Ai creat portalul jobs.gov.ro. Scopul este de a combate nepotismul în administraţia publică. Te-ai lovit până a-l face de „nepotisme”?
Nu direct, însă cu toții ne lovim adesea de consecințele unei administrații publice ineficiente și uneori corupte. O vedem în starea drumurilor noastre, o vedem în cozile de la ghișee, o vedem în hârțogăraie și birocrație.
Cum a apărut ideea de internship la acest portal?
Programul de Internship de la Guvern a fost un proiect distinct față de portalul locurilor de muncă în administrație. Pe scurt, acel program a fost creat pentru a oferi tinerilor excepționali oportunitatea de a lua contract cu administrația centrală la cel mai înalt nivel (guvern, ministere, autorități etc.) în ideea în care ei vor considera o carieră în sectorul public. Ideea a fost inspirată de programe similare organizate la Casa Albă în perioada președintelui Barack Obama și de Comisia Europeană și celelalte instituții europene.
Vorbesc cu mult drag despre acest program pentru că prin el a fost posibil ca administrația să beneficieze de un influx masiv de tineri fantastici, de care România are și va avea extraordinară nevoie.
Acum ești antreprenor digital și activist pentru transparență în administrația publică și vrei să ajuți companii, instituții și personalități publice să își comunice mesajele într-un mod cât mai autentic, prin conținut viral în social media. Asta înseamnă multă creativitate. De unde îți iei tu creativitatea?
Plecând de la asumpția dumneavoastră că aș fi totuși câtuși de creativ, fapt pentru care vă mulțumesc, aș zice că și eu, asemeni tuturor, sunt suma experiențelor prin care am trecut. Mai mult, am moștenit o doză incomensurabilă de umor și ironie de la tatăl meu, așa că simt un soi de datorie să împărtășesc asta cu ceilalți. Majoritatea creativității mele merge mai degrabă în zona asta de umor. Nu pentru că nu aș lua lucrurile foarte în serios, ci că e sănătos să privești lucrurile serioase și cu puțină degajare.
Cristian Botan: „Am învățat că oamenii nu sunt neapărat cum par la televizor și să nu judec o carte după copertă”
Ai fost inclus pe lista celor 100 de lideri ai inovaţiei din Europa Centrală şi de Est. Pe listă mai erau Ionuţ Budişteanu și Paul-Andre Baran. Ce ai luat frumos de la această experiență?
Ionuț și Paul sunt oameni absolut excepționali, ambii având contribuții fantastice în zona de tehnologie. Acel proiect cu lideri ai inovației, realizat cu sprijinul Google, mi-a oferit câtva acces la această comunitate de oameni grozavi, din ale căror experiențe am avut multe de câștigat.
Poți face ușor un waze având în vedere că ai cunoscut locuri și instituții. Unde este acel acasă pentru tine? Unde se simte Cristian acasă?
Cu riscul de a părea absolut clișeic, și eu simt că acasă e acolo unde sunt ai tăi, indiferent în ce oraș sau țară înseamnă asta. Acasă e locul unde găsești liniștea și pe oamenii care te iubesc în ciuda nenumăratelor motive prin care îi scoți din sărite în fiecare zi.
Ai cunoscut oameni mari și te-ai înconjurat de nume sonore. Ce te-au învățat ei, sau ce ai putut lua de la ei?
Am învățat că oamenii nu sunt neapărat cum par la televizor și să nu judec o carte după copertă. Și am învățat că nu e locul meu să decid cine are dreptate și cine greșește. Datoria mea e să fiu un om bun. Sigur, cu toate lacunele și greșelile mele.
Cristian Botan: „Cred că națiunea noastră e o poveste care mai are încă multe capitole de scris până a ajunge la maturitate”
Dacă ar exista posibilitatea de a introduce în curricula școlară o nouă materie, ce ar introduce Cristian și de ce?
E o întrebare teribil de generoasă. Mi-aș dori foarte mult o altfel de experiență școlară pentru copii. Una bazată nu pe competiție și pe performanță academică, ci pe dezvoltarea de abilități și competențe. Avem aici foarte multe de învățat de la sistemele educaționale din nordul Europei.
Cine ar preda această materie?
În virtutea răspunsului de mai sus, mi-e dificil să răspund punctual aici. Avem nevoie de profesori care te inspiră, cu blândețe și înțelegere, să devii cea mai bună versiune a ta.
Pe ce pantă se află țara noastră acum?
Cred că națiunea noastră e o poveste care mai are încă multe capitole de scris până a ajunge la maturitate. Suntem o democrație tânără și există încă multe metehne ale vechiului regim care ne țin pe loc în calea progresului. E o chestie generațională, cumva firească. Cred că drumul pe care mergem e drumul bun pentru noi. Din păcate, viteza cu care ne deplasăm lasă de dorit.
Cristian Botan: „Deși am călătorit destul de mult până la vârsta asta, sunt bucuros că m-am putut întoarce mereu aici, în România”