Cine este românul ce înflorește turismul pe litoralul bulgăresc? Dima Pusnava: „Apar la televizor mai des decât Johannis, Ciucă și Ciolacu la un loc”

Cine a fost măcar o dată pe litoralul bulgăresc, la Albena, este imposibil să nu fi simțit pe alocuri amprenta românească lăsată de Dima Pusnava, cel însărcinat de ani buni să se ocupe de promovarea stațiunii și a hotelurilor, de atragerea turiștilor, în special a celor români și nemți.

Dima Pusnava este în sine o poveste pe care nu te mai saturi să o asculți. S-a ocupat de turism încă de pe vremea comunistă, atunci când cetățenii străini aduceau valută în țară, însă era numai pentru cei din aparatul de partid. A condus delegații întregi, a inaugurat ca agent de turism și entertainer Canalul Dunăre Marea Neagră, a simțit pe pielea lui frustările securiștilor, însă a muncit, s-a dezvoltat, a crescut și a ajuns să-i fie recunoscut numele peste mări și țări.

Deși s-a pregătit pentru o carieră în inginerie, microbul turismului nu l-a părăsit niciodată, dovadă că a ajuns să coordoneze departamentul de marketing al unor hoteluri de renume din Palma de Mallorca și Tenerife și azi e unul dintre cei mai apreciați oameni din turism de pe litoralul bulgăresc. Singur spune: la târgurile de profil din România, din 40 de standuri bulgărești, la 39 nu e nimeni, la al lui e coadă. Oamenii îl apreciază și îl urmează acolo unde serviciile hoteliere sunt exact pe măsura așteptărilor.

Dar mai bine să-i cunoaștem povestea lui Dima Pusnava.

Cum e vremea la Constanța, domnule Pusnava?

Foarte frig 😊. Am ieșit la pâine că dacă abia am venit acasă, trebuie să fac și piața.

Cât stați acasă?

Cât apuc.

Turiști sunt acum?

Nu. Până la finalul lui martie renovăm o serie de camere, profitând că nu sunt turiști să pregătim terenul.

Câte stele are hotelul?

Cinci.

Ca să înțelegem exact cu ce vă ocupați azi, mi-ar plăcea să ne întoarcem puțin în urmă cu povestea. Veniți din familie de machedoni. Ce meserie aveau părinții?

Mama și tata erau machedoni 😊. Asta în primul rând și erau oameni simpli, dar oameni citiți. Aveau șapte clase, ceea ce pentru vremurile lor a fost foarte mult. Mama, spre exemplu, cred că a citit 2-3 biblioteci. Când lua o carte, nu o lăsa din urmă până nu o termina. Mama a fost o femeie foarte cultă însă, așa cum era la machedoni și nu numai, nu a avut voie să meargă la facultăți, că trebuia să se mărite.

Tata a fost un tip foarte isteț, a trebuit să fie pedepsit de comuniști că era prea deștept și pe vremea aceea, cei deștepți erau băgați pe la pușcărie că să li se scoată fumurile din cap. În 1963 ne-am mutat de la țară la Constanța, pentru că se săturase de comuniști.

Dima Pusnava: „Îi spălam paharele fratelui meu la bar, debarasam mesele, așa începe lumea în turism, nu direct director”

Dar ce meserie avea?

A fost contabil pe la CAP, unul dintre puținii, dacă nu singurul care avea carte și știa de toate; mai apoi, venind la oraș a fost maistru. Tata a construit poduri, linii ferate, porturi…

Când a venit vremea să vă alegeți meseria, ce visați? Unde voiați să vă duceți?

Noi eram trei frați, doi băieți și o fată. Eu eram cel mai mic și, din fericire, eu am fost cel care a putut să meargă și la facultate. Frații mei s-au oprit după liceu, însă eu a trebuit să merg la facultate că așa voiau mama și tata și pentru că eram bun la matematică și fizică, am ales ingineria.

Visul meu era turismul pentru că de la 14 ani începusem să lucrez pe litoral, binecuvântat și cu darul acesta de a vorbi limbi străine.

Dar până la turism, în inginerie ați apucat să lucrați?

Da, sigur. Pe vremea lui Ceaușescu nu puteai să lucrezi în turism doar câteva luni pe an, vara, trebuia să ai un serviciu fix. Dar nu am lucrat niciodată în specialitatea mea: am lucrat pe la Spațiul Locativ Medgidia, apoi pe la Cooperativa Drum Nou Constanța și în 1990 am renunțat total la inginerie și m-am axat numai pe turism.

Cum arăta turismul înainte de Revoluție?

Era turism. Erau foarte mulți turiști vestici. Îmi amintesc că prin 1979-1980 era ministru Tudor la Turism și a anunțat că au fost 4 milioane de turiști pe litoralul românesc. Ceea ce era enorm de mult. Cum au calculat ei atunci? După consumul de pâine 😊

Ce tare! 😊 Dar la 14 ani când v-ați dus să lucrați în turism, ce făceați?

Îi spălam paharele fratelui meu la bar, debarasam mesele, așa începe lumea în turism, nu direct director. Numai ăia care erau născuți din familii sus puse puteau să fie direct directori. Dacă nu treci prin toate departamentele, nu poți să spui că știi turism. Turismul nu e așa simplu.

Citește și: O incursiune în istoria uneia dintre primele agenții de turism din România. Cum a deschis Alin Burcea Paralela 45, cum arătau primele circuite cu autocarul la Istanbul și cum arată azi vacanțele românilor?

Dar ați ajuns director de hotel?

Eu nu am fost director de hotel niciodată în România. După ce am terminat liceul, mi-am luat diploma de bacalaureat și am pornit ca ghid turistic. Am fost ghid de excursii în cadrul agenției care se ocupa numai de turiștii vestici.

Ăia de veneau cu valută. Dar noi nu aveam voie să avem valută pe vremea aia….

Așa e, dar asta nu înseamnă că nu aveam, însă trebuia să o ascundem până în măduva oaselor.

Dima Pusnava: „I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru talentul pe care îl am. Altfel cum ajungeam eu să văd atâtea lucruri în vremea comunistă?”

Când v-ați hotărât să luați drumul Bulgariei. Și de ce Bulgaria?

Am fost pentru prima dată în Bulgaria în 1978 ca ghid. În 1979 am făcut, spre exemplu, 53 de excursii de o zi la Varna. Mergeam aproape în fiecare zi că la un moment dat, fetele de la intrare de la Grădina Botanică îmi spuneau: „Daniel (așa mă știe toată lumea în turism – că a fost mai ușor să mă prezint cu numele ăsta străinilor decât cu Dima) mai bine stai aici și preiei grupul aici în fiecare zi”.

Am fost în multe locuri cu turiștii în excursii: Grecia, Turcia, Kiev, Tel Aviv, Beirut și te rog să mă crezi că nu le-am făcut pentru că aș fi fost membru de partid sau ceva, ci pentru că eram poliglot și era mai ușor și pentru agenție să trimită unul singur ce știe toate națiile, decât să trimită trei, patru.

În 1984, când s-a terminat Canalul (n.r. Canalul Dunăre Marea Neagră), prima excursie pe canal a făcut-o „Tovarășu” și după aceea am făcut-o noi cu ministrul turismului și cu toți delegații străini, din toate țările. Eu am fost atunci translatorul ministrului și, după ce s-a terminat prima tură de la Agigea la Cernavodă, timp în care am făcut show pe vapor, la întoarcere ministrul a întrebat: „Bă, cine e ăsta? Fără el am fi fost în rahat. Din momentul ăsta excursia asta să fie făcută numai de el”. Directorul de  atunci al agenției mi-a transmis dorința ministrului, însă am zis că accept dacă mi se dau și celelalte excursii externe.

Faptul că ați avut această înclinație către limbi străine v-a ajutat să fiți unul dintre privilegiați? Să ieșiți din țară și să vedeți și altceva?

Bineînțeles. Eu i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru talentul pe care îl am. Altfel cum ajungeam eu să văd atâtea lucruri în vremea comunistă?

Dar îți spun: nici nu ai idee de câte ori am fost dat afară din turism. Erau colegi binevoitori care mă reclamau la securitate, securitatea lua măsuri fără să verifice, iar după două zile suna directorul agenției care era și secretar de partid pe litoral și le spunea șefilor securiștilor: „Tovarășu colonel, fără ăsta sunt mort. El îmi salvează toate excursiile, pe toate limbile”. Mă lua înapoi, după un timp iar mă dădeau afară. A fost un calvar pentru mine perioada aceea, însă am reușit să supraviețuiesc în jungla turismului comunist.

Cum v-ați simțit când s-au deschis granițele după Revoluție?

Înainte de Revoluție am reușit să obțin viză pentru Germania. Cum a fost: eu mergeam în străinătate dar doar ca ghid, în interes de serviciu. Când a venit vremea să cer o viză să-mi vizitez un văr din Germania, stabilit acolo după căsătorie, nu mi-au dat viză. M-am dus în tot felul de audiențe – răspunsul a fost că m-am plimbat destul, chiar dacă eu mersesem cu munca – și până la urmă unchiul unui fost coleg de facultate, care era general pe la Securitate prin București, a sunat la securitatea din Constanța, i-a făcut albie de porci pe ăia și m-au chemat să-mi dea viză.

În care Germanie?

În Vest Berlin. Pentru asta nu aveam nevoie de viză de la ambasadă, pentru că viza primită de la Securitate îți dădea dreptul să călătorești în Germania de Est și Vest Berlin. Când m-am întors, șeful de la securitate îmi spune: „Din cauza ta am pierdut două sticle de whiskey”. „Cum așa? Le-ați uitat pe undeva?”, întreb eu. „Nu, nu, nu . Am pariat că nu te mai întorci”.

Înainte de Bulgaria ați mai lucrat prin alte țări?

Am lucrat numai în străinătate după 1990. Am fost 15 ani la Mallorca, la Tenerife, am lucrat pentru cele mai mari companii germane. Un al doilea talent pe care îl am, pe lângă limbile străine, este acela că sunt un foarte bun entertainer. Am fost șef de entertainment în România și când au văzut ce tare sunt, m-au luat la Mallorca.

Am răzbit peste tot datorită calității muncii pe care o făceam, nu pilelor sau relațiilor. Eu am o vorbă și le-o spun adesea și copiilor mei: Aici, în România, oricine te poate face director, dar afară să te pună cineva pe o poziție înaltă trebuie să ai valoare.

„Dacă vrei să ai un om bun aici, ia-l pe român că e cel mai tare”

Și cu toate astea ați lăsat frumusețea aia de Mallorca ca să veniți în Bulgaria? Nu vreau să fiu rea, nu că Bulgaria ar fi urâtă, dar nu se compară…

Nu am venit în Bulgaria. De la Tenerife și de la Mallorca am venit acasă pentru că mama era bolnavă și trebuia să am grijă de ea. După ce s-a prăpădit, atât tata, cât și soția și cei doi copii ai noștri erau de acum în grija mea. Am început să lucrez pentru a doua cea mai mare companie de turism din Germania în poziția de șef pe România. Am făcut asta 10 ani. Apoi, când nu au mai venit ei în România, m-am ocupat de turism cu o companie din Danemarca și făceam circuite prin țară. După ce nu a mai mers treaba, am fost chemat de acea companie nemțească să lucrez pentru ei în Bulgaria, șef pe stațiunea Albena.

Patronul stațiunii Albena avea un consilier un fost coleg de-al meu, cu care am lucrat foarte mulți ani. El i-a spus: „Dacă vrei să ai un om bun aici, ia-l pe român că e cel mai tare”. Krasimir Stanev m-a chemat la el în birou și a spus: „Dani, eu îl am pe patriarhul turismului bulgar și vreau să-l am și pe patriarhul turismului românesc. Vrei să lucrezi pentru mine?”. Am început să lucrez pentru ei și iată-mă și azi acolo pentru că am reușit să le cresc piața de turiști români cu aproape 160% mai mult. Cum îi promovez eu pe ei, nu-i promovează nimeni. Eu apar la televizor în România mai des decât Iohannis, Ciucă și Ciolacu la un loc. În Germania, la târgul de turism au venit și mi-au luat interviu acolo.

La târgul de la București, se oprea lumea și spunea: „Uite-l pe domnu Dima care vorbește de turism la televizor”. Erau 40 de standuri bulgărești, la 39 din ele nu era nimeni, iar la mine era coadă 😊.

Să știți că Ministerul turismului din România nu ajută cu nimic turismul.

Dima Pusnava: „Banii nu se fac vara. Banii se fac iarna. Vara doar îi adunăm”

În ce sens?

Merg la toate târgurile din străinătate, România nu e nicăieri. Cum ajuți tu turismul dacă nu-l promovezi? Doar trimite comisii peste comisii să-i verifice și să-i amendeze pe hotelieri. Am fost, de exemplu, la o conferință cu hotelierii români, la care era invitat și ministrul turismului. Când a fost asaltat cu reproșuri și întrebări, ministrul a spus așa: „Suntem în democrație. Asta nu înseamnă că dacă primești o amendă, trebuie să o și plătești”. Vă dați seama?! Sunt oameni în minister care nu știu să-și organizeze propria vacanță, cum să organizeze ei un sistem?

De multe ori am fost întrebat de ce nu fac pentru România, să ajut turismul românesc, așa cum o fac pentru Bulgaria. Sau să lucrez la minister…

Răspunsul meu a fost așa: „Ca să ajungi la minister, trebuie să dai afară 50% din personalul care lucrează acolo, să-i trimiți acasă că ăia sunt numai piloși și nu știu cum îi cheamă cu buletinul în mână, darămite ce trebuie să facă acolo. Și până îi dai afară, te dau ei pe tine. Și atunci, ce-o să spună lumea: Uite-l și pe gură spartă ăsta: se bătea cu cărămida în piept pe la televizor și când a fost să facă treabă, l-au dat afară, că nu face nimic”. Iar ca să ajungi ministru secretar de stat, trebuie să fii conștient că partidele nu te pun să faci treabă, te pun să faci bani pentru partid. Iar eu nu pot să fac așa ceva. Eu rămân integru și fac turismul ce știu eu că trebuie făcut.

V-aș întreba pentru curiozitatea mea, cum e patronul ăsta al stațiunii Albena?

E un tip super isteț.

Dumneavoastră coordonați activitatea în toate hotelurile din Albena?

Eu sunt directorul pieței românești și germane, care sunt cele mai puternice. Eu mă ocup de marketing, de adus turiști. La un concern atât de mare, pe fiecare sector e un director, iar eu sunt pe marketing. Le-am spus așa bulgarilor: „Voi știți care e cea mai scumpă cameră în hotel?”. Cea mai scumpă cameră într-un hotel e camera goală pentru că dacă nu produce nimic, ne costă bani. Noi trebuie să avem cât mai puține camere goale ca să avem cât mai mică pierdere.

La un moment dat le-a trecut prin cap să mă treacă în concediu fără plată iarna. Răspunsul meu a fost următorul: „Voi sunteți întregi la cap? Banii nu se fac vara. Banii se fac iarna. Vara doar îi adunăm”. Dacă nu însămânțezi nimic iarna, ce vei recolta vara?

E o vorbă, aceea că oamenii care lucrează în turism merg în vacanță în afara sezonului. Dumneavoastră când mergeți în vacanțe și unde?

Eu plec în vacanțe în octombrie. Am doi copii. Fiica mea împlinește 41 de ani, iar fiul meu 37 de ani. Amândoi sunt cetățeni britanici. Fiica mea este GM la un hotel în centrul Londrei, la 20 de metri de Covent Garden, iar ginerele meu este designer de renume mondial de mobilă, Christofor Duffy. Fiul meu este singurul jucător de tenis din Europa de est, care conduce un club privat de tenis în Marea Britanie. A câștigat anul trecut titlul de antrenorul anului. Este căsătorit cu o englezoaică psiholog, care lucrează la guvern.

Citește și: Corneliu Țepeluș, instructorul de schi ce și-a propus să vadă lumea întreagă și povestea despre România prin imagini. Și povestea documentarului ”În căutarea castelului Dracula” produs cu sprijinul urmașului lui Bram Stoker

Și vacanțele le petreceți la ei?

Doar nu am înnebunit la cap să stau în vacanțe numai la Londra. Fiica și ginerele meu au o casă de vacanță în Spania, la granița cu Portugalia, mai au un castel micuț în Franța și mergem când acolo, când acolo. Fiul meu mă tot așteaptă la el pentru că-și va lua o casă de vacanță la Mallorca. Ca tot omul merg peste tot și prin Turcia, și prin Grecia, pe unde apucăm.

Vorbiți-mi despre soția dumneavoastră. Înțeleg că-și petrece timpul singură…

Nu. Stă cu mine la Albena când sunt la serviciu. Stă singură numai când plec eu pe la târguri, de obicei stă cu mine. E o femeie de casă, are grijă de mine, mi-a oferit doi copii frumoși și isteți și suntem împreună de 42 de ani. 😊

Vă gândiți la retragere? Visați la pensie?

În fiecare zi mă gândesc la retragere.

Dar nu o faceți… 😊

Eu vreau, dar tot ceea ce fac este hobby. Și de aceea îmi și iese.