Civilizația mayașă: Taina ascensiunii și declinului unei culturi fascinante

Imperiul Maya, centrat în zonele joase tropicale din ceea ce este acum Guatemala, a atins apogeul puterii și influenței sale în jurul secolului al VI-lea d.Hr. Civilizația mayașă a excelat la agricultură, olărit, scris, calendare și matematică și a lăsat în urmă o cantitate impresionantă de arhitectură și opere de artă simbolice. Cu toate acestea, majoritatea marilor orașe de piatră ale mayașilor au fost abandonate până în anul 900 d.Hr. și încă din secolul al XIX-lea, oamenii de știință au dezbătut ce ar fi putut cauza acest declin dramatic.

Unde a trăit civilizația Mayașă?

Civilizația Maya a fost una dintre cele mai dominante societăți indigene din Mesoamerica (un termen folosit pentru a descrie Mexicul și America Centrală înainte de cucerirea spaniolă din secolul al XVI-lea).

Spre deosebire de alte populații indigene împrăștiate din Mesoamerica, mayașii erau concentrați într-un singur bloc geografic care acoperă toată Peninsula Yucatan și Guatemala actuală; Belize și părți ale statelor mexicane Tabasco și Chiapas; și partea de vest a Hondurasului și El Salvador. Această concentrare a arătat că mayașii au rămas relativ la adăpost de invazia altor popoare mezoamericane.

Printre primii mayași a existat o singură limbă, dar până în perioada preclasică s-a dezvoltat o mare diversitate lingvistică între diferitele popoare maya. În Mexicul modern și America Centrală, aproximativ 5 milioane de oameni vorbesc aproximativ 70 de limbi maya; majoritatea sunt bilingvi în spaniolă.

În acea întindere, mayașii trăiau în trei sub-zone separate, cu diferențe de mediu și culturale distincte: ținuturile joase Maya de nord din Peninsula Yucatan; zonele joase sudice din districtul Peten din nordul Guatemala și părțile adiacente din Mexic, Belize și vestul Hondurasului; și zonele muntoase din sudul Maya, în regiunea muntoasă din sudul Guatemala.

Mayașii din regiunea joasă din sud au atins apogeul în perioada clasică a civilizației Maya (250-900 d.Hr.) și au construit marile orașe și monumente de piatră care i-au fascinat pe exploratorii și savanții din regiune până astăzi.

Perioada timpurie, 1800 î.Hr. până în 250 d.Hr

Cele mai vechi așezări Maya datează din jurul anului 1800 î.Hr. sau începutul a ceea ce se numește Perioada Preclasică sau Formativă. Cei mai timpurii Maya au fost cultivatori agricoli și produceau recolte de porumb, fasole, dovleac și manioc. În perioada preclasică mijlocie, care a durat până aproximativ în anul 300 î.Hr., fermierii maya au început să-și extindă prezența atât în regiunile muntoase, cât și în zonele joase.

Perioada preclasică mijlocie a văzut, de asemenea, apariția primei civilizații majore mezoamericane, olmecii. La fel ca și alte popoare mesamericane, cum ar fi zapotecii, totonacii, teotihuacanii și aztecii, mayașii au derivat o serie de trăsături religioase și culturale – precum și sistemul lor numeric și faimosul lor calendar – de la olmeci.

Pe lângă agricultură, Maya din perioada preclasică a afișat și trăsături culturale mai avansate, cum ar fi construirea piramidelor, construcția orașului și inscripția monumentelor din piatră.

Orașul preclasic târziu Mirador, în nordul Peten, a fost unul dintre cele mai mari orașe construite vreodată în America precolumbiană. Dimensiunea sa a depășit capitala Maya clasică Tikal, iar existența sa dovedește că mayașii au înflorit cu secole înainte de Perioada Clasică.

Piramidele mayașe, 250-900 d.Hr

Perioada clasică, care a început în jurul anului 250 d.Hr., a fost epoca de aur a Imperiului Maya. Civilizația Maya clasică a crescut până la aproximativ 40 de orașe, inclusiv Tikal, Uaxactún, Copán, Bonampak, Dos Pilas, Calakmul, Palenque și Río Bec; fiecare oraș avea o populație cuprinsă între 5.000 și 50.000 de oameni. La apogeul său, populația Maya ar fi ajuns la 2.000.000 sau chiar 10.000.000 de oameni.

Săpăturile din siturile Maya au scos la iveală piețe, palate, temple și piramide, precum și terenuri pentru a juca faimosul joc de minge maya ulama, toate semnificative din punct de vedere ritualic și politic pentru cultura Maya. Orașele maya au fost înconjurate și susținute de o populație mare de fermieri. Deși mayașii practicau un tip primitiv de agricultură „de tăiere și ardere”, ei au prezentat, de asemenea, dovezi ale unor metode de agricultură mai avansate, cum ar fi irigarea și terasarea.

Civilizația mayașă era profund religioasă și oamenii venerau diferiți zei legați de natură, inclusiv zeii soarelui, ai lunii, ai ploii și ai porumbului. În vârful societății Maya se aflau regii, sau „kuhul ajaw” (sfinți domni), care pretindeau că sunt rude cu zei și urmau o succesiune ereditară. Se credea că aceștia servesc ca mediatori între zei și oamenii de pe pământ și au îndeplinit ceremoniile și ritualurile religioase elaborate atât de importante pentru cultura Maya.

Calendarul și cultura mayașă

Mayașii clasici au construit multe dintre templele și palatele lor într-o formă de piramidă în trepte, decorându-le cu reliefuri și inscripții elaborate. Aceste structuri le-au câștigat mayașilor reputația de mari artiști din Mesoamerica.

Ghidați de ritualul lor religios, mayașii au făcut, de asemenea, progrese semnificative în matematică și astronomie, inclusiv utilizarea cifrei zero și dezvoltarea unor sisteme calendaristice complexe, cum ar fi Runda calendaristică, bazată pe 365 de zile, și mai târziu, Calendarul lung, conceput pentru a dura peste 5.000 de ani.

Explorarea serioasă a siturilor Maya clasice a început în anii 1830. Până la începutul secolului al XX-lea, o mică parte din sistemul lor de scriere a hieroglifelor a fost descifrată și au devenit cunoscute mai multe despre istoria și cultura lor. Majoritatea a ceea ce istoricii știu despre mayași provine din ceea ce rămâne din arhitectura și arta lor, inclusiv sculpturile în piatră și inscripțiile de pe clădirile și monumentele lor.

De asemenea, mayașii făceau hârtie din scoarță de copac și scriau în cărți făcute din această hârtie, cunoscute sub numele de codice; se știe că patru dintre aceste codice au supraviețuit. Ei sunt, de asemenea, creditați cu unele dintre cele mai timpurii utilizări ale ciocolatei și ale cauciucului.

Viața Maya în pădurea tropicală

Unul dintre multele lucruri interesante despre mayași a fost capacitatea lor de a construi o mare civilizație într-un climat de pădure tropicală. În mod tradițional, popoarele antice înfloriseră în climatele mai uscate, unde gestionarea centralizată a resurselor de apă (prin irigare și alte tehnici) a stat la baza societății. (Acesta a fost cazul Teotihuacanului din Mexic, contemporani ai Maya Clasic.) În zonele joase din sud, însă, existau puține râuri navigabile pentru comerț și transport, precum și nicio nevoie evidentă de un sistem de irigare.

Până la sfârșitul secolului al XX-lea, cercetătorii au ajuns la concluzia că clima din zonele joase era de fapt destul de diversă din punct de vedere al mediului. Deși invadatorii străini au fost dezamăgiți de lipsa relativă de argint și aur din regiune, mayașii au profitat de numeroasele resurse naturale ale zonei, inclusiv de calcar (pentru construcții), roca vulcanică obsidian (pentru unelte și arme) și sare.

Mediul deținea și alte comori pentru mayași, inclusiv jad, pene de quetzal (folosite pentru a decora costumele elaborate ale nobilimii Maya) și scoici marine, care erau folosite ca trâmbițe în ceremonii și lupte.

Ce s-a întâmplat cu civilizația mayașă?

De la sfârșitul secolului al VIII-lea până la sfârșitul secolului al IX-lea, ceva necunoscut s-a întâmplat care a zguduit civilizația Maya până la temelii. Unul câte unul, orașele clasice din zonele joase din sud au fost abandonate, iar până în anul 900 d.Hr., civilizația mayașă din acea regiune se prăbușise. Motivul acestui declin misterios este necunoscut, deși oamenii de știință au dezvoltat mai multe teorii concurente.

Unii cred că până în secolul al IX-lea mayașii au epuizat mediul din jurul lor până în punctul în care nu mai putea susține o populație foarte mare. Alți savanți mayași susțin că războiul constant între orașe-stat concurente a dus la distrugerea complicatelor alianțe militare, familiale (prin căsătorie) și comerciale dintre ele, împreună cu sistemul tradițional de putere dinastică.

Pe măsură ce statura sfinților domni a scăzut, tradițiile lor complexe de ritualuri și ceremonii s-au dizolvat în haos. În cele din urmă, unele schimbări catastrofale ale mediului – cum ar fi o perioadă extrem de lungă și intensă de secetă – ar fi putut distruge civilizația Maya clasică. Seceta ar fi lovit în mod deosebit orașele precum Tikal, deoarece apa de ploaie era necesară atât pentru băut, cât și pentru irigarea culturilor.

Toți acești trei factori – suprapopularea și suprasolicitarea pământului, războiul endemic și seceta – ar fi putut juca un rol în căderea Maya în zonele joase din sud. În zonele muntoase din Yucatan, câteva orașe maya, cum ar fi Chichen Itza, Uxmal și Mayapán, au continuat să înflorească în perioada post-clasică (900-1500 d.Hr.). Până la sosirea invadatorilor spanioli, totuși, majoritatea mayașilor trăiau în sate agricole, marile lor orașe fiind ascunse sub un strat de pădure tropicală verde.

Descendenții mayași încă trăiesc în America Centrală în Belize, Guatemala, Honduras, El Salvador și părți din Mexic.

Majoritatea mayașilor din zilele noastre trăiesc în Guatemala, care găzduiește Parcul Național Tikal, locul ruinelor orașului antic Tikal. Aproximativ 40% dintre guatemaleni sunt de origine mayașă.

Foto: Depositphotos.com