Căutare

Share this article

Cristina Huidu este managerul de vânzări al unei agenții de turism, mama a doi copii adolescenți, soția omului de televiziune, Șerban Huidu, și un om preocupat de o viață sănătoasă și echilibrată. Mai cu seamă după aceste câteva luni în care viețile noastre au fost date întru totul peste cap.

După câteva minute de lectură veți descoperi o femeie puternică, cu care viața nu a fost deloc blândă, dar care a știut să ia din tot ce-i trebuie și să meargă mai departe.

Cum este să mergi în concediu în Grecia, în vreme de pandemie? Părerile sunt contradictorii pe acest subiect.

Cristina Huidu: Așa este, iar eu lucrez în turism, deci îți dai seama cum ajung la mine informațiile, din ambele tabere, adverse.

Noi ne-am dorit foarte mult să plecăm, am rezervat o vilă în Grecia pentru două săptămâni, dar cu o săptămână înainte de a pleca ne-am panicat și era cât pe ce să renunțăm.

De ce?

Cristina Huidu: Apăruse cerința de a trece granița doar dacă aveai testul făcut.

Eu am făcut deja de două ori testul Covid-19, pentru că a trebuit să trec printr-o intervenție medicală ce necesita internare, așa că am fost nevoită să îl fac. Iar la plecarea în vacanță l-am repetat. În niciunul dintre cazuri nu a fost nimic invaziv și arată ca orice test exudat faringian.

Noi, oricum ne propuseserăm să ne facem testele, să fim siguri că suntem ok, dar ne era frică de cozi în vamă, dar adevărul a fost că nu am stat decât 10 minute acolo.

Am ajuns în Grecia unde am fost uimiți de cât de relaxați erau oamenii, în vreme ce noi eram în scenariul nostru, în care ne era frică să ne clintim masca de pe față, să ieșim, ne era frică să facem orice.

Dar acolo oamenii erau relaxați, își trăiau liniștiți viața, respectând regulile: mască în interior, distanță între șezlongurile de pe plajă.

Mai plecați undeva în vara asta?

Cristina Huidu: Nu știu, dar eu aș vrea să mai plec.

Au fost două săptămâni minunate, în care am reușit să ieșim un pic din această nebunie Covid-19, dar ne-am întors în țară și am luat-o de la capăt.


Îmbunătățește-ți calitatea vieții cu dieta ProLon®️

Cum s-au schimbat viețile voastre în această perioadă?

Cristina Huidu: S-a schimbat totul.

Cristina Huidu

Mai lucrezi? Îmi imaginez că agenția voastră a fost impactată foarte serios, nu?

Cristina Huidu: Zona turismului a fost foarte puternic lovită și cel mai rău este că, dincolo de faptul că ne-am trezit la final de februarie fără cereri și alte rezervări, au început să apară anulările, iar noi să facem facturi pe minus și stornări, să ne chinuim să ne ajutăm clienții, pentru că aveam foarte mult vândut în avans: zeci de conferințe, sute de bilete de avion, deci îți imaginezi că într-o astfel de situație este mult mai mult de muncă decât de obicei.

Așa că am continuat să muncesc de acasă.

Știu că politica multora a fost să reprogrameze vacanțele pentru anul viitor și mai puțin să returneze banii. La voi cum a fost?

Cristina Huidu: Noi suntem agenție IATA, la care plătim săptămânal facturile, iar dacă nu plătim pierdem licența instantaneu. Deci erau bilete de avion pentru martie, aprilie, mai plătite de noi.

În prima săptămână returnările banilor au mers destul de bine, după care toate liniile aeriene s-au oprit pentru că nu mai aveau de unde. Banii intră într-un circuit deci nu mai aveau fonduri din care să returneze ceva.

Așa au apărut tot felul de cazuri: în care am putut da banii înapoi, în care am luat vouchere pentru sumele respective, unele valabile anul acesta, altele pentru anul următor.

A depins foarte mult de partenerii din străinătate și nu am reușit peste tot să luăm banii înapoi.

Și tu, Cristina, în toată această vâltoare cum ai fost?

Cristina Huidu: M-am mobilizat. Am încercat să fiu bine. Știi cum e, ne adunăm și găsim soluții să continuăm. Nu avem încotro.

Cred că va trebui să ne obișnuim să trăim cu acest COVID în următoarea perioadă, pe care nu o pot contura deloc. Nu știu nici dacă vor fi 6 luni, nici dacă vor fi 2 ani. Iar acest lucru este cu atât mai greu de imaginat câtă vreme eu sunt genul de om foarte calculat și ordonat.

Îți dai seama că învăț să nu mai programez nimic, să nu am niciun plan. Nu-mi place, nu mă caracterizează, dar am ajuns eu să îi sfătuiesc pe cei care vor să facă planuri pentru toamnă să mai aștepte un pic pentru că e mult mai bine să iei decizii pe termen scurt, la două săptămâni.

Te-ai gândit vreo clipă să te reinventezi?

Cristina Huidu: Am un proiect în dezvoltare împreună cu sora mea. Ea este pisholog și vrea să facă niște cursuri de foarte mult timp. Iar acum, pentru că lucrez de acasă, îmi aranjez altfel programul și aș putea să mă ocup mai bine de asta.

Este vorba despre niște cursuri de psihologie, pentru adolescenți și pentru părinții lor dar și unul pe care eu l-am vrut, dedicat angajaților din companii, oameni care să poată trece mai ușor peste această perioadă, în care trebuie să lucreze de acasă și să accepte chiar și o reorientare profesională.

Sora mea va susține cursurile, iar eu fac partea de organizare și promovare.

Cristina Huidu

Tu de ce ai intrat în turism?

Cristina Huidu: De plăcere. Am făcut meseria asta cu foarte mare pasiune.

După ce am terminat facultatea am lucrat în construcții, în departamentul financiar. Am ajuns să conduc o firmă de construcții, însă lucram 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

Când am rămas însărcinată cu primul copil am avut o discuție cu soțul meu și am realizat că nu pot continua așa pentru că îmi trebuia timp și pentru noi. Așa că alternativa firească a fost agenția de turism, mai ales că îmi plăcea foarte mult să organizez vacanțele tuturor prietenilor.

A fost foarte greu la început, cu atât mai mult cu cât părea foarte simplu de făcut din afară. Când am intrat în măruntaiele afacerii mi-am dat seama cum era de fapt și că nu aveam habar ce însemană IATA, ce sunt sistemele de rezervări, nu știam mai nimic.

Așa că m-am apucat de învățat. Mi-am luat brevetul de turism și mi-am făcut toate specializările.

Și cum ai făcut asta? Cu bebe într-un braț și cu cărțile în cealaltă mână?

Cristina Huidu: Cam așa, da. Dar vreau să-ți spun că la câțiva ani mai fac niște cursuri și specializări. Nu am liniște dacă nu fac asta.

Acum doi ani am terminat un MBA în marketing, de pildă. A fost o ambiție a mea, iar acum deja mă gândesc ce să mai fac.

Cum te ajută un MBA?

Cristina Huidu: Ajută. Experiența a fost extraordinară pentru mine din mai multe puncte de vedere. Am învățat foarte mult, am înțeles mai bine alte sisteme de învățământ și am putut să iau niște decizii mai simple pentru școala copiilor mei. I-am înscris într-un model de școală britanică pentru că am fost în Anglia, în universitate, și am văzut cum se învață acolo.

În marketing, domeniul în care am făcut eu MBA-ul, chiar se lucrează pe studii de caz, iar când termini cursurile știi exact ce înseamnă, ce faci. Când am terminat ASE-ul nu știam nimic practic, pentru că totul era pură teorie, iar examenele reflectau predarea.

Cristina Huidu

Ce proiectai tu despre tine ca job atunci când ai intrat la ASE?

Cristina Huidu: În facultate mi-am imaginat că o să lucrez într-o bancă. Nu aș putea să-ți spun de ce. Am făcut facultatea între 1995 și 1999 și la vremea aia mi se părea că acesta este cel mai bun lucru ce mi se putea întâmpla, drept pentru care primele interviuri de angajare au fost la bancă.

Îmi imaginam că totul este dinamic, îndreptat spre client, dar interviul s-a desfășurat într-un birou foarte întunecat, dar somptuos, cu niște domni foarte rigizi care îmi puneau niște întrebări pe măsură, iar când mi-au povestit un pic despre ce aveam de făcut mi s-a părut atât de plictisitor totul încât am refuzat oferta de muncă.

Și m-am dus la tata, în construcții. Mă blocasem un pic după ce am refuzat oferta băncii, iar el mi-a spus că avea nevoie de cineva la departamentul financiar. La început l-am refuzat, m-a lăsat puțin să mă mai gândesc, dar am acceptat în cele din urmă și nici nu am mai plecat ani buni de la el.

Părinții tăi ce munceau?

Cristina Huidu: Mama a fost fotograf la început, apoi a fost laborant de corectură foto pentru ziare, iar tata este inginer constructor.

De ce nu ai ales meseria mamei tale?

Cristina Huidu: Nu aș putea să-ți spun de ce nu am ales-o, dar acum o fac, o îmbin cu turismul.

Ea unde lucra?

Cristina Huidu: Mama a lucrat la Casa Scânteii, pentru tipografie. Practic, era șefa aparatului de corectură și muncea pentru toate ziarele de atunci.

Pentru mine era fascinant acel loc. Cred că una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria mea este legată de mirosul laboratorului vechi, spațiile acelea luminate difuz, mai degrabă întunecate, unde aș fi putut sta ore întregi, să văd cum se corectează, cu pensula, o linie greșită a pozei.

Cum a fost cu copiii în această perioadă de pandemie?

Cristina Huidu: A fost foarte greu pentru ei să facă școală online. Nu aș fi crezut că poate fi așa, dar realmente, la finalul școlii i-am văzut mai obosiți ca niciodată. Mi-a fost milă de ei.

Ei chiar au făcut cursuri, între 9.00 și 15.00, iar singura diferență față de sistemul offline era durata orei, de 40 de minute, cu 20 de minute pauză.

Dar să stai pe tabletă, să faci totul online, să dai teste, să le încarci pe toate online a fost doborîtor.

Erau convinși că după starea de urgență se vor duce la școală. Nu le-am zis nimic pentru că de fapt nu se știa nimic. Iar în ziua în care s-a anunțat la televizor că școlile rămân închise au început să plângă. Și mi-au dat și mie lacrimile. Atunci mi-am dat seama cât de mult le lipsea interacțiunea cu colegii.

Și îi înțeleg. Nici mie nu-mi place; eu vreau să merg la birou, îmi place să interacționez cu oamenii, iar în online nu este o interacțiune reală pentru mine. Sunt genul care vrea să se vadă cu oamenii, care vorbește foarte puțin la telefion, care stă destul de puțin pe internet.

Iar copiii, deși stau foarte mult online, acum au suferit foarte tare.

Cristina Huidu

 Cum te-au schimbat copiii?

Cristina Huidu: La primul mi-am schimbat radical zona de muncă, îmi promisesem că voi face totul singură, că nu voi lua bonă, că nu o voi lăsa pe mama să ajute, dar m-am răzgândit repede, iar cu al doilea mi-a fost mai ușor, deși celălalt avea 3 ani și avea tot felul de nevoi, era gelos.

Te ascultam acum cum povestești această viață rotundă și nicio clipă nu transpare din ce spui că ești soția unui om public. Și-mi imaginez că tu ai vrut așa, să nu amesteci lucrurile. Dar mă gândesc că există un impact al vedetei în viața privată. Cum ești tu cu acest impact?

Cristina Huidu: Eu nu le amestec absolut deloc; din păcate alții o fac, iar asta este mai greu de gestionat pentru că unii înțeleg ce îmi doresc, alții dimpotrivă.

Pentru mine, ce face soțul meu este jobul lui și atât. Este adevărat că este o persoană publică, iar la un moment dat întâmplările din viața noastră ne-au afectat foarte mult pentru că am fost vânați, judecați și a fost nedrept pentru mine, pentru copii și pentru familie să trecem și prin asta, dincolo de necazurile noastre.

Dar le-am ținut la distanță și cred că am reușit.

Eu am refuzat tot timpul să fiu persoană publică, să merg la evenimente.

De ce?

Cristina Huidu: Pentru că ce face el este meseria lui. Înțeleg curiozitatea oamenilor, dar eu nu am dorit niciodată să se intre dincolo de ușa casei noastre, am vrut mereu să păstrăm limitele discreției asupra vieții private.

Succesul lui Șerban Huidu nu a venit peste noapte. A fost un proces de ani de zile care s-a așezat bine și în familie. Cum ai perceput tu acest succes, care sunt convinsă, are și partea sa bună, dar și una întunecată. Tu cum l-ai perceput în toți acești ani?

Cristina Huidu: A venit firesc. Noi ne cunoaștem de la finalul facultății, deci practic am crescut împreună, iar eu am văzut totul, din momentul în care era un simplu student.

Am văzut toată partea mai puțin știută și strălucitoare: munca istovitoare, sacrificiul lui, al meu când stătea zeci de ore la serviciu. Totul a venit în timp, după foarte multă muncă și nenumărate renunțări.

Pe de altă parte, ai spus la un moment dat că ți s-a părut nedrept să fiți vânați și judecați. Mă gândesc că cea mai mare frustrare în acea situație era că nu ai nicio șansă de a reacționa și nu ai niciodată capacitatea de a acoperi ca răspuns toată vânătoarea în sine.

Cristina Huidu: Exact. Poate că de multe ori nici nu există un răspuns.

La noi, în acele momente era durere. E greu să dai un răspuns când nu-l ai, nu poți. Sunt momente în viață în care nu mai ai puterea să dai explicații.

Cred că la accidentul de schi atenția publică a fost una grijulie, hrănitoare, protectoare.

Cristina Huidu: Da, dar tot intruzivă a fost.

Când Șerban era în spital și vorbeam cu doctorii din Innsbruck, îmi spuneau că nu au văzut niciodată asemenea ferocitate din partea jurnaliștilor: sunau și se dădeau drept doctori din Viena, au venit la spital, au încercat să intre în salon, să obțină fotografii.

Nu au avut nicio limită în a păstra distanța de care noi am fi avut nevoie. E adevărat că am avut sprijinul spitalului, iar regulile lor erau foarte stricte.

Deci ce a apărut în presă din perioada respectivă, 80-90% au fost știri inventate. Petru că de acolo, în afară de o conferință de presă a directorului spitalului și a medicului curant, pentru care mi-am dat acordul, nicio informație oficială nu a ieșit.

Noi nu aveam timp să dăm interviuri. Gândește-te că eu aveam doi copii mici atunci, care erau cu mine acolo. A trebuit să mă organizez să îi aduc în țară, să îi las în grija cuiva. Deci era foarte greu, în permanență aveam ceva de făcut.

Cristina Huidu

Cine ți-a fost alături?

Cristina Huidu: Foarte multă lume; familia mi-a fost tot timpul alături, sora mea, părinții, prietenii apropiați.

Și prin comparație, la accidentul rutier ce s-a schimbat? Atenția publică a fost la fel de intruzivă?

Cristina Huidu: Din păcate subiectul era extrem de dureros pentru foarte multe familii și a fost greu de gestionat.

Principala noastră preocupare a fost atunci pentru copii. Ei erau cu noi în mașină, dar nu și-au dat seama foarte bine de ce se întâmpla. S-au speriat pentru că au fost luați de lângă noi, duși la spital; a fost greu. Impactul psihologic a fost mare atunci și ne-a luat ceva timp să trecem peste el.

Dar se poate trece peste asta, nu?

Cristina Huidu: Asta le spuneam copiilor când a început pandemia și noi chiar am stat în casă, iar ei se tot văicăreau: „în viață sunt momente în care treci prin tot felul de greutăți. Asta este o situație excepțională, grea și nimeni nu știe cum să o gestioneze. Este pentru toată lumea și avem două opțiuni, să ne văicărim sau să mergem mai departe să ne fie bine, să învățăm, să găsim lucruri care ne fac plăcere”.

Nu există alte soluții. Plângi, desigur, dar apoi îți ștergi lacrimile și mergi mai departe.

Voiam să aflu de fapt de unde îți iei forța de a ține familia unită?

Cristina Huidu: Am fost realmente doborîtă, dar aveam doi copii. Deci ce puteam să fac?

M-am ridicat și am căutat metoda de a merge mai departe. Nu poți uita, dar trebuie să continui.

Sora mea este psiholog și m-a ajutat teribil de mult, în permanență mi-a fost alături. Și am mai învățat ceva: prietenii adevărați sunt cei care stau alături de tine la necaz, nu la bucurie, la petreceri, indiferent dacă ai greșit sau nu.

Când treci printr-o situație grea, ei te ajută, sunt acolo, chiar dacă te ceartă. Te iubesc și te susțin. Iar asta este o lecție pe care le-o spun și copiilor mei.

Cum le-ai explicat copiilor?

Cristina Huidu: Exact așa cum a fost, cum s-au petrecut lucrurile, fiindcă sunt mari, gândește-te, se uită singuri pe internet, articole încă mai apar pe acest subiect. Deci le-am explicat exact cum s-a întâmplat. Le-am spus și de ce oamenii sunt atât de curioși, fiindcă tatăl lor este persoană publică și că nu este vina lor că s-a întâmplat și că ei nu trebuie să ducă niciodată această povară. Am discutat tot timpul tranșant tot ce s-a întâmplat.

Zi-mi care este secretul dietei tale?

Cristina Huidu: Am ales o variantă de slăbit, după ce am discutat cu doamna doctor Ioana Berciu. Aveam niște probleme minore de sănătate, de digestie, îmi doream să slăbesc, dar nu reușeam mai mult de 2-3 kilograme și o luam de la capăt.

Am fost norocoasă să o cunosc pe doamna Berciu, să ajung la cabinetul dânsei și să găsesc acolo nu doar o dietă, ci un plan de consiliere generală. Ea nu mi-a spus atunci: „hai să vedem cum faci să slăbești!”, ci mi-a spus: „hai să vedem întâi cum stai cu analizele medicale!”.

Am făcut analizele de sânge, apoi niște analize speciale, iar cu toate rezultatele în față am avut o discuție despre ce avem de făcut.

Așa a apărut ProLon®️, împreună cu niște suplimente recomandate de doamna doctor. Și automat m-am simțit în siguranță în mâinile unui om care nu m-a mai privit doar prin prisma unei diete. Iar lecția cu care am plecat de acolo a fost că trebuie identificată cauza.


Descoperă stilul de viață al longevității!


Când ai început și când vei termina?

Cristina Huidu: Nu știu când voi termina, probabil niciodată. (râde)

Dar am început la finalul pandemiei, când mi-am zis că trebuie să schimb ceva după două luni de stat în casă și mâncat. O prietenă mi-a povestit despre doamna doctor și am ajuns la cabinet, am aflat despre ProLon®, iar acum, după ce am trecut prin două cure de acest fel, le recomand oricui. Sunt doar 5 zile și te simți foarte bine.

Cristina Huidu

Cum arată dieta din aceste 5 zile?

Cristina Huidu: Este o dietă care imită fastingul, susține metabolismul. Primești o cutie în care se află alte 5 cutiuțe mai mici. În plus, primești un program de mese gata făcut și în care ai tot ce-ți trebuie: mic dejun (un baton), prânz, pentru care să zicem că depui efortul de a fierbe supele și cina (supe, batoane, măsline etc.). Pentru o persoană activă mi se pare important. Și nu trebuie să faci nimic altceva decât să mănânci ce ai în cutiuță și să bei apă.

Doamna doctor mi-a explicat în detaliu toate etapele, mi-a explicat ce și de ce va fi greu, deși mie, cu excepția celei de-a patra zile, nu mi s-a părut nimic foarte greu. Atunci, în ziua a IV-a mi s-a părut că îmi este foame, că îmi trebuie altceva decât aveam în cutiuța de ProLon®. Aș fi luat o alună, ceva, din casă.

M-a ajutat foarte mult și sportul, iar doamna doctor mă întreba prin mesaje în fiecare dimineață și seară cum sunt, însă mesajele veneau fix în momentele în care mă pregăteam să ciugulesc ceva. (râde)

Iar când au apărut rezultatele, care la mine au fost spectaculoase, în sensul că după 5 zile de ProLon® am slăbit câteva kilograme, mi-am zis că nu vreau să renunț. Fiindcă, dincolo de kilogramele pierdute, s-a mai întâmplat ceva: mă simțeam foarte bine, îmi dispăruse senzația de foame, mă simțeam mai ușoară.


ProLon®️ – un program dietetic de 5 zile ce imită postul cu apă, conține micro și macronutrienți care îți hrănesc corpul în timp ce sprijină organismul în rejuvenare și susține sănătatea metabolică. Se recomandă o serie de 5 zile pe lună, timp de 3 luni. Bazată pe cercetări științifice de mai bine de 20 de ani, s-a dovedit că ProLon®️ susține un stil de viață sănătos. Pentru mai multe detalii, accesează ProLon®️ Fasting Mimicking Diet!


Și după ce se termină cele 5 zile și îți vine să rozi varul de pe pereți ce faci?

Cristina Huidu: Nu-ți mai vine să mănânci după ce se termină cele 5 zile. Asta este partea interesantă a ProLon®-ului, fiindcă după ce ai terminat poți mînca fructe, legume sau pește. Recunosc că eu am mâncat numai salată și nu am simțit nevoia de nimic altceva. Dar după accea m-am simțit mult mai energică și am dormit mai bine.

Și ce se întâmplă dacă te apucă pofta de un tort diplomat?

Cristina Huidu: Eu, să fiu sinceră, mănânc. Sunt gurmandă, gătesc și îmi place să mănânc. Dar încerc să nu fac excese. Iar dacă sunt la o petrecere, nu renunț la o bucată de tort cu copiii. Nu mi-am propus să renunț cu totul, nici nu pot, nici nu vreau. De-asta mi s-a și potrivit ProLon®-ul, fiindcă presupune un program foarte ordonat, în care îți poți permite și astfel de răsfățuri.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO