Cristina Nichita, creatoarea unuia dintre cele mai mari branduri de fashion din România și mama unui copil cu autism care vrea să schimbe lumea cu mâinile goale

Cristina Nichita provine dintr-o familie stabilă care a rămas unită vreme de 63 de ani. Este cea mai mare din cei 4 frați și a învățat de mică ce înseamnă responsabilitatea și grija față de ceilalți. A simțit dintotdeauna că poate să fie și să facă mai mult, și a făcut. Este mamă de doi copii, dar și făuritoare de vise, de campanii, de proiecte. Cristina Nichita este femeia care nu a oferit șansa nimănui de a o vedea cum plânge, pentru că acest lucru este intim și privat. S-a autodepășit ca femeie, ca mamă, ca antreprenoare și deschizătoare de drumuri spre suflet și minte în cariera sa de coach. Ea știe că fiecare încercare este o luptă deja câștigată, fiecare problemă are un termen de valabilitate, iar Dumnezeu i-a trimis în cale atât cât a putut duce.

Cristina Nichita este creatoarea brandului de fashion Nichi, un business care a luat naștere în anii ’90 și a ajuns azi la 1500 de angajați și peste 6 magazine în toată țara.

A fost parlamentar și un întreg mandat s-a luptat pentru drepturile copiilor cu dizabilități din întreaga țară. Iar lucru care a mânat-o în lupta asta a fost chiar fiul ei, Ștefan, diagnosticat cu autism la vârsta de 1 an.

Ce voia să devină Cristina atunci când era copil?

Ca orice copil, îmi amintesc faptul că la grădiniță am fost întrebată ce aș vrea să devin. Pe atunci, reperul meu central era nașa mea pe care eu o vedeam ca pe o doamnă. Spre deosebire de alți copii care voiau o meserie, eu voiam o stare. Lucrez la acea stare, pentru că e starea unei femei relaxate.

Cred că în viață tindem spre ceea ce nu suntem sau nu vedem în imediata noastră apropiere. Eu spun despre mine că m-am născut mare, în ideea mea, acel mare al copilăriei mele pe care l-am dus 40 de ani este responsabil. Sunt cea mai mare dintr-o familie cu 4 copii. A ajuta la treburile casei era partea responsabilizării mele. A vedea de ei, a ajuta în casă, a găti (gătesc de la 9 ani), a avea grijă de grădina de zarzavaturi era responsabilitatea mea.

Părinții mei nu mi-au spus în ureche Te iubesc! Îmi spun acum, în vârstă fiind. Niciun apel nu se încheie acum fără: Cristina, mamă, te iubește mama sau te iubește tata.

Cristina Nichita: „Să fii în viață pe locul I, că locul II se premiază doar sport și muzică”

Nu v-a copleșit această responsabilizare? Credeți că nu v-ați trăit copilăria?

O să-ți povestesc o întâmplare. Spălam vasele și din neatenție am spart un pahar. Mama a văzut și mi-a spus că probabil nu-mi doresc să fac asta. Tot atunci aveam să aflu o vorbă care mă urmărește și astăzi spusă de mama: „În viață trebuie să faci cu drag ceea ce faci. Așa nu vei obosi niciodată”!

Cum erați la școală?

Copilul lider, blândă și timidă. Eu am înțeles dintotdeauna că tatăl meu își dorea copii campioni sau artiști. Îmi amintesc faptul că de fiecare dată când ne uitam la competiții sportive ne ridicam în picioare și ascultam imnul la marginea patului.

Din același considerent, din clasa a V-a am făcut 4 ani de atletism de performanță. Nu mulți știu asta despre mine și nici nu prea am mai declarat. Sportul m-a învățat puterea determinării, motivației și mi-a sculptat caracterul. Făceam 20 h pe săptămână antrenamente. Acum îmi amintesc iarăși de o vorbă a tatălui meu: „Să fii în viață pe locul I, că locul II se premiază doar sport și muzică”.

Cristina Nichita: „Mi-a luat suficient timp pentru a înțelege că noi nu știam că putem fi mame bune fără bărbații cu care i-am făcut”

Vă amintiți foarte fidel sfaturile părinților. Apropo de ei, ce ați luat cel mai frumos de la ei?

De la tata am luat simplitatea mesajului, iar de la mama curățenia mesajului. Ei sunt doi oameni blajini, simpli care au oferit fix ceea ce are nevoie un copil pentru a se dezvolta: încredere. De la ei am învățat că avem șansă mare să punem umărul la schimbarea mentalității prin exemplul personal. Imediata apropiere ne arată acest lucru. Poate o mătușă, o cumnată, o soră, o vecină, profesoara noastră dragă.  Nu avem nevoie de modele din reviste glossy.

Ați iubit, ați fost rănită, sunteți mamă de doi copii din două căsnicii diferite, iar al doilea copil, Ștefan s-a născut special.

Așa este. Mi-a luat suficient timp pentru a înțelege că noi nu știam că putem fi mame bune fără bărbații cu care i-am făcut. Mady, prima fiică m-a îndeplinit ca femeie, iar Ștefan m-a întregit. Ștefan s-a născut cu autism și a fost diagnosticat mult prea târziu. În momentul în care au apărut rezultatele a fost și momentul în care am înțeles că fiecare experiență pe care noi am avut-o și tot ce noi descopeream la Ștefan, putea fi dat mai departe celorlalte familii și celorlalți copii. Știind nevoia din comunitatea ieșeană și comunitatea românească și anticipând creșterea numărului de copii am pus bazele Surâsului Albastru.

Da, cel mai greu moment a fost acela în care am rămas singură cu Ștefan și cu Mady care era adolescentă. Tatăl lui a ales să plece. Moralul unei mame care să nu știe cum să o ia de pe loc. Atunci am înțeles că banii nu pot rezolva orice. Nu poți plăti pe nimeni să sufere în locul tău. M-am ancorat la Dumnezeu. Ștefan e venit ca o binecuvântare, pentru că avea să-mi schimbe mentalitatea. De pe podiumuri mari, am aterizat în social. Părinții nu știu de ce copiii lor au afecțiuni, ei nu știu să ceară ajutor, autoritățile nu înțeleg de ce e treaba lor, societatea te stigmatizează pentru că nu știu ei, pentru că nu e treaba lor și judecă la modul: Cine știe ce ai fi făcut dacă ți s-ar fi întâmplat ție și copilului tău așa ceva. Revenind, totuși, la întrebarea ta, cred că un divorț, o separare ține mai mult de înțelepciunea nativă a femeilor. Femeile aleg cu sufletul, de cele mai multe ori. Desigur, sunt și femei raționale care știu tabloul complet, Bravo lor! Trăim vremuri și vremuri și vedem cum părinții unor copii au ajuns să se despartă, însă alegerea ca ei să se înțeleagă în timp este de la femeie. Putem alege înțelegerea de dragul lor. De ce bem otravă și așteptăm să moară el? Cam așa ar fi întrebarea. Ne mai otrăvim și copilașii. Eu am învățat și am fost atentă. Mereu m-am întors la brațele celor la care am văzut afecțiunea, dragostea și validarea: părinții mei. Fiind atentă la nevoile mele, am nevoie de suportul familiei mele. Ei sunt ieri și mâine al zilelor mele. Sunt un exemplu, un reper. Au 63 de ani, 4 copii și 10 nepoți. Îndrăznesc aici și un îndemn: Acolo sădiți, acolo vă duceți, în familie.

De 25 de ani îmbrăcați milioane de femei. Mereu noi și noi colecții. De ce design vestimentar?

Eu de la început am vândut stări, nu haine. Dacă vei merge acum să urmărești marile site-uri de modă, vei vedea că există un trend. Toate modelele folosite sunt modele foarte naturale. Fără machiaj, doar cu un gloss. Nu mai vrem să vindem o imagine falsă. Vrem să vindem haine și stări. Te identifici cu un brand care cultivă naturalețea. Mi-am asumat riscuri. Pe cât de multe riscuri, pe atât de frumoase au fost rezultatele. Au existat și eșecuri, dar important este să treci prin ele. Știu acum că mesajele și stările tale îți dau cumulul valorilor tale. Ești suma valorilor tale primordiale. Probabil așa am ajuns să fiu lider de piață pe un segment și de asta Nichi a trecut de la 5 oameni la 1500 angajati. Să ne înțelegem, eu nu vorbesc în cifre, ci în bucuria de a fi lucrat cu atâția oameni. M-am simțit un creator de bucurii și încredere pentru că am învățat femeile să meargă în viață cu atitudine. Să scoată zâmbetul pe față din suflet. Am fost și sunt un încurajator, iar Dumnezeu m-a răsplătit.

Citește și: Rozalia Bot, învățătoarea de la țară al cărei vis a fost să devină creatoare de modă. Cum a reușit ea să cucerească marile podiumuri ale lumii atunci când nimeni, nici măcar rațiunea, nu-i dădea nicio șansă

Ce înseamnă Surâsul Albastru?

Surâsul Albastru este calea luminată, este acel acolo unde mă duc când am o povață…să învăț. Surâsul Albastru este de la zâmbetul zglobiu a lui Ștefan și de la ochii lui în care vezi nelimitatul cer. Facem deja 7 ani de când facem bine copilașii pe care societatea nu reușește să îi înțeleagă. A luat naștere în luna mai 2014. În toată această perioadă peste 300 copii au fost la centrul nostru. Este meritul lui Ștefan. Prin nașterea lui nu a schimbat doar viața mea, ci și viața a sute de familii. Avem programe constante de terapie ABA, Teach, PECS, Small Steps, Give me five, program susținut de 8 ore pe zi, inclusiv în vacanțele școlare, programe variate și inedite derulate prin proiecte. Psihoterapeuții, profesorii și toți cei de la centru fac o treabă extraordinară. Avem parte de rezultate care te fac să crezi în minuni. Noi avem un crez aici: Copiii noștri sunt viitorul! Fii alături de ei! Și ei sunt copii cum ai fost și tu!

Cristina Nichita: „O mamă motivată schimbă lumea!”

Nu vreau să zăbovim foarte mult asupra acestui subiect, dar vreau să aflu de ce ați intrat în politică?

Simplu: O mamă motivată schimbă lumea! Făceam atât de multe la Iași și nu erau de ajuns. Proiectele de pe lângă Iași erau prea mici și aduceau avantaj doar unui număr mic de beneficiari. Experiența m-a determinat să ajung să fiu o voce în Parlament și am fost. Este nevoie de presiune pentru orice schimbare, mai ales pentru protecție socială. În continuare susțin faptul că oamenii determinați schimbă lumea și trebuie să fie cei care ne decid soarta. Singura mea politică este politica binelui.

Ați organizat 5 ediții de Gala Modele Feminine, din fonduri proprii. De la ce a plecat totul?

În momentul în care am primit titlul de Femeia Anului în 2009, am știut că într-o zi, și eu voi premia modelele din imediata mea apropiere. La prima ediție am bătut la 7000 de uși din Colegiul meu pentru a descoperi femeile care merită apreciere. De la florărese, la manageri, medici, pacienți toate au fost premiate. A IV-a ediție a fost la Teatrul Național și a fost una dintre cele mai frumoase momente. Sala era plină de femei și bărbați, deopotrivă, veniți să audă povești, să cunoască oameni și să aplaude inițiative. În acel an, 60 de femei au fost premiate.

Cristina Nichita: „Devii ceea ce ești, pentru că locurile celorlalți sunt luate”

De Ziua Internațională a Iei ați motivat femeile să meargă îmbrăcate în ie în oraș.

Regina Maria a negociat în portul național românesc, eu doar am convins fetele să fie îmbrăcate în ii. A fost o explozie culturală care s-a perpetuat pentru câțiva ani, apoi proiectul l-am lăsat în mâinile celor de la Primărie.

Nu puteți sta locului prea mult. Acum sunteți coach. Ne povestiți?

Prin Encourage People mi-am dat seama că am un mesaj care poate fi universal valabil. Devii ceea ce ești, pentru că locurile celorlalți sunt luate. Nu mai poți fi o Claudia Schiffer, Michael Schumacher. Trebuie să descoperi calitățile înnăscute. Ajungi să-ți trăiești viața ta sau viața te trăiește. Cred că toți cei peste 14 ani trebuie să fie întrebați dacă au un plan de dezvoltare personală. Eu am învățat de la viață că roata este una ghimpată și că noi o putem face funcțională. Asta am învățat și de la mentorul meu, John Maxwell: Uneori câștigi, alteori înveți! Ne dorim ca prin această platformă să oferim antreprenorilor, managerilor, profesioniștilor și nu numai, instrumentele necesare pentru a se cunoaște mai bine și pentru a realiza tot ce și-au propus în viața profesională și personală. Encourage People te ghidează în călătoria spre cea mai bună versiune a ta. Prin resursele pe care ți le punem la dispoziție, traininguri, cursuri sau conferințe, ne dorim să te ajutăm să transformi intenția în acțiune și să trăiești în concordanță cu valorile tale.

Când ați plâns ultima oară și de ce?

Plânsul e eliberare. De bucurie am plâns. A fost la Surâsul Albastru. O mamă s-a întors din Germania cu copilul diagnosticat cu autism, are 5 ani, nu are elemenete de limbaj, iar după câteva ședințe la noi la centru, cel mic aducea lacrimi de fericire părinților. Mama a împărtășit cu noi. Nu am plâns atunci, ci m-am retras să o fac. Acestea sunt momentele când îmi confirm care este rolul centrului, rolul lui Ștefan în viața mea.

Aveți un motto după care vă ghidați?

Dacă vrei să schimbi lumea, du-te acasă și iubește-ți familia!

De crescut, creștem toți. Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.