Cum se dezvoltă un business în centrul Florenței născut din pasiunile unor doi soți artiști. Povestea unui boutique de succes narată de Cătălina Ioana Luca

Cătălina, de cât timp nu ai mai fost acasă? Cum ai lăsat Iașul și cum l-ai găsit?

Revin cu mare drag acasă în fiecare an, nu petrec niciun Crăciun departe de familie sau prietenii mei de aici. Aici îmi încarc bateriile și mă pregătesc pentru un nou an plin de provocări.

Ce signifianță mai are acest oraș pentru sufletul tău? Pe lângă familie și prieteni, ce te mai aduce înapoi?

Iașul crește frumos de la an la an, încet, dar sigur. Pentru mine Iași a fost și va rămâne cel mai frumos loc din lume. Am amintiri în fiecare colț, la fiecare pas. Aici s-a format omul care sunt astăzi. Fiecare părticică din acest oraș îmi trezește o amintire, iar vacanțele sunt ca o călătorie înapoi în timp, când totul era magic și lipsit de griji.

Mai simți că ești de-a României având în vedere șederea ta în Italia?

Cred că sentimentul pe care îl ai când ești acasă este de neînlocuit. Emoția de acasă mă face să revin în fiecare an. Da, absolut. Este ceva ce nu îți poate lua nimeni. Rădăcinile rămân mereu, chiar dacă în anumite momente te simți străin în ambele locuri.

Te-ai lăsat adoptată de Italia. Ce ți-a dat o țară străină, Cătălina, și nu ți-a dat țara ta?

Este descrierea perfectă, am fost adoptată la propriu. Aici am primit șansa de a demonstra ceea ce pot, și posibilitatea de a crește mai departe. Simt că Italia mi-a dat o adevărată șansă să pot demonstra că merit un loc în societatea și în lumea lor. A fost nevoie de multă răbdare și enorm de multă muncă, pentru că la început ești văzut ca un outsider, lupți împotriva ideilor preconcepute legate de rădăcinile noastre. Îmi aduc aminte primul an în care ne-am deschis activitatea. Suntem situați pe o stradă aristocrată a Florenței, înconjurați de magazine istorice de renume ale orașului. La început eram priviți de la distanță, reticent, iar acum luăm parte la cele mai importante activități, reprezentative pentru lumea Florenței, cum ar fi târguri și expoziții internaționale.

Dar hai să o luăm cu începutul și să povestești cum ai ajuns în Florența. Cine ți-a făcut „chemarea”?

Mereu am crezut, și cred în continuare, că viața mea este ruptă din povești. Așa s-a întâmplat ca prințul meu să locuiască peste hotare, de aici și chemarea. „Chemarea” a venit într-o vară, în drum spre București, unde plecasem să îmi continui studiile. Abia absolvisem Universitatea de Științe Politice și îmi doream enorm de mult să schimb lumea, să fac ceva măreț în viață, dar dragostea a fost mai puternică și a câștigat detașat.

Cătălina Ioana Luca:„ Dragostea a fost salvarea mea și m-am mutat după ea tocmai în Florența”

Dragostea a fost cea care a luat decizia în locul tău. Ce frumos!

Da, absolut. Dragostea a fost principalul motiv, dar a fost și marea mea salvare. Ajunsă în București, am aplicat pentru un job în domeniul politic. Dezamăgirea uriașă a fost când am înțeles că o diplomă de licență cu notă aproape maximă nu pălește în favoarea unui nume important sau a unui plic generos de pufos. Asta mi-a făcut alegerea enorm de ușoară. M-am mutat în Florența fără să mă uit în urmă.

Rațiunea și-a mai spus și ea cuvântul atunci când ai luat decizia? Și aici mă refer la a-ți da seama că ai mai multe șanse să te dezvolți într-o țară străină, mai deschisă?

Probabil, a fost și un dram de rațiune, dar mai mult a fost setea de cunoaștere, de a experimenta lucruri noi. Până atunci mă visam om politic, cu idei inovatoare, iar odată cu mutarea a trebuit să mă reinventez, să mă regăsesc. Așa că m-am lăsat oarecum purtată de vânt, fără să îmi fac prea mari planuri sau să mă gândesc la următoarea mișcare.

Să înțeleg că n-ai avut niciun plan pentru tine legat de această țară și ai îmbrățișat treptat ce ți-a oferit.

Cred că singurul scop pe care îl aveam era să mă detașez complet de tot ceea ce visasem până atunci. Nu vorbeam o boabă de italiană, dar eram convinsă că acolo e locul meu. În primele luni am lucrat într-un bar în centrul Florenței al unor prieteni de-ai soțului meu. Făcusem un pact cu ei să mă învețe limba și eu să îi ajut cu engleza. A fost unul dintre cele mai distractive joburi. Pofta lor de viață și buna dispoziție este molipsitoare.

Citește și: Ramona Pasca și povestea unui boutique de succes la Paris. Cât de complicată este viața de antreprenor român în Franța?

Ușoară sau grea a fost acomodarea, chiar dacă aveai un sprijin mare lângă tine, și anume Ciprian, soțul tău?

Destul de ușoară. Cel mai greu mi-a fost, cred, până am învățat limba. Știam că trebuie să muncesc de două ori mai mult pentru a le câștiga respectul și încrederea, dar asta nu m-a speriat. A fost foarte confortant faptul că soțul meu a fost alături de mine, așa am reușit să îmi aleg joburile după pofta inimii și a buzunarului.

Și dacă tot am pomenit de el, Cătălina, ce i-ai spune cu ajutorul nostru și, poate, n-ai avut încă curaj?

Nu cred că nu este ceva ce nu i-am spus până acum, dar un lucru cred cu tărie, că nu-l spun suficient de des, și anume mulțumesc pentru că există.