Cum se dezvoltă un business în centrul Florenței născut din pasiunile unor doi soți artiști. Povestea unui boutique de succes narată de Cătălina Ioana Luca

Curiozitatea mea cum ați reușit să creșteți și să vă dezvoltați. Ce-mi poți mărturisi?

Prin pasiune și multă muncă. În spatele fiecărui produs stau ore întregi de cercetare. Încercăm mereu să aducem ceva în plus, să alintăm oamenii care ne trec pragul. Încercăm mereu să oferim cât mai mult clienților noștri. Calitativ am investit în materie primă de cea mai bună calitate. Ne adaptăm mereu după cerințele clienților noștri. Din dorința de a mulțumi inclusiv pe cei care nu reușesc să ne treacă pragul în Florența, am organizat anual show-uri destinate și celor dragi lor, la ei acasă. Deocamdată am bifat America, dar ne-am propus să le realizăm și în Europa, văzând succesul atât de mare pe care l-am avut peste ocean.

Este arta mai apreciată în Italia, sub toate formele ei?

Florența, orașul unde locuiesc eu, este capitala artei. Aici pasiunea și talentul vorbesc pentru tine, iar cei care locuiesc aici sau vizitează acest oraș, sunt consumatori de artă, în toate formele ei. E un muzeu în aer liber. Aici sunt apreciate ideile inovative, este susținut talentul și pasiunea. Dacă ai un suflet de artist, aici te vei simți ca acasă.  

Cred cu tărie că pe lângă mulțumiri, ați simțit și tristeți sau provocări. N-aș crede că a mers totul liniar. Ce-mi poți spune?

Nu cred că ajungeam aici dacă nu aveam și unele provocări în parcursul nostru. Ultima, chiar foarte proaspătă, a fost pandemia. Aveam o responsabilitate față de toată mica noastră echipă și ne-am dorit să supraviețuim împreună. Așa am ajuns, iarăși, să ne consumăm toate economiile pe care ni le-am făcut în patru ani de activitate. Și în ziua în care am ajuns la fundul sacului, după doi ani de încercări, un vechi client de-al boutique-ului, împreună cu numeroasa lui familie, ne-a călcat pragul. A fost ca o gură de aer proaspăt și primul pas fizic spre revenire. Ni s-a confirmat, pentru a nenumărata oară, cât de mult cred oamenii din jurul nsotru în ceea ce facem.

Artist plastic ești de când te știi sau ți-ai dezvoltat talentul pe parcurs?

Cred că talentul ți-l dezvolți cât trăiești. Nu ajungi niciodată să simți că ești plin sau sătul de a învăța lucruri noi. Mi-a plăcut mereu desenul și fotografia, mâzgăleam toți pereții din casă. Cam de-acolo am pornit în aventura asta colorată, scrijelind pereții casei părinților mei. Apoi am cochetat cu pictura, dar foarte puțin, în perioada liceului. Mă jucam doar. Tatăl meu, absolvent al școlii tehnice, secția desen, pirograva tablouri în timpul liber. Ca să mă țină ocupată, îmi punea mereu în brațe creioane și foi. Începuse să-mi placă😊 Am mai pictat în liceu, dar nu îndeajuns. Pe perioada pandemiei, m-am trezit cu mult timp liber, după ce am epuizat toate cărțile din casă și încercasem toate prăjiturile de pe internet, m-am întors la pictură.

Cătălina Ioana Luca:„Am expus în Milano, Roma, Florența și Praga”

Cine l-a descoperit?

Descoperit în adevăratul sens al cuvântului îl atribui soțului meu. Pasul cel mare l-am făcut acum 3 ani.

Unde te-ai făcut vizibilă? Am auzit de anumite participări la expoziții.

Împinsă de la spate de soțul meu, am creat o pagină de artist, Facebook si Instagram, unde împart cu prietenii mei virtuali, tot ceea ce creez eu. De acolo au pornit colaborările mele cu galeriile de artă. Până acum am expus în Milano, Roma, Florența și ultima expoziție a avut loc în Praga.

Ce planuri porți în suflet pentru tine, pentru voi?

Planul meu, al nostru, a rămas același ca la început, să fim fericiți. Asta înseamnă să facem ceea ce ne place mereu, împreună, să ne înconjurăm de oameni frumoși care să ne inspire în traiectoria noastră.

Aveți și dorințe, tu și Ciprian, care nu coincid?

Cred că dorințele noastre sunt foarte asemănătoare, și anume să învățăm cât mai multe lucruri noi. Chiar dacă sunt legate de pasiunile noastre sau total opuse. Un lucru pe care mi l-am propus pentru acest an nou, este să încerc și arta fotografiei.

Dacă ar fi să descrii perioada din prezent cu tot ce se întâmplă în viața ta, viața voastră, și să-i atribui o culoare, care ar fi aceea? De ce?

Roz, și nu pentru că ar fi culoarea mea preferată, pentru că e ultima în topul meu, ci pentru că viața mea acum a atins un echilibru perfect din toate punctele de vedere. Am ajuns la o maturitate care îmi permite să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară.