicat că va revizui mandatul Băncii Angliei.
Între timp, este incert în ce direcție va merge relația conflictuală a Regatului Unit cu UE sub conducerea lui Liz Truss.
După cum s-a menționat, fostul ei statut de „Remainer” a ajuns să o bântuie și de atunci a vorbit dur cu privire la UE, dornică să facă apel la un contingent mare pro-Brexit din Partidul Conservator.
Foto: Depositphotos.com
Pe aceeași temă
Citește mai multe
