Domnul Codin Maticiuc, după ce-a tastat ultimul cuvânt din minunata broşură pe care a denumit-o „Consumatorul de suflete”, s-a prăpădit de râs şi şi-a mai lărgit cureaua de la jeans cu încă o gaură ca să-i permită diafragmei să jubileze în voie. Lesne să ne imaginăm cât de rapid a văzut această creaţie lumina tiparului şi cum a fost convins distinsul critic literar Alex. Ştefănescu, autor al „Istoriei literaturii române contemporane”, să scrie următoarele: „Codin Maticiuc este imediat recognoscibil prin stilul său decis-bărbătesc şi printr-un patetism de om puternic, dar vulnerabil afectiv, ca Marele Gatsby, al lui F. Scott Fitzgerald”. Autorul „Consumatorului” deja se tăvăleşte şi se îneacă în propriile hohote, iar cu aceste vorbe meşteşugite deja şi-a scos definitiv cureaua şi bocancii ca să ţopăie mai cu elan. Fix acum, când eu vă povestesc cum alter-ego-ul lui ne poartă prin cele mai exclusiviste locuri din lumea inaccesibilă salariaţilor, domnul Codin Maticiuc se hlizeşte cu toţi dinţii. Autorul este narator şi viceversa, lucru care nu ne deranjează câtuşi de puţin, pentru că ne dăm seama imediat că nu suntem noi ţintele nervilor şi dracilor lui care-l scot din sărite şi-l copleşesc de amărăciune şi însingurare. Tema vampirilor este fumată, dar domnul Codin Maticiuc a vrut s-o fumeze şi el şi s-a transfigurat, folosindu-se de o idee scrisă de un nene cu mustaţă şi freză tâmpă, rămas în posteritate cu numele de Heliade Rădulescu, purtând ilegal hainele zburătorului dar cu apucături scelerate şi mitomane.
Zburătorul Consumator de suflete se plimbă peste tot, mănâncă şi bea, ţine morţiş să ne spună exact ce anume şi în ce cantitate, ne explică cum vine treaba cu fornicarea şi ne demonstrează fără să ne menajeze că femeile sunt atât de uşor de păcălit pentru a fi atrase în aşternut la drum de seară, încât nu merită să-şi piardă timpul prea mult cu ele, aşa cum facem noi acum cu cărţulia domniei sale. Distinsa operă se vinde deja de doi ani în librării şi pentru că autorul este un VIP mioritic, pare-se că înregistrează un oareşcare succes. Ne plac perversiunile şi cruzimile, ne încântă provocările, ne înfioară senzaţionalul excentric, dar dus până la capăt, nu cu jumătăţi de măsură, în stilul pui-cu-gutui… Ăsta e un lucru care se clatină în beletristica maticiucană, lipsa curajului de a ne spune cu şarm cum intră dânsa-ntr-ânsa, ca şi cum i-ar fi ruşine că ar putea citi bunica de la Feteşti care l-a crescut şi l-a-mbăiat la soare în bătătură, ca şi cum i-ar crăpa obrazul de ruşine că s-ar putea întâlni cu doamna dirigintă care i-a trecut cu vederea chiulul, lacunele şi notele mici. Sau că ar putea afla mama şi vecinele de pe stradă că nu mai e virgin. Scriitorul nu vrea să dea cu noi de pereţi, dar se laudă că ar putea da. Absolut toate femeile îi cad în poală, fie că sunt modele Victoria Secret, fie că sunt demoazele experimentate în arta amorului, palier pe care scribul Maticiuc îl conduce cu excelenţă! Pe tronsonul amorului, domnul Maticiuc este un fel de Usain Bolt, rupe tot şi o face cu atâta artă, încât după copulaţie, sufletul nefericitei este furat pe vecie, îndrăgosteala vine concomitent cu ejacularea, moment în care condeierul este excedat de apariţia încă unui suflet tolănit la picioarele sale cerând milă şi atenţie.
Milă şi atenţie cerem şi noi la parcurgerea acestei opere literare.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
