Cristiana Bucureci: „Creează, visul tău nu este să devii CEO la vreo multinațională. Acesta e visul părinților poate”

Cristiana Bucureci este o artistă de colaj cu o poveste fascinantă, care combină experiența din publicitate cu o pasiune profundă pentru arta vizuală. Dar cum arată universul ei creativ, marcat de influențe din zona advertisingului și de artiști precum Robert Rauschenberg sau Peter Kennard? Cristiana Bucureci a studiat marketingul și comunicarea, dar pasiunea sa pentru colaj a primat, o tehnică pe care o consideră „cea mai liberă și ludică formă de artă”.

Cristiana Bucureci a început să exploreze colajul ca mijloc de expresie artistică în 2013, odată cu lansarea agenției Creionetica, aducând această tehnică în campaniile sale vizuale. Prin proiecte ca „Romanian Collage Collective” și „Bucharest Collage Collective,” Cristiana Bucureci promovează scena colajului din România și contribuie activ la creșterea acesteia. A expus primele sale lucrări în 2015, iar de atunci, colajele sale au fost prezentate în expoziții naționale și internaționale, de la Romanian Design Week până la evenimente culturale în Israel și Cipru.

Artista își descrie stilul ca retro-futurist, inspirat de dadaism și suprarealism, abordând teme de la feminitate până la tradițiile românești. Cristiana Bucureci vede colajul ca pe un limbaj universal, în care cultura locală și materialele ready-made devin reflexii ale vieții cotidiene. Cu o abordare ludică și exploratorie, Cristiana Bucureci îmbină măiestria colajului cu o viziune inovatoare, aducând o contribuție unică și personală în peisajul artei vizuale românești. Dar cum arată viața ei? Aflăm din interviul de mai jos:

Cristiana Bucureci, cum ai ajuns la colaj? Cum ai descoperit pasiunea pentru colaj și ce te-a atras cel mai mult la această formă de artă?

Conexiune mea cu arta colajului în sens mai larg a fost prin advertising, ceea ce am studiat în facultate și am ajuns să practic ca meserie. M-au inspirat artiști, fotografi și graphic designeri precum Robert Rauschenberg, Jean Paul Goude, Milton Glaser, și studiouri de creație precum Modern Dog, care experimentau în anii ‘60 – ’80 tehnicile mixte de foto-manipulare, pictură și ilustrație combinată cu decupaje de imagini, atât pentru afișele de teatru, film, concerte, cât și pentru marile branduri precum Esquire, Galeriile Lafayette, Citroën, Kodak, Chanel și multe altele.

În 2013, când lansam agenția Creionetica, căutam abordări noi, neexplorate încă în România. Și pentru că ilustrația era deja pe val, am ales colajul pentru campaniile noastre, atât pentru vizualuri, cât și pentru videos. N-a trecut mult până să ajung la o fascinație față de artiștii care au ales colajul ca tehnică principală în arta lor, precum Peter Kennard, Martha Rosler, Linder Serling, Julien Pacaud.

Proiectul care m-a determinat să mă afirm ca artistă de colaje, a fost albumul muzical Loud Blood Youth al trupei Crowd Control, al cărei bandleader era Andrei Bucureci, tatăl copiilor mei. El a fost omul care a crezut în talentul meu, care a văzut potențialul și dorința latentă de a crea și care m-a susținut în tot. Așa am ajuns să creez 13 colaje inspirate de piesele lor, pe care ulterior le-am declinat și în coperte de singles și în coperta de album. Cu ele am avut prima mea expoziție în 2015 în Club Control, odată cu lansarea albumului și, ulterior, la Romanian Design Week. 

Cristiana Bucureci: „Colajul este cea mai liberă și ludică formă de artă vizuală”

Povestește-ne puțin despre arta colajului… ajută-ne să facem primii pași în această tehnică artistică care te-a cucerit pe tine

Colajul este cea mai liberă și ludică formă de artă vizuală pentru că include în compozițiile sale tot ce ne poate trece prin minte: de la clasicele decupaje din reviste, ziare și cărți, până la ambalaje, lemn, metal, textile, flori uscate, furculițe și vă las pe voi să continuați. Este o tehnică versatilă, care oferă o libertate foarte mare creatorului, care are nevoie de cunoștințe minime pentru a crea. Practic oricine poate face un colaj dacă are o foarfecă, un lipici, o coală albă și o revistă. Dacă vă mai amintiți, așa ne exersam dexteritatea la grădiniță, cu decupaje.

Tehnica a fost descoperită prin simpla explorare a mediului din jur de către artiștii moderniști Pablo Picasso și George Braque, la începutul secolului XX, în perioada cubistă. Înainte de a picta, artiștii obișnuiau să facă schițe desenate peste care adăugau texturi din materialele ce le aveau la îndemână precum: bucăți din ziare, tapet, sârmă, sfoară, textile. Și dintr-o joacă și dorință de noutate, cei doi artiști au decis să păstreze anumite lucrări în forma inițială de colaj sau combinat cu pictura.

Un curent care a lansat și mai puternic tehnica de colaj este dadaismul, care la doi ani după primul război mondial s-a manifestat puternic împotriva absurdității, haosului, lipsei de logică a acelor vremuri, credințe care s-au reflectat atât în arta vizuală, cât și în teatru, muzică, literatură, performance. Dar ce este interesant este că mesajele de propagandă din ziare și cărți au devenit material de lucru pentru artiștii care voiau să protesteze cu arta lor, precum Hanna Hoch, Jean Arp, Hugo Ball, Raoul Hausmann, Kurt Schwitters ș.a.

Ai studiat marketing și comunicare, dar te-ai îndreptat către artă și colaj. Cum a influențat formarea ta în aceste domenii parcursul tău artistic?

Profesia mea de publicitar m-a ajutat să am multe conexiuni în zona culturală și nu numai, să expun și să organizez ateliere în spații alternative, la festivaluri precum Balkanik Festival, Festivalul Strada Armenească sau evenimente precum Weekend Sessions, lansări de carte la Modul Cărturești și Carusel. Acest lucru mă încurajează și motivează totodată, pentru că firea mea pragmatică are nevoie de acțiune, de expunere. Personalitatea mea nu corespunde artistului care pictează natura la fereastră doar pentru a se exterioriza.

Apoi, „efectul expunerii” a fost că mulți prieteni care mă urmăresc pe social media și în presă mă felicită pentru „succesul meu”. Probabil că își imaginează cât de bine trăiesc din artă, doar că în realitate mai am ceva drum până acolo. Mă simt încă într-o fază de explorare și descoperire, fără presiunea de a fi undeva sau cineva. Mulțumită profesiei mele de publicitar reușesc să fiu vizibilă, să inspir prin ceea ce fac eu și alți oameni. Și cred că asta e împlinirea mea cea mai mare. Așa definesc eu succesul.

Cristiana Bucureci: „Mulți prieteni care mă urmăresc pe social media și în presă mă felicită pentru „succesul meu”. Probabil că își imaginează cât de bine trăiesc din artă, doar că în realitate mai am ceva drum până acolo”

Arta ta este descrisă ca fiind retro-futuristă și inspirată de dadaism și suprarealism. Cum te-ai descrie ca artist?

Eu sunt o mare exploratoare și arta colajului îmi satisface curiozitatea și setea de a încerca lucruri noi. Retro-futurismul vine dintr-o negociere interioară de a încerca și aprofunda ce au lăsat moștenire artiștii dadaiști, suprarealiști sau din pop-art, cu a aborda ceva nou, multimedia, chiar elemente AI. Pentru mine cea mai mare satisfacție mi-o oferă colajul analog, cu decupaje de mână, pentru că este o formă terapeutică de relaxare, detensionare, conectare la corpul meu și intuiția mea creativă. Uneori o abordez ca pe o joacă fără miză, alteori ca pe o soluționare de probleme creative, prin care îmi aliniez conceptele cu ceea ce găsesc prin revistele pe care le am la dispoziție.

Proiectele tale, Romanian Collage Collective și Bucharest Collage Collective, promovează artiști români de colaj. Cum a evoluat scena colajului în România de la înființarea acestor platforme?

Sunt foarte recunoscătoare celor 3 colegi cu care am fondat aceste două comunități: Andrei Stan, Ada Moisă și Ruxandra Niculae. De facto suntem mai mulți, dar unii au fost satelitari acestei mișcări, de aceea menționez doar nucleul dur, oamenii pe care mă bazez în proiectele actuale și viitoare. Dacă la prima ediție a festivalului Collage Festival din 2019 am fost 14 artiști care am expus, la Dreaming in collages de la finalul anului 2023 am fost 40 de artiști, iar luna aceasta, la cea de-a doua ediție de Collage Festival suntem 87. Eu zic că este o evoluție frumoasă, organică, la firul ierbii, generată de entuziasmul nostru de a crește notorietatea colajului în România și de a convinge cât mai mulți creatori să o îmbrățișeze. Pe noi colajul pur și simplu ne împlinește, ne hrănește și ne dă un sens.

Personal, ca facilitator de ateliere de colaje, trăiesc și bucuria de a vedea cum generații de cursanți la atelierele mele descoperă această tehnică și continuă să o exploreze și după. O parte din ei au expus primele lor lucrări la ALT-expo în cadru Collage Festival și sunt foarte mândră de ei.

Recomandă-ne, te rog, câțiva artiști pe care să-i urmărim.

Pe lângă talentații mei colegi menționați mai sus, le menționez și pe Alexandra Grigore, care a câștigat locul I la concursul Playing with Reality din cadrul Collage Festival, și alte două artiste implicate în proiectele comunității: Livia Marinescu și Cristina Gârleșteanu. 

Totodată, cel mai nou membru în echipa Bucharest Collage Collective este Daniel Loagăr, emblematic pentru asamblajele lui, fondator Celula de Artă și curator la Collage Festival. 

Iar dacă nu ați auzit încă de Ion Bârlădeanu, tăticul colajelor din România, și povestea lui impresionantă de viață, vă recomand să vedeți filmul Lumea văzută de Ion B, regizat de Alexander Nanău.

Cristiana Bucureci: „Seria de nuduri a fost o dorință de-a mea de a explora feminitatea și transformarea pe care o trăim în momente de schimbări majore în viață”

Cum îți alegi temele și sursele de inspirație pentru colajele tale?

De multe ori temele mă aleg pe mine. Povesteam despre prima mea serie Loud Blood Youth care a fost prima solicitare de lucrări pe care am avut-o. Apoi a fost ReVederi, o serie de postcards românești și nu numai, de la mare și de la munte, pe care le-am reinterpretat cu propriul filtru retro-futurist. Seria aceasta am început-o din lipsă de spațiu, cream în bucătărie cu bebelușii lângă mine la propriu. 

Seria ce promovează cămașa cu altiță sau ia românească s-a născut tot în urma unei solicitări primite de la Ambasada României în Cipru de a celebra Ziua Mărțișorului în Nicosia împreună cu ambasadori și delegați din alte țări. 

Seria de nuduri a fost o dorință de-a mea de a explora feminitatea și transformarea pe care o trăim în momente de schimbări majore în viață. Aici am colaborat cu fotograful de nuduri Ștefan Marinescu și am creat colaje exclusiv din fotografiile lui. 

Am fost invitată să creez colaje inspirate de filmele lui Sergei Paradjanov de către Ligia-Verkin Keșișian și tot apar astfel de oportunități frumoase de creație. Îmi plac provocările creative pentru că mă scot din zona de confort, cea mai mare capcană în care poate intra un artist.

Ai debutat în arta colajului l-a avut în 2015 cu expoziţia individuală Loud Blood Youth și ai avut expoziții în diverse țări, cum ar fi Israel, Cipru și România. Cum este primită arta ta în diferite culturi și contexte internaționale?

Cred cu tărie că există un limbaj universal al colajului, nu e nevoie de traducere ca să îi înțelegem semnificația, energia, atmosfera, emoția. Cu toții ne inspirăm din aceleași surse, fie că suntem din Japonia, Australia sau din Europa. Dar cu siguranță temele sunt influențate de cultura locală, mai ales în colajul analog unde folosești materiale ready-made, găsite, colecționate, primite. Deci, în acest caz, colajul este o reflexie a vieților noastre. 

În contextul românesc există amprenta comunistă puternică, pe care artista Beatrice Arzoiu o redă atât de poetic. În lucrările ei regăsești o nostalgie, o ironie legată de vremurile dinainte de ‘89, cu neajunsuri, tristeți și bucurii, care până la urmă se reflectă și astăzi în forme mai frumos ambalate.

Colajele mele au fost foarte bine primite în străinătate, spre exemplu ia românească a fost admirată de către ambasadorii și delegații invitați la evenimentul din Nicosia. E un limbaj universal, ei deja recunoșteau portul nostru tradițional și au fost impresionați de compoziții și culori. Reacțiile lor m-au convins să extind seria și să organizez o expoziție personală în iulie 2023 pe această temă. Și în continuare este seria mea de colaje cu cea mai mare căutare.

Citește și: Ligia Keșișian și povestea unei familii care s-a confruntat cu Genocidul Armean, o dragoste cu miros de cafea și o copilărie într-un sat uitat de lume

Ești fondatoarea agenției Creionetica, axată pe campanii sociale și culturale care pare să fie o extensie a angajamentului tău față de schimbare socială. Cum se îmbină arta și activismul în munca ta?

Ca să fiu foarte sinceră am luat o pauză de la activism, după peste 15 ani de activitate intensă. Mai exact odată cu apariția copiilor mei, în 2019, care a coincis și cu pandemia. Poate că e ironic, căci acestea sunt timpurile în care este nevoie de implicare socială mare, trăim vremuri de războaie, calamități, sărăcie, corupție. Toată experiența mea în activism o pun în folosul altor organizații, pe care le ajut să-și eficientizeze comunicarea. Dar povara cauzei nu o mai duc eu. În continuare urmăresc și admir artiștii activiști precum Peter Kennard sau Banksy, doar că eu nu mai am flacăra aprinsă în această direcție și nici timpul ca să fiu la curent progresul lucrurilor. Cred că de când au apărut cei mici am ales să mă protejez de anxietatea inevitabilă care vine la pachet cu activismul de orice fel.

Cum vezi viitorul colajului ca formă de expresie artistică, mai ales într-o lume din ce în ce mai digitalizată?

Cred că depinde de nevoile individuale ale fiecărui artist. Există două fenomene care se întâmplă simultan: nostalgia față de trecut, față de procesul creativ lent și imersiv ce însuflețește orice artist părerea mea. Și dorința accentuată de a ține pasul cu digitalizarea, de a grăbi ritmul, de a răspunde rapid nevoilor. Și observ asta și la mine. Dacă am o comandă de identitate vizuală în stilul meu de colaj, ce trebuie adaptată pe toate device-urile și trimisă rapid, cel mai probabil aleg să lucrez digital. Cum a fost cazul identității vizuale de la festivalul Kinodiseea. 

Cred că oricât de mult ne va fascina AI-ul, există o zonă de creație care nu poate fi reprodusă digital. Există nevoia oricărui artist de colaje de a lucra cu imperfecțiunile, cu elementul surpriză, de a găsi idei ad-hoc în funcție de moment, de valorifica resturile de la decupaje, de a găsi o soluție creativă după cum s-au legat niște elemente aruncate din greșeală pe masă.

Care este cea mai mare inspirație pentru tine? 

Viața în sine este cea mai mare sursă de inspirație. Și cel mai bine mă conectez la creație când sunt armonizată cu ritmul vieții, când îmi ascult vocea interioară, când savurez momentul, când mă bucur de lucrurile mici. Poate fi o carte pe care o citesc, o ședință de terapie, o discuție cu un prieten, un peisaj superb. Dar bineînțeles că am o listă de idei pe care vreau să le realizez, mi le notez și știu că se vor devoala la momentul potrivit. Nu forțez nimic.

Cristiana Bucureci: „A fost un moment în viața mea, acum doi ani când am încheiat niște prietenii și am făcut loc unora noi”

Cristiana Bucureci, cine este cea mai importantă persoană din viața ta… pe cine suni prima dată când ai o zi grea sau o veste importantă?

Multă vreme am avut această persoană, dar în ultima vreme persoana a devenit grupul, mă refer la prietenii mei artiști din Bucharest Collage Collective: Ruxandra, Ada și Andrei. A fost un moment în viața mea, acum doi ani când am încheiat niște prietenii și am făcut loc unora noi. Iar pentru lucruri profunde, sora mea Roxana, care îmi știe cele mai adânci frământări și cele mai mari dorințe. Cu ea este next level, pentru mă cunoaște și înțelege cel mai bine. 

A fost vreun moment în care ai simțit că vrei să renunți la acest drum artistic? Și dacă nu ar fi fost arta colajului, ce ar fi fost pentru Cristiana Bucureci?

Ha, ce întrebare bună, mulțumesc. Nu știu dacă mi-am pus problema să renunț, cumva simt că de-abia am început. Colajul este o parte din mine, o nevoie a ființei mele de a se exprima indiferent de unde mă duce, dar cu siguranță am avut și probabil voi mai avea îndoieli și dezamăgiri. După cum știi, piața de artă se mișcă destul de greu în România și artiștilor le este greu să se dedice și să trăiască doar din artă. Marea majoritate are un job pe lângă. 

Ca să înțelegi cam la ce nivel ne aflăm cu vânzarea de artă în zona asta, mulți români nu știu ce este un colaj, câte forme poate să ia și nu cunosc nici măcar un artist de colaje. Totodată, dealerii de artă nu au niște repere când vine vorba de cotațiile unor colaje, cu atât mai puțin cu cât artistul nu este cunoscut internațional.

Dar dacă nu ar fi fost colaj, ar fi fost fotografie. Cu asta am și început în 2007, cochetam cu fotografia și am avut două expoziții. După care am simțit o saturație legat de ceea ce îmi oferea procesul în sine. Imaginează-ți că vacanțe întregi le vedeam doar prin lentila aparatului de fotografiat. Nu aveam liniștea și relaxarea să trăiesc momentul, cât să-l surprind în fotografii. Devenise o dependență pentru mine.

Îți dezvălui unul din visurile mele: mi-aș dori să fac colaje exclusiv cu fotografiile mele. Atunci cred ca voi găsi acea autenticitate pe care orice artist și-o dorește.

Care a fost momentul când te-ai simțit cel mai mândră de tine? Și ce ți-ai spus atunci?

Îmi amintesc perfect ziua, era la final de februarie anul acesta, când am avut noroc și de o zi însorită. Am primit o propunere de la Fundația Calea Victoriei să fiu lector și să țin un curs despre arta colajului. Din 2022, de când am început să organizez ateliere de colaje, a crescut această dorință în mine de a preda și ghida oameni pasionați de arta colajului prin mai multe tehnici și abordări, prin istorie, în mai multe module, nu doar o dată. Și rezultatele sunt fantastice, o parte din participanți au expus la Collage Festival. Atunci am fost cu adevărat mândră de ei și de mine totodată.

Cristiana Bucureci: „Cristiana, creează, visul tău nu este să devii CEO la vreo multinațională. Acesta e visul părinților poate”

Ce i-ai spune Cristinei Bucureci din timpul facultății?

Creează, Cristiana, creează, visul tău nu este să devii CEO la vreo multinațională. Acesta e visul părinților poate.

Povestește-ne despre ediția din acest an a Collage Festival…

Collage Festival a renăscut anul acesta după aproape 5 ani de pauză în care am fost amânați de o pandemie sau de obținerea unor finanțări. Și iată că am reușit, am obținut finanțarea de la AFCN.

Ne-a ghidat motto-ul Un colaj al artelor în sensul că, pentru trei zile, publicul s-a bucurat de o varietate de forme de artă reunite în același spațiu: expoziții, teatru, dans, performance, concerte, live painting și talk-uri. Am transformat complet spațiul de la Green Hours și splendida clădire în care își are sediu Grupul de Dialog Social. A fost o atmosferă incredibilă, cu peste 2000 de vizitatori care au cunoscut arta colajului în forme atât de variate: de la clasicul colaj analog, colaje digitale, colaje realizate parțial cu AI, la instalații cu cărți obiect și colaje video.  

Centrală a fost expoziția Playing with Reality cu 40 de artiști selectați în urma unui open call. Pentru că ne-au plăcut mult lucrările înscrise, am decis să organizăm o expoziție conexă cu 24 de artiști emergenți, din afara competiției. Și normal că nu se putea să organizăm un festival iar noi, artiștii organizatori, să nu expunem, de aceea am avut o expoziție a noastră împreună cu o serie de invitați speciali. Ne-am bucurat să avem și o lucrare a lui Ion Bârlădeanu, adusă de 1001 arte, dar și alți artiști precum 1-Q-Sapro, Ovidiu Solcan, Beatrice Arzoiu.

În fiecare zi am început pe lumină cu un talk de despre filosofia colajului și istoria colajului în artă alături de Sebastian Grama și Cornel Moraru, apoi am continuat cu două concerte din stilurile cele mai variate: funk, hip-hop, latino, jazz, drum and bass, muzică electronică cu artiști precum: Tony Baboon, Dilimanjaro, 7th Sense, Acoustic Lovers, The Mo Chits, Truthday și Cristiana Dicianu, și am încheiat după miezul nopții cu un After Party DJ set în clubul Green Hours.

De impact a fost instalația realizată cu ajutorul lui Daniel Loagăr de la Celula de Artă cu o serie de televizoare vechi frumos aruncate pe podea în care sunt inserate colaje, printre care am adăugat și o plasmă pe care au rulat colaje video și videoclipuri cu artiști în atelierele lor. Panotarea a fost o provocare pentru noi, în a găsi o coerență printre cele peste 150 de lucrări expuse într-un spațiu alternativ, în care nu s-au mai organizat evenimente similare. Viziunea îi aparține lui Bogdan Negulescu, manager la Celula de Artă, și alături de Daniel Loagăr au găsit cele mai ingenioase soluții de a pune artiștii și operele lor în valoare. 

Dacă v-am stârnit curiozitatea, expoziție este deschisă până pe 7 decembrie, când organizăm finisajul.

Citește și: Daniel Loagăr: „Mirajul lui afară m-a ocolit”. Cum ajungi de la o poezie a lui Nichita Stănescu, la fizica cuantică

După Collage Festival ce urmează pentru Cristiana Bucureci?

Ne dorim să continuăm povestea festivalului, cu noi ediții. Dacă primim finanțare anul viitor, vom da o direcție senzorială întregii călătorii prin festival, mai exact ne vom axa pe o serie de instalații imersive care să trezească simțurile vizitatorilor la expoziții. Centrală va fi arta colajului, pe care încercăm să o savurăm cu toată ființa, nu doar cu ochii. Motto-ul ediției este chiar „Colajul simțurilor” și voi păstra suspansul până în toamna anului viitor.

Efortul de a organiza un festival în patru luni a fost uriaș, ne-a pus pe pauza planuri personale, expoziții, vacanțe, prietenii. Dar consider că a meritat fiecare secundă. Pentru 2025 vom avea la dispoziție un an întreg în care să ne mai și jucăm, fiind chiar noi, artiștii din echipa Bucharest Collage Collective, implicați în crearea instalațiilor senzoriale.

Pentru mine personal urmează o perioadă de așezare în care mă voi ocupa de câteva lucruri importante pe care le-am amânat prea mult: expoziția mea personală pe care țin să o am în fiecare an, și site-ul meu de artist care să includă arta mea, dar și atelierele de colaje la care țin foarte mult și de care îmi este dor. 

Și, ultima întrebare, ce ai vrea să știe oamenii despre Cristiana Bucureci? Cum ai vrea să te cunoască?

O creatoare în continuă explorare care nu încetează să descopere arta colajului și să se descopere pe sine, o încăpățânată care nu se demotivează de birocrația unei finanțări pentru a-și realiza visul de a crește comunitatea artiștilor de colaje din România și de pretutindeni, o iubitoare de oameni care nu încetează să-i inspire și pe alți să încerce experiența colajului la ateliere, măcar o dată în viață.