Cozonac pufos ca la bunica: secretul unei rețete perfecte pentru Paște

Există mirosuri care nu se uită niciodată. Mirosul de cozonac pufos, scos din cuptorul vechi cu lemne, e unul dintre ele. Te lovește drept în copilărie, în amintirile cu bunica suflecându-și mânecile, cu făină pe obraz și cu răbdare cât pentru trei generații. Dacă ar exista o rețetă pentru dragoste, ar începe cu: „Ia două kilograme de făină, o cană de răbdare și un praf de amintire…”

Dar dincolo de nostalgie, cum faci, concret, un cozonac pufos care să nu iasă cleios, să nu se lase după ce se răcește și să nu fie cât o cărămidă cu arome?

Ce înseamnă un cozonac „pufos”

Înainte să ne apucăm de frământat, hai să ne lămurim: un cozonac pufos e acela care:

• Are o textură aerată, cu alveole frumoase în interior
• Se rupe în fâșii, nu se sfărâmă
• Nu e sec, dar nici prea umed
• Păstrează aroma zile întregi (dacă mai rămâne ceva din el, desigur)

Ingrediente pentru un cozonac ca la carte

Pentru 2 cozonaci mari, ai nevoie de:

• 1 kg de făină 000 (musai cernută de 2 ori)
• 6 gălbenușuri de ou (de țară, dacă se poate – pentru culoare și gust)
• 300 ml lapte gras
• 250 g zahăr
• 200 g unt (82% grăsime, moale, nu topit)
• 50 ml ulei (pentru frământare)
• 25 g drojdie proaspătă sau 7 g uscată
• Coaja rasă de la o lămâie și o portocală
• 1 linguriță de sare
• 2 plicuri de zahăr vanilat
• 1 fiolă de esență de rom (bună)
• Opțional: un strop de apă de flori de portocal – pentru cine vrea parfum franțuzesc

Pentru umplutură:

• 400 g nucă măcinată
• 200 g zahăr
• o ceașcă de lapte
• 3 linguri de cacao
• Esență de rom
• Stafide, rahat, ciocolată, după gust

Secretul unui cozonac pufos începe cu… răbdarea

1. Totul la temperatura camerei. Nu te apuci de cozonac cu ouă scoase direct din frigider sau lapte rece. Lasă toate ingredientele să se împrietenească întâi la temperatura camerei.
2. Maiaua – cheia reușitei. Într-un bol mic, amestecă drojdia cu 2 linguri de zahăr, 100 ml lapte cald și 2 linguri de făină. Lasă la dospit 15-20 de minute. Când începe să facă bulbuci și să crească, e semn că se poate lucra cu ea.
3. Gălbenușurile se freacă cu sare și cu re stul de zahăr – se albesc ușor și se transformă într-o cremă fină.
4. Într-un vas mare, amestecă făina cu coaja de citrice și vanilia, apoi adaugă maiaua, laptele călduț, crema de ouă și începe să frămânți. Frământarea e sfântă – dacă ai vreo rudă bătrână, roag-o să-ți arate cum se face „împăturirea aluatului” ca să iasă fâșii.
5. Adaugă treptat untul moale și uleiul. Vei simți cum aluatul devine elastic și lucios.
6. Lasă la dospit 1,5-2 ore într-un loc cald, fără curent. Acoperă vasul cu un prosop gros.

Umplerea, modelarea și coacerea – ce nu trebuie să greșești

• Împarte aluatul în 4 bucăți egale (pentru doi cozonaci împletiți).
• Întinde fiecare bucată într-o foaie, unge cu umplutură (pune pe foc nuca cu zahărul, cacaua și laptele și după ce fierbe o cremă groasă adăuga stafidele) și rulează.
• Împletește câte două rulouri și așază-le în formele unse cu unt și tapetate cu hârtie de copt.
• Mai lasă-le la dospit în tavă 30 de minute.
• Unge cu ou bătut și presară zahăr brun deasupra pentru crustă crocantă.

Coacerea: 170°C timp de 45-50 de minute. Primele 15 minute – nu deschide ușa cuptorului sub nicio formă.

Trucuri de la bunica pentru un cozonac pufos

Pune o lingură de smântână grasă în aluat – îl face mai fraged.

Nu te zgârci la rom, cacao și nucă – umplutura trebuie să fie generoasă, nu zgârcită.

Nu lăsa aluatul la frig – trebuie să „crească în voie”, ca un copil iubit.

Unge cozonacii calzi cu un cub de unt – vor avea luciu și vor fi și mai aromați.

De ce e cozonacul mai mult decât un desert?

Pentru că e ritual. Pentru că e făcut cu mâinile celor care ne iubesc. Pentru că se frământă cu speranță, se umple cu bucurie și se împarte cu cei dragi.

În încheiere, o confesiune cu miez (de nucă)

Primul meu cozonac a fost… un dezastru. Era tare ca o minge de rugby și nimeni n-a avut curaj să-l taie. L-am dus la păsări. Dar cu fiecare an, am mai învățat ceva: că nu faci cozonac cu grabă. Nici cu stres. Îl faci cu drag. Cu colinde în fundal, chiar dacă-i Paște. Cu o poveste în spate. Cu bunica în gând. Și cu promisiunea că, anul viitor, va ieși chiar și mai pufos.

Citește și: Ce și cât mâncăm de Paște? O poveste de familie, cu ouă roșii, cozonac, multă emoție și amintiri dureroase

Foto: Pinterest