Traumele de la prima întâlnire: cum le recunoști și cât de importante sunt cele cu „T” mic sau „T” mare

Vă vine să credeți? Peste 70% dintre adulți au suferit cel puțin o traumă majoră.

Trauma nerezolvată este obstacolul nr. 1, cel mai comun, dar insuficient recunoscut, care îi împiedică pe cei singuri să găsească o dragoste de durată.

Ca un efect secundar fericit, beneficiile găsirii drumului prin traumă se extind dincolo de găsirea unui partener iubitor. Vindecarea traumei îți va permite să trăiești cu mai multă bucurie și prezență în toate domeniile vieții, nu doar în viața ta amoroasă.

Înainte de a ne scufunda în semnele comune care arată că trauma este în joc în dating și cum să găsești dragostea post-traumă, să explorăm de ce mulți oameni nu reușesc să recunoască faptul că trauma este cauza principală a dificultăților în întâlniri.

Extinderea percepției noastre asupra traumei

Pentru majoritatea oamenilor, „trauma” evocă imagini ale unui set limitat de experiențe care pun viața în pericol – adesea evenimente dramatice și înfiorătoare, cum ar fi războiul, accidentele de mașină sau dezastrele naturale. Societatea occidentală recunoaște că aceste traume cu „T” mare pot lăsa cicatrici de durată în psihicul unui individ.

Din păcate, această definiție îngustă a traumei nu recunoaște alte experiențe copleșitoare care au un impact profund asupra ființelor umane.   

De exemplu, traumele relaționale, cum ar fi să crești cu un părinte indisponibil emoțional, modelează percepția unui individ asupra iubirii și a relațiilor în moduri complexe și de durată. Mulți adulți care au crescut în cămine disfuncționale (aka copii adulți) repetă tiparele toxice intergeneraționale pe care le-au învățat în copilărie și se luptă să se simtă fericiți în relațiile lor.

Astfel de traume cu „T” mic au un impact profund asupra indivizilor și, în unele cazuri, sunt mai dificil de rezolvat decât traumele cu „T” mare. Cu toate acestea, din cauza definiției înguste a traumei dată de societate, mulți oameni nu realizează că sunt supraviețuitori.

În realitate, trauma este subiectivă – ceea ce o persoană trăiește ca fiind traumatic s-ar putea să nu deranjeze în mod similar o altă persoană. 

Pe lângă extinderea definiției traumei, cultura noastră ar avea nevoie de o extindere a percepției asupra a ceea ce înseamnă să trăiești cu tulburarea de stres post-traumatic (PTSD). Reprezentarea traumei în mass-media populară, caracterizată prin reprezentarea clasică a flashback-urilor PTSD – cum ar fi un veteran de război care intră într-o spirală de flashbackuri vii după un declanșator, cum ar fi un eșapament de mașină sau focuri de artificii – nu cuprinde în întregime cum arată traiul cu trauma pentru majoritatea indivizilor.

Supraviețuitorii de traume sunt mai predispuși la simptome decât la amintiri concrete.

Potrivit expertului în traume Janina Fisher, supraviețuitorii traumelor sunt mai predispuși să experimenteze simptome decât amintiri concrete. Astfel, „flashback-urile” nu sunt întotdeauna reluări vizuale ale traumei inițiale; în schimb, ele se manifestă sub forma unor sentimente, gânduri și comportamente confuze.

Trauma nerezolvată persistă în inconștient, ascunsă în spatele unei bariere disociative.  Deși aparent adormite, astfel de traume erup în moduri confuze și adesea angoasante atunci când supraviețuitorul întâlnește reminiscențe ale traumei originale.

Navigarea în viață cu PTSD este ca și cum ai merge pe un câmp minat – o bombă de gânduri și sentimente copleșitoare și dureroase ar putea exploda în orice moment.

Acum că aveți o înțelegere mai nuanțată a traumei – diferitele sale forme și manifestări complexe – haideți să explorăm modul în care traumele, fie că este vorba de „T” mare sau de „T” mic, ne modelează interacțiunile de zi cu zi, mai ales în întâlniri.

Cum afectează traumele întâlnirile?

În întâlniri, traumele nerezolvate pot deveni, fără voie, un partener tăcut, modelând subtil interacțiunile și relațiile în moduri de care s-ar putea să nu fiți pe deplin conștienți.

Imaginați-vă că sunteți la o întâlnire și brusc începeți să vă închideți. Îți place foarte mult de partenerul tău, dar te chinui să flirtezi sau să conversezi cu ușurință. 

Și nu este unul dintre acele momente trecătoare de anxietate la întâlniri pe care le experimentează majoritatea oamenilor; este un alt tip de nervozitate cu totul aparte, genul care te împiedică să fii Tu.

Poate că sub această oprire a autenticității și a spiritului tău jucăuș se ascunde experiența veche, dar încă vie, a faptului că ai fost agresat în adolescență.

Sau poate că are legătură cu durerea sufletească persistentă de la sfârșitul ultimei tale relații, care te-a lăsat îngrozit să te apropii din nou de o altă ființă umană.

Sau poate că te chinui să flirtezi pentru că ai crescut cu o mamă care era rece și critică, mai ales atunci când erai cel mai jucăuș și expresiv.

Aceste cazuri de traumă, ca niște fantome, pot ieși din colțurile memoriei tale, aruncând o umbră asupra a ceea ce ar trebui să fie o experiență veselă și incitantă.  Și totul fără ca tu să îți dai seama că se află acolo.

Citește și: Ce facem la maturitate pentru a vindeca traumele copilăriei. Există 10 situații ce le pot cauza

Traumele nerezolvate modifică în mod fundamental lentila prin care privești lumea, îngustându-ți perspectivele și făcându-te mai puțin deschis și disponibil pentru tipul de intimitate pe care prosperă relațiile sănătoase.

Unii indivizi experimentează ceea ce este cunoscut sub numele de sindromul relațiilor post-traumatice, în care traumele din trecut în relații le afectează capacitatea actuală de a avea încredere, de a se conecta sau de a se angaja.

Fără ca măcar să intre în conștiința noastră, rănile nevindecate te pot împiedica să ai încredere în ceilalți și să evaluezi cu acuratețe sănătatea și viabilitatea pe termen lung a relațiilor tale în devenire. Proiecțiile bazate pe traume vă pot împiedica să vedeți oamenii în mod clar și să formați conexiuni hrănitoare.

Dacă vă luptați în mod persistent cu întâlnirile și cu găsirea acelei persoane speciale, neputând să identificați cauza exactă a dificultăților dumneavoastră, ar putea fi timpul să aprofundați. Luați în considerare dacă nu cumva trauma ar putea fi la mijloc, influențând subtil experiențele dvs. de întâlnire în moduri pe care nu le-ați realizat.

Care sunt semnele că trauma poate fi la joc în Dating?

Dacă vă întrebați cum să vă dați seama dacă o traumă vă împiedică să găsiți dragostea, iată care sunt comportamentele comune pe care supraviețuitorii traumelor le manifestă la întâlniri:

– Anxietate în timpul interacțiunilor: Senzația de anxietate vizibilă în timpul întâlnirilor sau conversațiilor cu persoane atractive, prezentând simptome precum înroșirea, tremurul sau dificultatea de a vorbi.

– Dificultate cu vulnerabilitatea: Lupta de a lăsa garda jos și de a se deschide în fața potențialilor parteneri, eventual simțindu-se respins de cei care exprimă un interes și o grijă reală.

– Probleme sexuale: Tendința de a se grăbi în intimitatea fizică sau de a se retrage din ea, chiar și atunci când este dorită, posibil însoțită de alte disfuncții sexuale.

– Singurătate cronică: Experimentarea unor perioade prelungite de singurătate, în ciuda dorinței de a avea o relație, având adesea primele întâlniri care rareori progresează spre a doua întâlnire sau relații.

– Comportamente de evitare: Evitarea totală a întâlnirilor, neinițierea contactului cu persoanele pe care le consideră atractive sau evitarea frecventă a partenerilor potențiali.

– Comportamente compulsive: Angajarea obsesivă și apoi ștergerea impulsivă a aplicațiilor de întâlniri online sau utilizarea diverselor mecanisme de adaptare, cum ar fi substanțele sau cumpărăturile, pentru a face față sentimentelor legate de întâlniri sau de a fi singur.

– Sentimente de deznădejde: Abținerea unei disperări cronice cu privire la găsirea unei relații sănătoase, adesea însoțită de o stimă de sine scăzută și de convingeri negative despre propria dorință.

– Tendințe hipercritice: Menținerea unor așteptări nerealiste sau rigide cu privire la potențialii parteneri, adesea concentrându-se mai mult pe defectele percepute decât pe punctele forte.

– Îndoială și nemulțumire: Sentimentul constant de nesiguranță în ceea ce privește angajamentul față de persoana cu care se întâlnește, luptându-se să înțeleagă ce constituie o relație „normală” sau „sănătoasă”.

– Probleme de atașament: Manifestarea unor stiluri de atașament nesigure în relații, posibil caracterizate prin temeri de angajament sau de abandon și implicarea în relații „roller coaster” pline de drame.

Foto: Depositphotos