Cum să îți dăruiești anii tinereții renovând singur o casă? Prack Cristian: „Îmi place tare mult să meșteresc, iar munca depusă e terapie pură pentru mine”

Tinerețea este perioada când ne clădim cele mai mari visuri, iar talentul nu trebuie irosit, ci exploatat. E necesar să îți educi calitățile, astfel încât să dai ce ai mai bun din tine. Prack Cristian nu așteaptă să i se spună ce să facă. Își creionează singur planurile. Ba mai mult, cu răspundere și asumare, acceptă foarte puțin ajutorul. Asta se întâmplă și când vorbește despre casa primită moștenire pe care o renovează.

Are 21 de ani, iar timpul liber atunci când negociază cu el, după studii și activitățile din domeniul de marketing în care activează de 6 ani, și-l valorifică pentru pasiunile sale. Una dintre ele este Casa 154, a 154-a casă din satul natal. Îi place tot ce este frumos, iar acolo unde e nevoie, pune mâna, chiar și mintea, și creează. Asta se întâmplă și cu această casă. E una tradițională, reprezentativă zonei, construită din lemn și lut, cu prispă, casă care a trecut prin războaie, dar a supraviețuit și a fost întreținută foarte bine, iar acum a preluat el ștafeta. Cristian a reușit să termine jumătate de casă, dormitorul și livingul, iar acum lucrează la baie și bucătărie. Urmează și exteriorul, dar mai bine să-l lăsăm pe el să ne povestească!

Prack Cristian: „Renovez o casă singur, construită pe vremea Regelui Carol al II-lea”

Hai să facem un exercițiu: cine este omul din spatele contului Casa 154?

Prack Cristian, un tânăr de 21 de ani din Arad, cu dorința puternică de a face ceva cu viața lui, o fire creativă și curioasă, pasionată de tot ce înseamnă frumos, care din August 2023 renovează aproape singur o casă construită pe vremea Regelui Carol al II-lea, în satul natal.

Cu ce te ocupi și care îți sunt atribuțiile zilnice?

Sunt student în anul 3 la Marketing în Oradea, domeniu în care și lucrez de 6 ani, iar pe lângă, mai fac și fotografie, care a început ca o simplă pasiune în clasa a VII-a, acum 8 ani. În timpul liber mă mai ocup și de restul pasiunilor, una dintre ele fiind Casa 154.

21 de ani. Crezi că poți dărâma prejudecățile oamenilor prin exemplul propriu?

Sper să reușesc. Generația mea, din păcate, e una subestimată, uneori pe drept, dar vreau să arăt că există și excepții, și vreau să cred că sunt chiar foarte multe, văd zilnic oameni minunați de vârsta mea și sper ca împreună să schimbăm percepția celor din generații mai vechi care aruncă cu replici de genul: “Tinerii din ziua de astăzi…”, “Pe vremea mea…”, ”N-ați făcut voi armata…”.

Citește și: După peste 10 ani petrecuți în afara țării se întoarce acasă și renovează casa străbunicilor săi. Georgiana Gifa: „Am auzit de multe ori că ar fi fost mai ieftin și mai ușor să facem o casă nouă, însă încărcătura sentimentală nu poate fi valorizată”

Unii, pe la vârsta ta, într-adevăr, au alte îndeletnici și au alte crezuri. Nu crezi în „efectul de turmă”?

Cred în el, dar cred și în faptul că alegerile sunt doar în mâinile noastre, tot ce ajungem să facem și drumurile pe care le luăm sunt datorită alegerilor proprii. Uneori, cred, și că trebuie să ne trăim ”vârsta”, să nu ne grăbim spre maturitate, dar putem face asta într-un mod responsabil.

Prack Cristian: „Casa 154 este o casă tradițională construită din lemn și lut”

 Ești pe drumuri, la facultate, lucrezi remote. În ce domeniu?

Da, între satul natal și Oradea (orașul în care locuiesc de mai bine de doi ani) sunt două ore de drum, deci când trebuie să mă împart între treburi petrec destul timp în mașină. Joburile mele sunt din aria creativă, marketing și fotografie, joburi care presupun atât muncă de teren, cât și în regim remote. Asta mă ajută cât de cât, la fel și faptul că sunt freelancer și îmi pot face programul după bunul plac, altfel nu știu cum aveam timp să fac toate aceste lucruri.

Am întrebat asta pentru că, pentru a renova o casă, e nevoie de o situație financiară stabilă având în vedere că pot interveni pe parcursul renovării diverse situații. Așa-i?

Cred că e vorba despre priorități, iar prioritatea mea în acest moment este casa. Nu sunt într-un maraton, dacă cumva intervine ceva, pun pe pauză proiectul și îl reiau atunci când este posibil, totul este să vrei. Într-adevăr, apar tot felul de situații pe parcurs, de la o șapă nouă care trebuie turnată și nu era în plan, la lipsa unor materiale pentru care trebuie să lipsești câteva ore de pe șantier pentru că le găsești doar la 60km distanță.

 Hai să aflăm și povestea Casei 154. E a 154-a casă din ce sat?

Da, este casa cu numărul 154 din Tauț (Arad), sunt de fapt 2 case în aceeași curte, una din ’80-’90 cred și una din 1934, pe care am și ales să o renovez, spre surprinderea multora. E o casă tradițională, reprezentativă zonei, construită din lemn și lut, cu talpă (prispă), casă care a trecut prin războaie, dar a supraviețuit și a fost întreținută foarte bine, iar acum am preluat eu ștafeta. De câțiva ani îmi doresc o astfel de căsuță, îmi place tare mult sa meșteresc, iar munca depusă e terapie pură pentru mine.

Recomand: Povestea a doi porumbăceni care s-au îndrăgostit la București. Deși erau vecini de gard încă din copilărie, relația lor a început abia când au venit la facultate. Cum arată o luptă pentru a trăi mereu în prezent? Și de ce vor să ne ajute să ne întoarcem la origini La Mama Anică

 Tu ești din acest sat? Ce-mi poți mărturisi?

Da, aici am crescut până la 19 ani, un loc pentru care îmi doresc să pun umărul la readucerea la viață a turismului, avem aici cel mai mare lac de acumulare din județ și peisaje de poveste, oameni minunați și obiceiuri inedite, dar cei în măsură nu își doresc promovarea zonei, nici măcar nu face parte din circuitul turistic al Aradului, chiar dacă merită, măcar noi să punem cărămidă cu cărămidă la acest scop, oamenii de rând. Fac acum un call to action către cei din Vest să tragă o fugă până aici dacă tot a venit vremea frumoasă, #VisitTauț! 🙂

Am întrebat asta pentru că vreau să aflu cum ai ajuns în posesia ei. E primită moștenire?

Casa e un dar de la părinții mei.

Care este istoria pe care o poartă casa?

E una foarte lungă și interesantă. Am fost extrem de norocos să găsesc în casă printre altele și autobiografia tatălui fostei proprietare, scrisă la mașină pe niște foi de hârtie îngălbenite de timp, am citit lucruri fascinante pe care le-am împărtășit cu urmăritorii mei de pe Instagram și TikTok , autobiografia e încă disponibilă în linkul din bio.

Prack Cristian: „Am reușit să termin până acum jumătate din casă”

 Când ai știut că e a ta având dreptul la această moștenire, care a fost gândul impulsiv în privința ei?

Clar nu acela de a o vinde sau de a o demola. Mi-au venit mai multe idei, dar am rămas la cea care deja de jumătate de an se concretizează și cred că e cea mai bună decizie pe care am luat-o în privința ei, îi pune adevăratul potențial în valoare.

Am avut curiozitatea de mai devreme, pentru că, cred cu tărie, te-ai înhămat la ceva mare. Ai știut în ce te bagi?:)

Având în vedere că nu am mai făcut asta înainte, nu. Am început cu o investiție minimă chiar din acest considerent, să văd dacă aș putea duce proiectul la bun sfârșit, fără a irosi bani dacă ar fi fost altfel, pentru că nu știam ce costuri și câtă muncă presupune. E greu datorită faptului că fac multe lucruri de unul singur (pentru că așa am ales, nu pentru că nu are cine să mă ajute) și totul durează foarte mult, iar timpul meu este destul de limitat.

Pe lângă suflet, ce ai mai pus în căsuța asta?

Pfuu, toate resursele mele: timp, bani, cunoștințe și imaginație.

 Ce ai făcut până acum la ea? În ce stadiu ești în lucru cu ea?

Până acum am reușit să termin jumătate de casă, dormitorul și livingul, dar de acum vine cea mai grea parte… am început deja să lucrez la baie și bucătărie, ulterior urmând exteriorul, curtea și câteva locuri de petrecut timp în aer liber. E destul de amplu tot procesul pentru că schimb instalația electrică, conectez casa la alimentarea cu apă din fântână, instalația de canalizare funcționează cu o fosă septică ce trebuie făcută și ea, toate pentru că din aceste puncte de vedere îmi doresc să fie o casă cât mai sustenabilă posibil, iar în viitor îmi doresc să apelez și la energia solară.

Va fi o casă de vacanță sau care e planul tău cu ea?

Îmi doresc pe lângă un refugiu când scap de oraș, un loc în care cei care nu au avut ocazia, să experimenteze viața la țară în inima satului, să vadă și ei ce fain e.

 Hai să ne întoarcem puțin la tine! Cine ești tu dincolo de tânărul de pe Instagram?

Îmi dau acum seama cât de ușor îmi e să vorbesc despre brandurile pentru care lucrez și cât de greu îmi e să vorbesc despre mine. Sunt un om simplu, contrar multor persoane, care pur și simplu face lucruri și vrea să își trăiască viața după propriile reguli. Nimic mai mult. De la o fire rezervată, am ajuns să am o personalitate extrovertită, datorită situațiilor în care m-am pus și care m-au scos din zona de confort. Mai sunt creativ și ambițios, caut pe cât posibil să îmi depășesc limitele și să mă dezvolt pe cât mai multe planuri.

Prack Cristian: „La grădiniță visam să devin medic veterinar”

Care sunt cele mai dulci amintiri din copilărie? Poate traiul la țară și memoriile cu tine copil sunt cele care te-au motivat să faci ceea ce faci cu casa 154?

Momentele cu familia și prietenii cel mai probabil, lucrurile care chiar contează în viață. Cu siguranță, viața la țară e o întreagă poveste și îmi doresc tare mult să pot oferi astfel de experiențe și celor care nu au avut ocazia să le guste, nu vreau să știu ce făceam cu timpul meu dacă mă nășteam între blocuri.

Unii ne imaginăm prin exercițiu diverse meserii pe care le vom îmbrățișa când vom deveni mari. Tu ce visai să devii?

Hahaha. Țin minte că pe la grădiniță visam să devin medic veterinar. Între timp lucrurile s-au tot schimbat odată cu vârsta, cert e că nu visam când eram mic să devin cine sunt astăzi, dar nu îmi regret nici măcar o secundă alegerile.

Care sunt părerile apropiaților despre decizia ta legată de casă?

La prima vedere, cum am mai spus, au fost surprinși că am ales să încep cu casa veche, pentru mine contează mai mult povestea din spatele unei clădiri, iar aceasta o are, dar sunt alături de mine în această călătorie.

Citește și: Omul care a lăsat Bucureștiul pentru a fi învățător necalificat la o școală de la țară, unde e fericit că are apă curentă și duș în casă

 Poate nu contează pentru tine vocile negative ale celor care nu te-au crescut, dar ale familiei, presupun, că da. Ce spun ai tăi?

Mă susțin și îmi sunt alături. Mi-au dat tot timpul libertatea de a-mi urma visurile, motiv care probabil mi-a dat și curaj să mă înham la proiectul ăsta. Ce să spună… sunt și ei fericiți pentru mine.

Au fost vreodată cu tine la casă? Ți-au întins mâini de ajutor?

Categoric. Vin ori de câte ori le cer ajutorul, problema e la mine pentru că sunt perfecționist și parcă nimeni nu face la fel de bine ca și mine :))). Fun fact: a venit mama mea să mă ajute la zugrăvit, iar după 2 minute i-am luat trafaletul din mâna, până la urmă ce putea face atât de greșit, a dat de mult mai multe ori cu vopsea decât mine, dar parcă tot cum fac eu e mai bine :))). Totuși mai am nevoie de câte o mână de ajutor pentru că e imposibil fizic să fac anumite lucruri singur, dar închid ochii. :))

Când ești în căsuță, ce sentimente te înconjoară?

Liniștite și satisfacția că totul e făcut de mine. E un sentiment greu de comparat și de explicat…

Prack Cristian: „Nu am calculat suma investită, mai ales că nu plătesc manopera”

 Presupun că păreri de rău legate de banii cheltuiți nu ai, dar ce sumă a fost până acum investită?

Cu siguranță, nu am. Încă nu am calculat suma investită, dar ce pot să spun este că nu a fost una mare, caut alternative atunci când ceva mi se pare extrem de scump, iar faptul că manopera până acum a fost 0 lei (făcând eu totul) a salvat mult bugetul. Spre exemplu, genul de pat pe care l-am ales costa 500 euro, iar eu l-am făcut cu 500 lei, am făcut și un clip despre asta pe rețelele de socializare. :)).

Ce planuri are un tânăr de viață?

Să trăiască în prezent și pentru el. Cred că asta ne lipsește multora dintre noi și nu ne dăm seama, am realizat și eu asta de curând. Nu las viitorul la voia întâmplării, dar încerc să-l controlez cât mai puțin și să trăiesc pentru ziua de astăzi.

Cum arată sufletul unui tânăr și ce culoare îi dă prezentului?

Bombardat de emoții și provocări. Aș zice că e un curcubeu, fiecare culoare reprezintă câte ceva, portocaliu – optimism, roșu – curaj, albastru – liniște și așa mai departe.

 Ți-ai dori să împarți bucuria unei case, a unei familii cu cineva sau e prea devreme pentru tine să gândești astfel?

Cu siguranță, dar e încă devreme.