Căutare

Share this article

Atunci când alegem școala la care vor învăța copiii noștri, majoritatea dintre noi ne mulțumim cu două aspecte: proximitatea și „bunătatea” învățătoarei. Asta, cel puțin în școala primară. Sunt părinți care fac sacrificii enorme, își schimbă domiciliul și bat poteci la anumite școli din sistemul public doar ca odraslele lor să ajungă la o anumită învățătoare, despre care au auzit că e „bună”. Însă, în final, copilul ajunge să învețe în același sistem îmbâcsit, care pune accent pe orice altceva, mai puțin pe copil și nevoile lui.

Citește și Marea migrație a românului înainte de înscrierea copilului la școală. Mărturie

Plecând oarecum de la aceste idei și, mai presus de orice, de la faptul că și-a droit ca ai ei copii să vină acasă de la școală zâmbind, o profesoară de tehnologie a creat un sistem nou de învățământ, un sistem în care copiii chiar zâmbesc și își doresc să se întoarcă a doua zi. A fondat inițial o grădiniță, la începutul anilor ’90, o grădiniță ce purta numele „Happy Kids”. Apoi, observând comportamentul copiilor ei în școală și văzând nevoia de mai mult, a înființat o școală și un liceu. Azi, Transylvania College este considerat cel mai bun sistem privat de învățământ din țară. Și nu este în București, ci în Cluj.

Cum a ajuns aici și care este povestea de viață a Simonei Baciu, aflăm azi de la ea, prin răspunsurile la unele dintre cele mai intime întrebări care i s-au adresat probabil vreodată.

În primul rând aș vrea să știu cum vă caracterizați dumneavoastră într-o frază, două…

Cred că m-aș caracteriza ca fiind o persoană curioasă, creativă și vizionară. Dintotdeauna am fost atrasă de provocări, tot ce era nou mă fascina și visam mereu cu ochii deschiși.

Simona Baciu

Unde v-ați născut și ce erau părinții dumneavoastră?

Sunt mândră să spun că sunt clujeancă. Născută, crescută, educată, măritată în orașul în care mă regăsesc întotdeauna și îl iubesc. Aici sunt acasă.

Mama mea este medic stomatolog și tata inginer mecanic.

Mai aveti frați? Ce drum au ales în viață?

Sora mea, Roxana, a urmat cariera mamei noastre și locuiește acum în Germania. Împărtășim aceeași dragoste pentru orașul nostru și casa copilăriei și de aceea vine acasă ori de câte ori poate. Soțul ei a învățat limba română iar copiii ei au hotărât să studieze în Cluj medicina. După cum vedeți suntem cu toții legați cu un fir magic de România și de Cluj.

Unde v-ați petrecut primii ani de școală și care sunt amintirile definitorii cu care ați rămas din grădință și școală?

Am urmat școala la Cluj, am terminat liceul la Colegiul Emil Racoviță. Au fost cei mai frumoși ani din copilaria mea, ani de care îmi aduc aminte cu mult drag. Am avut parte de colegi care mi-au rămas prieteni de o viața și profesori care m-au inspirat să urmez o carieră didactică. Cu toate că eram visătoare și curioasă, am găsit oameni care m-au înteles și încurajat. Am fost întotdeauna un elev bun, pentru că mi-a placut să învăț.

Ce amintire dragă aveți din copilărie, nelegată de școală?

Îmi aduc aminte cu drag de prima mea aventură antreprenorială. Părinții mi-au cumparat în clasa a 8-a prima bicicletă, un Pegas verde, pe care am îndrăgit-o foarte mult și care m-a ajutat ani de zile să merg în parcul Babeș să fac antrenamentele zilnice la atletism. În clasa a XI-a pasiunea mea pentru design vestimentar și artă a devenit prioritară. Tin minte ziua în care mi-am vândut bicicleta să-mi cumpăr mărgele și cercei chinezești. Parinții mei nu au înteles niciodată decizia care am luat-o, aș putea spune că au fost chiar șocați, dar bucuria mea a fost enormă. Atunci am învățat că alegerile înseamnă a renunța și a-ți asuma riscuri. Am și astăzi un sireag din acele mărgele.

Cum era Simona Baciu liceană? Mergeați la chefuri, fumați în toaletă sau chiuleați? (lucruri pe care le fac adolescenții azi) 🙂

Eram un adolescent perfect integrat în societatea din acele vremuri. Pasiunea mea era dansul și am profitat din plin de vremea aceea în care liceele organizau în fiecare sâmbătă discoteci. Discotecile se organizau pe holurile liceului și eram supravegheați de profesori. Datorită pasiunii mele de a dansa mi-am întâlnit câțiva ani mai târziu și soțul, la discotecă, la mare la Costinești. Părintii mei erau îngrijorati de a merge la chefuri, pe acea vreme erau foarte protectivi, de aceea casa noastră era deschisă.  Colegii și prietenii veneau la noi acasă, unde stateam adesea la povești despre viață, pasiuni și viitor. Îmi aduc aminte cu drag de ziua în care fiind adunați foarte mulți colegi la noi acasă, mama ne-a rugat să o ajutăm să pună murături. Atunci erau la moda balurile mascate, așa că de multe ori ne adunam la noi acasă, costumați, purtând diferite măști, dansând si povestind.

Simona Baciu împreună cu soțul și cei doi copii ai lor

Cum de ați ales facultatea de inginerie?

Pasiunea mea a fost intotdeauna legată de artă și educație. Pentru că eram o elevă bună și învățam foarte bine, tatăl meu și-a dorit să urmez meseria lui și având în vedere că studenții erau repartizați pentru 3 ani în diverse locuri din țară, iar profesorii aveau cea mai mare șansă să fie repartizați într-un varf de munte. Tatăl meu îmi spunea că dacă devin inginer, am măcar șansa să fiu repartizată într-un loc unde va fi o gară sau o stație de autobuz. În acele vremuri era cu totul altă lumea în care trăiam. N-am renuntat niciodată la visul meu de a fi profesoară, de aceea încă din timpul facultătii am început să predau. Am predat lucru de mână la clasele de gimnaziu. Când am terminat facultatea, am fost acceptată ca profesoară la liceul Gh. Sincai. Mi-am făcut meseria cu pasiune și mi-am îndragit elevii din primul moment când am intrat în clasă.

Care a fost parcursul dumneavoastră după terminarea facultății?

Eu cred că visele se îndeplinesc. Cariera mea didactică în invățământul de stat a început ca profesor inginer de tehnologie și a continuat ca profesor de design vestimentar și tehnologie. Am obținut cu elevii mei din liceu, premii de inovație și creativitate. Țin legătura și astăzi cu mulți dintre ei.

Când și cum l-ați cunoscut pe soțul dumneavoastră? Cum sună povestea de dragoste?

Cu Dan ne-am cunoscut când eram studentă în anul doi, pe ringul de dans la Costinești. Am dansat împreună și continuăm să dansăm și după 35 de ani. Pasiunea noastră pentru dans o împărtășim astăzi cu nepoții noștri cu care dansăm împreună.

Vă amintiți prima zi la catedră?

A fost una dintre cele mai speciale zile din viața mea, pentru că aveam doar 5 ani mai mulți decât elevii mei, iar ei erau în clasa a 12-a. Eram confuză de modul în care trebuie să mă comport și am ales să intru în clasă zâmbind. De atunci, continui să zâmbesc de fiecare dată când intru într-o sală de clasă.

Copiii dumneavoastră în ce perioadă s-au născut? Au prins ceva din educația tradițională predată în sistemul românesc de învățământ?

Copii mei s-au născut la mijlocul anilor 80, au petrecut anii de grădiniță într-un sistem tradițional, rigid, unde au crescut cu frica de a nu greși, Din pacate, primii ani de școala au continuat la fel, cu toate că regimul se schimbase. Am început programul de grădiniță datorită lor. Mi-am dorit mult să vină acasă zâmbind și să-și dorească a doua zi să meargă din nou la școală. Grădinița a crescut odată cu copiii mei și stiu că atunci când veneau acasă, intrau cu bucurie în camera în care alti copii se jucau. Asa a inceput totul: copiii mei la scoală, într-un sistem traditional si eu acasă, încercând să creez un sistem nou. Happy Kids este numele care leagă de fapt, visul meu pentru proprii noștri copii de toate generațiile care ne-au trecut pragul.

Cum v-a venit ideea de a fonda o grădiniță și cum au fost primii ani de antreprenoriat?

Experiența antreprenoriatului am început-o înainte de fondarea grădiniței. În timp ce continuam să fiu profesoară la liceu, în 1990, am deschis un atelier de creatie vestimentară, a cărei colecție a fost prezentată pe scena primului Bal al Operei Române. Doi ani mai târziu mi-am dat seama că sufletul meu era în altă parte și așa am decis să aleg drumul educației. Astfel, în 1993, după ce am participat la primele seminarii de educație organizate în România, m-am regăsit în fiecare cuvânt spus acolo și am hotărât să încerc să creez un sistem în care mă regăseam: creativ, inovativ și vesel.

Grădinița Happy Kids

Citește și „Un homeschooling flexibil, racordat la o reţea internaţională, cu lecţii predate pe Skype şi manuale virtuale bine făcute, poate fi o provocare interesantă în raport cu sistemul de învăţământ public sau privat”, profesorul Dan Solcan

Când a apărut necesitatea unei școli private? Dar a unui liceu?

Copiii creșteau și părinții lor erau mulțumiți de oferta educațională a grădiniței Happy Kids. În 1996 am avut șansa să câștig o bursă de studiu în Statele Unite, după care au urmat și altele în Anglia, Belgia, Germania, Olanda. Am studiat sistemele internaționale de educație, am participat la numeroase conferințe, programe, seminarii despre metode noi și inovatoare în predare, ceea ce a atras după sine o viziune curajoasă, și pasul următor. Împreună cu soțul meu am decis să mergem mai departe și să deschidem prima școală internațională din afara Bucureștiului, în Cluj. Toate acestea se întâmplau în anul 2000. Ca orice început, era o școală mică, cu 12 elevi și o învățătoare curajoasă. Simina este și astăzi un dascăl care lucrează alături de noi și a inspirat și inspiră în continuare generații de elevi. În 2004 am continuat drumul mai departe cu gimnaziul. Ni s-au alăturat profesori extraordinari, oameni curajoși și pasionați, care au contribuit la crearea școlii pe care o știm azi.

In anul 2009, școala noastră a primit prima recunoastrere nationala, devenind Școala Anului în Romania. Această recunoaștere le-a dat profesorilor și părinților și mai multă încredere. Acesti părinti au crezut cu tărie în puterea educației oferite de noi, ne-au investit cu multă încredere și au venit cu propunerea de a ne susține să deschidem un liceu modern, adaptat secolului 21 – astăzi recunoscut de toți ca și Transylvania College.

Pe holurile Transylvania College

Copiii dumneavoastră au urmat toate aceste școli?

Copiii mei din păcate nu au urmat cursurile grădiniței sau ale școlii pe care am fondat-o în propria lor cameră. Ei ne-au fost alături, în tot acest timp, și au crescut împreună cu școala.

Ei erau deja școlari pe vremea aceea, astfel că nu au urmat parcursul educațional al grădiniței și școlii noastre, dar au crescut cu spiritul Happy Kids în ei.

Începuturile grădiniței Happy Kids

De ce este Transylvania College cea mai bună instituție de învățământ privat din România? Ce este diferit?

Daca citiți misiunea școlii noastre, cu siguranță vă veți da seama că am avut tot timpul în minte să creștem tineri echilibrați, motivați să învețe, cu un caracter puternic, încurajați să-și urmeze viziunea. La Transylvania College creștem lideri care înțeleg cât de important este să ai un cuvânt de spus, să faci o diferență în lume și să-ți găsești pasiunea.

Dacă vizitați școala, veti vedea copii care au sclipire în ochi pentru că au încredere în ei și pot să facă o diferență în viața celor din jurul lor. Cuvintele scrise pe pereții școlii nu sunt cuvinte goale doar de bifat, ci sunt cuvinte puternice, înțelese de fiecare membru al comunității noastre. Cred că toate aceste aspecte împreună sunt cele care caracterizează o instituție de învățământ de excepție, atât în România, cât și în orice altă parte a lumii.

Citește și Cum ar putea învăța copiii noștri dacă nu ar fi obligați? Arhitecta care folosește experiența nordică pentru a redesena sistemul de învățământ din întreaga lume a venit în România

Cum selectați profesorii și pe ce se pune accent?

Există un proces de selecționare care are la bază criterii profesionale și personale. Atitudinea unui profesor față de elevi și învățare este la fel de importantă ca și cunoștințele pe care le predă elevilor. Cele mai importante trăsături de caracter ale unui profesor sunt: empatia, înțelegerea, bunătatea și reziliența. Apreciem să fie deschiși la schimbare, dornici să-i influențeze în mod pozitiv pe elevi, lăsându-și amprenta pe viețile lor și devenind modele de urmat pentru copii.

Prima bibliotecă

Cum arată în cifre Transylvania Colege? Câți elevi, câți profesori, ce cifre de afaceri, ce rezultate?

650 de elevi, 100 de profesori.

Rezultatele elevilor noștri se reflectă prin rata de admitere la facultăți de top din întreaga lume.

Cât costă un an de școlarizare la dumneavoastră? De la grădiniță, până la liceu?

Costurile variază în funcție de linia de studiu aleasă și nivelul. De aceea, recomand consultarea site-ului școlii noastre, www.transylvania-college.ro.

Către ce se îndreaptă Transylvania College în viitor?

Ne dorim să continuăm cu o școală pentru secolul 21 în care sunt acceptate și îndeplinite nevoile fiecărui elev, profesor și părinte, fiind deschiși să adaptăm programele și modul în care se face educația.

Regândirea mediului în care un elev învață este cu siguranță o prioritate pentru noi. De la sala de clasă, până la fiecare colt al școlii se pot crea spații de învățare și descoperire. Veți vedea cu siguranță la Transylvania College, în anii care urmează, o școală dinamică care va arăta și va fi pregatită pentru viitor.

Dar dumneavoastră? Am citit că ați părăsit latura executivă și că ați predat-o fiicei dumneavoastră. Ce vă vedeți făcând peste 10 ani?

Educația este un domeniu în care niciodată nu este suficient. Atenția mea se îndreaptă spre susținerea profesorilor atât din România, cât și din lumea întreagă, ajutând la regândirea rolului profesorului în secolul 21. Experiența adunată în domeniul educației am scris-o într-o carte, The Teacher Within, care are la bază tehnici și metode de încurajare și dezvoltare a profesorilor, susținerea motivației și entuziasmului lor de-a lungul anului școlar.

Pe baza cărții, în acest moment lucrez la dezvoltarea unui training internațional pentru pregătirea inițială și continuă a dascalilor, program la care lucrez împreună cu specialiști și universități de prestigiu din întreaga lume. The Teacher within este o călătorie personală de auto-cunoaștere și introspecție, pentru dezoltarea unei viziuni strategice, pe baza stării de bine. Ca urmare, profesorii vor putea crea un mediu pozitiv, unde elevii își găsesc pasiunea și talentele.

În continuare fac parte din grupuri de lucru precum și din organizații în care gândim strategii pentru viitorul educației. În acest moment partea executivă a școlii a fost preluată de fiica mea, care dezvoltă mai departe cu mult curaj și entuziasm atât programele școlii, cât și programe care contribuie la transformarea învățământului în România. Atât ea, cât și eu suntem implicate în crearea de noi programe, care pot ajuta la dezvoltarea tinerei generații. Așa cum s-ar spune, “mainile mele sunt pline” cu toate programele și inițiativele pe care le avem în acest moment.

În zece ani de acum îmi doresc ca The Teacher Within să fie un program de schimbare pozitivă, implementat în cât mai multe școli din întreaga lume.

Cum ați caracteriza dumneavoastră azi, sistemul public de învățământ din România?

Toate studiile arată ca prosperitatea pe termen lung a unei țări depinde de calitatea capitalului uman. De aceea, investiția în sistemele de educație este o prioritate pentru viitorul României.

Datorită deschiderii internaționale și a proiectelor europene din ultimii ani, tot mai mulți dascăli din sistemul public de învățământ au oportunitatea de a participa la proiecte în alte țări, vizitând școli din străinatate, învățând metode noi și inovatoare. Să sperăm că tot mai multe din aceste cunoștințe vor fi implementate și în sistemul public de învățământ din România.

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO