Soții Gilda Lazăr și Dan Pascariu au vizitat cumulat 159 de țări. Gilda este director de Corporate Affairs al JTI, în trecut unul dintre cei mai prestigioși jurnaliști ai anilor ‘90. Dan este printre cei mai cunoscuți bancheri români. În urmă cu câțiva ani și-au propus să depășească recordul unui cuplu de americani de a vizita împreună 104 țări. La momentul respectiv, fiecare dintre ei vizitase deja aproximativ 60 de țări. Cum au reușit doi oameni extrem de ocupați să pună în aplicare un astfel de plan și cum arată el în plină desfășurare? Am detaliat cu Gilda această minunată călătorie!
Când și de ce v-ați hotărât să porniți în această aventură extraordinară?
Premisele au existat de la început, ambii fiind călători experimentați, însă declicul s-a produs prin 2003-2004, într-o dimineață, foarte devreme, pe când așteptam să pornim într-o călătorie cu balonul, în Cappadocia. Atunci am intrat în vorba cu doi americani septuagenari, care ne-au spus ca vizitează a 104-a țară. Și ne-am făcut socotelile. Aveam, fiecare in parte, câte aproximativ 60 de țări la activ.
Care a fost prima călătorie? Ce țări a inclus?
Ne-a luat ceva vreme să internalizăm. Nu mai stiu unde am plecat după aia, dar trebuie să fi fost undeva aproape, pentru că, de regulă, plecăm din țară cam un weekend pe lună.
Ați făcut un plan pentru întreg proiectul, împărțit pe ani? Dacă da, pe câți ani se întinde?
Proiectul inițial a fost simplu. Am socotit cam câte țări noi ar trebui să vedem pe an, înainte de a ajunge la o vârstă rezonabilă, ca să îi egalăm pe cei doi americani. A rezultat că ar trebui să fie minimum patru. Evident, media reală ulterioară a fost mult mai mare, cam de șapte-opt, așa că am ajuns acum la 159. Și ar fi fost 161, dacă nu ne trezeam că Grand Cayman a introdus vize pentru români și bulgari, iar Nauru ar fi anunțat clar cum e cu regimul lor de vize. Sigur, pe chestia asta am rămas câte o noapte la Miami, respectiv Nadi, în Fiji, unde n-a fost rău deloc, dar am ratat două țări pentru care zborurile și cazarea fuseseră achitate. Cum ar veni, ”câștigi, păgubești, călător te numești”.
Ați văzut un continent în întregime?
Da. Am văzut Australia, inclusiv Tasmania, precum și toate țările din cele două Americi. Dan mai are de mers în Paraguay, unde eu am ajuns în 1994, ca jurnalist. În Europa, am văzut toate țările, cu excepția Belarus. Sperăm să ajungem în Groenlanda, care are un statut special, cât de curând.
Ce înseamnă o călătorie într-o țară? Care sunt obiectivele (culturale/turistice/un număr de orașe cheie/gastronomice)?
Înseamnă să încercăm să atingem toate punctele de interes (the highlights), culturale, turistice, geografice sau care fac parte din patrimoniul UNESCO. De asemenea, încercăm să trăim cât mai profund experiențele locale, inclusiv cele gastronomice.
Cum vă faceți rezervările? Singuri sau folosiți agenție? Cât durează pregătirea unei călătorii?
De obicei, Dan studiază itinerariile posibile, consultănd diversele site-uri de călătorii, tripadvisor etc., iar apoi face rezervările pe internet, atât pentru zboruri, cât și pentru hoteluri. Pregătirea poate să înceapă uneori chiar cu un an înainte, alteori ne decidem de pe o săptămână pe alta. Depinde de locul în care vrem să ajungem. În unele țări exotice, folosim agenții specializate și angajăm, de regulă, din vreme, ghizi locali. Așa a fost, de exemplu în Venezuela, Surinam, Guyana, Libia, America Centrală.
Hotel sau airbnb?
De regulă, hotel, din lanțurile “Leading Hotels of the World” sau “Small Luxury Hotels”, iar dacă nu există, apelăm la alte opțiuni de pe booking.com. Am stat însă și la cort, în savană, sau la B&B, în țări mai mici.
Folosiți ghid?
Da, de obicei în locurile noi, acolo unde chiar e necesar: Cambodgia, Myanmar, Vietnam, Mexic, India, Indonezia, Peru, Brunei.
Când porniți la drum aveți plan concret pe zile/ore sau mergeți wild?
Avem plan concret, de cele mai multe ori. Nu e timp de umblat aiurea, mai ales în țări în care știm că nu ne vom mai întoarce. Dar, dacă mergem la Roma sau în Toscana, e altceva.
Care e media de zile petrecute într-o țară?
De la 2-3 zile o țară mică (Tuvalu, Kitibati, Palau), până la 2-3 săptămâni o țară mare (Argentina, Chile, Peru, India, Austria, Noua Zeelandă).
Vacanța “mare”, imediat după Crăciun, durează între trei si patru săptămâni, în ținuturi îndepărtate, fie în emisfera sudică, fie în zone tropicale și poate să cuprindă una-două țări mari (Australia- Noua Zeelandă sau India) și pănă la 7-8 țări mai mici, cum ar fi cele din America Centrală sau grupuri de insule din Pacificul de Sud (Tahiti, Bora-Bora, Cook Islands, Samoa, Tonga, Fiji, Vanuatu, Noua Caledonie). Apoi, sunt vacanțele mai scurte, toamna sau primăvara, de căte o săptămână, care includ câte două weekenduri sau o sărbătoare religioasă sau legală, ori cele cuplate cu câte o călătorie de afaceri. Așa am ajuns în Singapore, în Bali, Coreea de Sud, Taiwan. Vara călătorim mai puțin, în Europa. La început, am mers în țările nordice, inclusiv Islanda și Insulele Faroe, iar după ce le-am epuizat am hotărât să mergem în fiecare an într-o altă insulă din Grecia. Apoi, mai sunt weekendurile lungi, doar în Europa și de preferință în Italia.
Câte vacanțe pe an?
Cât mai multe. Două-trei mai lungi și opt-nouă weekenduri.
Unde v-a plăcut cel mai mult?
Greu de spus. Cu excepția a trei țări, Timorul de Est, Tonga și Tuvalu, peste tot am găsit câte ceva remarcabil sau memorabil. Totuși, după România, Italia rămâne țara noastră preferată, unde ne întoarcem întotdeauna cu plăcere și, de fiecare dată, mai descoperim ceva.
Care sunt top 5 locuri/obiective turistice pe care un om ar trebui să le vadă într-o viață?
Depinde de preferințe. Noi am recomanda, în America latină: Piramidele Maya din Mexic și Guatemala, Machu Picchu, Lacul Titicaca și călătoria cu Transandean Express de la Cusco la Puno, Lago Argentina și Țara de Foc, Cascada Iguazu, Insula Paștelui. Neapărat Medelin, în Columbia: Piața Botero și Comuna 13 și Grafitti-urile memorabile, cu tematică socială. În Afica, safari în Masai Mara (Kenya și Tanzania), Cascada Victoria din Zimbabwe, Delta Okavango din Botswana, Cape Town și Capul Bunei Speranțe din Africa de Sud. În Asia, Angkor Wat din Cambodgia, Bagan și Lacul Inle din Myanmar, Hoi An, Delta Mekongului și Hanoi din Vietnam, Arhipelagul Palawan din Filipine, Rajastan din India, Borobudur din Indonezia.
Care a fost cea mai emoționantă experiență?
Cele mai cumplite experiențe, pe care le considerăm, însă, obligatorii pentru cei care vor să înțeleagă lumea în care trăim, rămân lagărele Auschwitz-Birchenau din Polonia, Muzeul Genocidului din Kigali, Ruanda și, neapărat, Memorialul de la Sighet.
Cea mai ciudată?
Călătoria pe Gange, în orașul sfânt Varanasi, printre rugurile pe care ardeau morții. Apoi, plimbarea de o oră, cu patru lei pe care i-am măngâiat și i-am ținut de coadă, în Zimbabwe (însoțiți de “rangeri” cu ciomege). Aș mai menționa ”încălecatul” șuvoiului de lavă pe Etna, în erupție.
Cea mai neplacută?
Prima noapte în Tonga.
Cum arată bagajul de călătorie la dus și la întors?
Cu ceea ce credem ca e strictul necesar, dar mereu cu lucruri în plus, iar la întoarcere cu artefacte (mai ales măști care se adaugă la colecție). În călătoriile de până într-o săptămâna mergem, de regulă, doar cu bagaj de mână. Nu am ajuns încă la performanța de a pleca doar cu câte un rucsăcel pentru 20 de zile, ca Richard, un englez călător pe care l-am întâlnit în Kiribati.
Mergeți după soare (adică alegeți destinații după un anume anotimp în care le regăsiți)?
Ne place soarele, dar nu mergem musai după soare și nu stăm neapărat la plajă. Iarna mergem în emisfera sudică sau la tropice. De când mi-am rupt ligamentele, nu prea mai ajungem la schi, din păcate.
Câte țări vizitaserăți fiecare dintre voi până să porniți în această aventură?
În jur de 60 fiecare.
Unde a fost cel mai scump și unde a fost cel mai ieftin?
Cel mai scump a fost în Seychelles, iar cel mai ieftin în Kiribati.
Unde vi s-a părut că se trăiește cel mai bine și unde v-ați muta?
Italia, dacă ar trebui să plecam de acasă. Contribuie la această preferință legăturile ancestrale, istoria, cultura, clima, geografia, limba, felul de a fi al fraților de gintă latină, ritmul vieții, preocupările, gastronomia, vinurile..
În ce țări ați fost de mai multe ori și în ce țări v-ați întoarce?
Italia, Franța, Spania, Germania, Turcia, SUA, Elveția, Austria, Grecia sunt țări în care am fost de cele mai multe ori și vom continua să mergem.
V-ați întâlnit vreodată cu celebrități?
Ne-am întâlnit în avion cu Sofia Loren, de la Geneva la Milano. A fost ca un dar, pentru că amândoi o iubim. Și cu Colin Powell, la Philadelphia.
Dar cu alții ca voi?
Da. De regulă, cu americani sau englezi. Într-o croazieră pe Amazon, ne-am întâlnit cu David, un octogenar care vizitase toate țările și teritoriile de pe lista ONU, cu excepția a două dintre ele. În Tuvalu, ne-am intersectat prima dată cu Steve, pe care l-am revăzut în Fiji, și care este trezorierul Traveler’s Century Club. TCC este o organizație înființată în California în 1954, cu peste 1400 de membri pasionați de călătorii (care au fost în cel puțin 100 de țări).
Ați legat prietenii pe care să le mențineți și mai apoi, acasă, la distanță?
Doar sporadic.
Cât de realizabil și cât de costisitor este acest proiect?
E costisitor, dar realizabil. Ceea ce e valabil, de altfel, pentru orice hobby.
Ați fost la Polul Nord?
E pe listă. Ca, de altfel, și Polul Sud.
Ați atins țări din toate continentele?
Da. Cele mai puține în Africa, unde am văzut doar 11.
Ați fost în zone periculoase?
Am fost recent în Venezuela, iar acum ceva vreme în Libia, Guatemala, Nicaragua, San Salvador, Honduras și în Provincia Chiapas, din Mexic.
Cea mai dragă amintire?
Prima noastră călătorie împreună în Caraibe, în Saint Lucia.
Unde ați întâlnit cei mai interesanți/frumoși oameni?
Cei mai intersanți au fost indigenii Uros, din Peru, negrii cu păr blond din Insulele Solomon, mayașii din Guatemala, masaii din Kenya, guarany cu pielea aurie, din Paraguay și berberii blonzi, cu ochi albaștri, din Munții Atlas.
Unde ați avut cea mai frumoasă/înduioșătoare experiență cu animale?
În Masai Mara. ”The Big Five”: elefantii, leii, leoparzii, rinocerii, bivolii . Turmele de zeci de mii de animale în timpul marii migrații, din iulie. Familiile de lei, cu câte cinci masculi, zece femele și o mulțime de pui, care treceau la câțiva centimetri distanță, în zori de zi, pe lângă mașina noastră, sau. Împerecherea leilor, la care nu cred că a avut prea multă lume șansa să asiste. O experiență unică, ghepardul care a confundat mașina cu o movilă, s-a urcat pe capotă, a scrutat zările și s-a ușurat sub privirile noastre ca și cum ar fi fost cel mai firesc lucru din lume. Șoferul a zis că nu mai spală mașina tot sezonul, ca să aibă noroc. Apoi, puiul de focă din Galapagos, cu care ne-am jucat. Și balena din Hawai, în Maui, care făcea traversări și tumbe pe sub barca noastră. Gorilele de pe muntele Virunga, din Ruanda, sunt imposibil de uitat.
În ce loc ați stat cel mai mult?
În Bali, prima dată am stat opt zile.
Dar cel mai puțin (cu regret, adică v-ați mai întoarce)?
Cel mai puțin am petrecut în Guam, un tur de câteva ore, dar nu ne-am mai duce neapărat. Eu am stat doar o zi și o noape în Tokio, și aș mai merge. Iar amândoi ne-am întoarce în Bolivia, pentru că am stat numai 24 de ore în La Paz și ar trebui văzută arhitectura colonială din Potosi și Salar de Uyuni, cea mai mare întindere de sare.
În Kenya, în savană, într-o călătorie cu balonul. Iar cele mai frumoase apusuri în Jaisalmer, în deșertul de la granița dintre India și Pakistan și în Bagan, din Myanmar.
Cea mai bună cafea?
Cafeaua de dimineață, oriunde ar fi.
Cea mai gustoasă mâncare?
Ceviche, la Lima, miel cu mirodenii, în Jaipur, langustine cu smântână, la Rykjavik.
Cea mai ciudată mâncare?
Șarpe prăjit, la Uluru, în deșertul australian, porcușor de Guineea la cuptor, în Ecuador și lăcuste crocante, în Zimbabwe (pe astea din urmă, eu nu le-am gustat).
Cele mai frumoase femei?
În afara româncelor, femeile din Moldova, Ucraina, Venezuela și Columbia.
Cel mai bun desert?
Nu suntem amatori de dulciuri. Preferăm caloriile sub formă de vin roșu.
Cel mai spectaculos loc?
Zbor cu elicopterul deasupra Vulcanului Kilauea, in Hawai, zbor cu avioneta la Angel Falls, in Venezuela.
Unde a fost cel mai cald și unde cel mai frig?
42 de grade cu umezeala de 100% în Manhattan (și tot atâtea grade, dar uscat, în Uluru), minus 26 de grade la Moscova.
Cel mai fancy loc în care ați mâncat (chef celebru/etc).
Kokotxa din San Sebastian, Alain Ducasse din Mauritius, Hakasan din Shanghai. Însă cel mai neobișnuit a fost un picnic în Deșertul Atacama, la peste 4800 m altitudine, pe malul unui lăcușor.