Cu Andi Vasluianu despre Taximetriști, meseria de tâmplar și multe alte amintiri din adolescență: „E foarte greu să te arăți cu toate bunele și relele pentru oamenii care sunt în public, pentru că ne e frică să nu fim dați afară din trib și atunci suntem obligați să facem frumos”

Ce înseamnă că erai pe picioarele tale? Aveai job deja?

Da. Am făcut liceul la seral, din cauza unei tâmpenii. La Revoluție, trebuia să dau treapta a II-a. Nu s-a mai dat treapta a II-a, chiar atunci s-a întrerupt chestia asta, nu știu de ce și pe fișa de înscriere eu am scris că merg mai departe la zi. M-am trezit că nu mai eram pe nicio listă. Secretara de la liceu mi-a zis: „A, tu ești ăla care nu a venit la examen la profesională?”. M-am speriat, eu deja aveam în cap chestia cu Teatrul, dar trebuia să termin liceul. Până la urmă s-a dovedit că făcuseră un fals frumos în acte, că au putut, aveau de băgat pe cineva la zi, am făcut foarte mult scandal, cunoștea maică-mea pe cineva la Inspectorat și, de frică, directorul a spus: „Nu mai putem face nimic că toate locurile sunt ocupate, dar poți să intri la seral, sau aștepți un an”. M-am mutat la seral și atunci m-am și angajat. Dimineața munceam și după-amiaza mă duceam la școală. La început am fost la o brutărie turcească, la cărat saci de făină, apoi, la cocă și maximul pe care l-am atins a fost la prepararea japonezelor, de le duceam colegilor de la seral să mănânce 😊

Apoi m-am angajat la un butic de bloc, am stat acolo aproape un an…

Îți dădeau țigări și cola?

Nu că-mi dădeau, le plăteam și de cele mai multe ori ajungeam să nu mai iau mai nimic la salariu. Știu că eram înnebunit după Mars, băgam la ciocolată de-mi săreau ochii 😊. Și apoi m-am angajat la tâmplărie, unde am stat până la facultate. Am făcut un an la particulară, am intrat la Hyperion pentru că mi-a fost frică să dau la stat. Dar anul acela la particulară m-a ajutat enorm de mult pentru că i-am avut ca profesori pe Gelu Colceag și Radu Gabriel, iar oamenii ăia m-au învățat, mi-au pus bazele.

Înțeleg că erai pe picioarele tale, dar când ai verbalizat în fața maică-tii, îmi imaginez că nu a primit cu seninătate vestea. Mamele ne îndrumau către ASE, către Drept…

Nu, la mine niciodată nu a fost chestia asta. Plus că eu câștigam foarte bine, chiar am avut o perioadă în care era cât pe ce să nu mai dau la facultate pentru că îmi mergea foarte bine.

Trăiam pe picioarele mele pur și simplu, stăteam într-o mansardă pe care o avea taică-meu pe la Universitate, chiar vis a vis de fosta Ambasadă a Americii…

Ce boemie…

Da! Dar era mică mansarda aia. Întindeai mâinile și se termina camera și mai aveam o cămăruță pe post de bucătărie, iar dușul era la comun. Așa am dus-o și toată facultatea.

Am citit un interviu în care spuneai că o proporție covârșitoare din ceea ce înseamnă meseria de actor reprezintă disciplina…

Da, absolut. Eu cred foarte tare în asta. Bine, credința asta mi-a adus-o și sportul. În sport trebuie să te antrenezi, pentru că fără antrenament nu capeți reflexul. Eu am făcut box, un sport în care făceam tot felul de combinații la antrenamente, de la cele mai simple, până la cele mai complicate. Le făceam atât de mult, încât atunci când intrai în ring, la meci, nu stăteai să te mai gândești: „dreaptă, stângă, croșeu, upercut”. Ele erau deja în reflex, pentru că te antrenaseși. Așa cred că e și în meseria de actor. Textul pe care îl spui, dacă nu-l și uiți înainte, nu poate să prindă viață. Trebuie să-l lași să se topească atât de tare în tine încât să devină al tău, să nu mai fie nici pe pagină, nici al autorului, să devină vorbele tale.

Rezumând, cum a spus un clasic, e ca în tenis 😊

😊 Știi cum e? Mi se pare foarte interesant: mult timp m-am întrebat ce e cu rugăciunea asta: „Tatăl nostru”. Nu sunt un om religios, cred în Dumnezeu, cred într-o energie care e dincolo și care poate ne-a creat. Când mi-am pus atenția pe „Tatăl nostru”, am observat că începe să capete sens, cu cât o spui mai mult. Exact așa se întâmplă și cu textul, îl spui de atâtea ori încât coboară și devine al tău. Dar e de muncă pentru ca să ajungi acolo.