Aseară, în timp ce mă aşezam la computer să scriu editorialul de azi (care avea cu totul alt subiect, dar nu-i nimic, că şi mâine e o zi), mi-a apărut în newsfeed un articol în care, printre altele, se făcea referire la neuronii oglindă, structuri anatomice şi fiziologice responsabile cu conectivitatea socială, care au fost descoperiţi în anii ‘80 de Giacomo Rizzolatti şi echipa sa de cercetători de la Universitatea din Parma.
Pe scurt, aceşti neuroni sunt responsabili cu felul în care ne situăm faţă de semenii noştri, de felul în care relaţionăm cu ei şi, mai ales, de felul în care percem comportamentele sociale şi le imităm, le dezvoltăm, le ducem mai departe. Sunt neuroni care se află în mai multe zone ale creierului, între care, mai ales, cea reponsabilă cu emoţiile. Se pare că, datorită lor, noi putem plânge privind o mamă care îşi plânge copilul, sau putem simţi spaima unui personaj dintr-un film de groază, de pildă.
Într-un fel, neuronii oglindă sunt cei care ne adună pe unii dintre noi pe străzi, împreună, protestând împotriva celor care ne-au dus tinerii la moarte prin neglijenţă şi #corupţie, sau ne fac să simţim durerea mamelor şi taţilor care şi-au pierdut copiii în spitalul care nu are nici azi secţia de arşi promisă.
Neuronii oglindă reacţionează diferit la cei care sunt din culturi diferite. Adică nu poţi imita un comportament cultural diferit de al tău, cu alte cuvinte, ceea ce nu este în stimulii tăi culturali. Cultura are, desigur, o importanţă covârşitoare asupra creierului nostru şi aici nu mă refer la cărţile citite, ci la norma de reguli şi informaţii pe care le-am primit şi le primim în spaţiul în care ne-am născut şi crescut.
Citind toate astea care mi s-au părut fascinante, m-am oprit puţin şi m-am întrebat „Dar stai aşa! Atunci cei care ne-au condus atâţia amari de ani, care s-au situat parcă împotriva noastră, deşi noi i-am ales, nu au neuroni oglindă? Le lipseşte cu totul strutura asta? Sau poate n-or fi din aceeaşi cultură cu noi, deşi sunt tot români? Sau li s-a spart oglinda şi doar în cioburi văd realitatea distorsionată?
Ce neuroni oglindă are cel care a ştiut atâta vreme că în spitalul de arşi sunt zeci de feluri de bacterii mortale, ce oglindă are sau ce se oglindeşte în capul unui primar căruia nici măcar nu-i pasă de zona şi oamenii pe care îi are în grijă administrativă? Ce neuroni oglindă au cei care acum, la secţia de arşi, au adus aparate… antiageing?
Ori aceştia au oglinda spartă, ori nu fac parte din aceeaşi cultură cu noi… Priveam ieri pe cei 5000 de oameni care nu au uitat. Şi le vedeam tristeţea oglindită în privire. Şi hotărârea de a nu uita ce e mai important: #corupţiaucide.
Ar fi bine să activăm acest structuri de oglindire ale creierului şi să scriem cu „markerul permanent” în stimulii noştri culturali un adevăr pe care eu îl cred din toată inima şi anume că ţara asta va întineri, că generaţia care vine nu e credulă şi nu se mai lasă păcălită şi care, chiar dacă pare că nu comunică în felul nostru, o face, totuşi, în felul ei… O fi ştiut El, Dumnezeu, de ce a îngăduit reţelele sociale pe pământ.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
