Cum Silvia și Florin Mârza au transformat o conversație despre pisici într-o poveste de dragoste și un business de succes? De la parkour la videografie de nunți și transformarea surprinzătoare a unui inginer naval într-un emotioncollector

Emotioncollector înseamnă Florin și Silvia. El este un tip pasionat de parkour pe care îl practică de peste zece ani și datorită căruia a descoperit și pasiunea pentru videografie. Pe vremea respectivă își documenta singur evoluția sportivă pentru rețelele de socializare cu speranța că cineva îi va observa calitățile și îl va contacta pentru reclame, filme. Atunci și-a dat seama că îi place foarte mult să facă asta și s-a decis să se dedice videografiei. Și-a vândut cele două biciclete cu care participa la concursuri pentru a investi în camere video mai performante. Iar drumul său profesional a început să fie legat de amintiri. Pentru Silvia, pasiunea a venit odată cu vederile pe care le primea când era mică de la tatăl său care pleca pe mare. S-a dezvoltat atunci când a apărut Florin în viața ei, atunci și-a dat seama că nu se mai poate opri din fotografiat. Iar astăzi, pe lângă colecționară de amintiri, este și inginer naval. 

Îi fac fericiți drumețiile și timpul petrecut în natură. De altfel, chiar dacă acum sunt foarte mult plecați și adoră să meargă la evenimente, spun că cel mai bun an al lor, din punct de vedere psihic și spiritual, a fost în pandemie, pentru că înainte de aceasta, erau destul de aproape de burnout.

Dar ce înseamnă să fii videograf de evenimente? Cum ajung cuplurile să te contacteze și, mai ales, care este diferența dintre nunțile din România și cele din străinătate?

Silvia, Florin, povestiți-ne puțin despre voi… pe contul vostru de Instagram am văzut că sunteți creatori și colecționari de amintiri ❤️

Silvia: jumătatea echipei emotioncollector în weekend și inginer naval în timpul săptămânii. Iubitoare de natură, sport în aer liber, handcrafting și desigur colecționară de fotografii și clipuri cu răsărituri și apusuri.

Florin: mă ocup de amintirile oamenilor de peste 10 ani, pasionat de sport și drumeții, fotografia wildlife. Am practicat 10 ani parkour, 5 culturism și alți 5 ciclism. După ce am luat decizia de a face videografie full time, mi-am vândut cele două biciclete cu care participam la concursuri pentru a investi în camere video mai performante. 

Silvia & Florin Mârza (emotioncollector): „Ne-am dat swipe right reciproc pe Tinder și totul a început cu o discuție despre pisici”

Sunteți din 2015 împreună și din 2019 sunteți căsătoriți. Cum v-ați cunoscut?

Nu cred că e o poveste super wow despre felul în care ne-am cunoscut. Ne-am dat swipe right reciproc pe Tinder și totul a început cu o discuție despre pisici. De acolo, nu a durat mult până ne-am mutat împreună. Silvia stătea la căminele studențești pentru că este din județul Tulcea și era în anul patru de facultate când ne-am cunoscut, iar după jumătate de an i-am propus ca în al doilea semestru să ne mutăm împreună, ceea ce s-a și întâmplat. 

Cum a fost căsătoria unor artiști ai amintirilor de nuntă? 

Momentan am făcut doar starea civilă, după care am mers la o cină cu familia. Am vrut să mergem doar cu nașii și părinții, însă ne-am trezit la starea civilă cu vreo 40 de persoane 😊. Nu am reușit să ne mobilizăm încă pentru ceva mai mult pentru că mereu ne ocupăm weekend-urile cu un an înainte, dar suntem și puțin nehotărâți de cum vrem să facem nunta. 

Visul nostru este să ne luăm părinții, nașii și câțiva prieteni apropiați și să petrecem la un „Agriturismo”, cum li se spune, de pe dealurile din Toscana, însă cel mai probabil va rămâne la stadiul de vis pentru că noul apartament ne-a mâncat tot bugetul. Ne plac mult locațiile în aer liber care au un hambar, o piscină micuță, ceea ce nu există în Galați. 

Am fost totuși în Toscana și ne-am făcut singuri poze îmbrăcați în mire și mireasă, dar am făcut-o pentru a avea materiale cu care să ne promovăm, pentru a lua evenimente în zona respectivă. 

Citește și: Adi Bulboacă, artist fotograf: „Dincolo de cauzele evidente ale halucinațiilor, extenuarea, deshidratarea, chiar frica, la Arctic Ultra, monotonia și lipsa detaliilor din peisajul arctic îți fac creierul să vadă blocuri sau bicicliști care, de fapt, nu există”

Cum a început pasiunea voastră pentru videografie? 

Florin: am practicat timp de 10 ani parkour unde obișnuiam să mă filmez singur sau să îi filmez pe alții pentru a studia dacă făceam corect mișcările, iar pe măsură ce evoluam, ne făceam filmulețe faine pentru a le urca pe youtube, în speranța că cineva ne va observa și astfel vom fi contactați pentru diverse job-uri unde să ne punem în practică skill-urile (reclame, filme etc.)

Silvia: am fost pasionată de mică de fotografie, tatăl meu pleca pe ocean și mereu ne trimitea vederi, iar eu le luam și le analizam, sperând că într-o zi voi ajunge să fac și eu fotografii din cele mai frumoase locuri din lume. Când l-am cunoscut pe Florin și am avut ocazia să iau un aparat foto în mână, mi-am dat seama că nu mă mai puteam opri din fotografiat. Chiar dacă la început a fost mai dificil, pe parcurs am început să împrumut din pasiunea lui pentru videografie și așa m-am transferat pe partea de video care seamănă foarte mult cu fotografia.

Florin, la tine când s-a transformat această pasiune într-un job?

S-a transformat într-un job când un bun prieten cu care mă antrenam la parkour și-a cumpărat și el o cameră, a început să fie pasionat de fotografie, iar cunoștințe de-ale lui au început să-l cheme să le facă poze la evenimente, întrebându-l dacă știe pe cineva care se ocupă de video. 

Am format astfel timp de 5-6 ani o echipă foto-video, însă la un moment dat, el a ales alt drum, iar eu am continuat. Videografia era totuși pe locul 2 pentru mine pentru că aveam alt job principal într-un magazin de biciclete, însă din 2017, cu suportul moral al Silviei, am făcut pasul către a face din videografie o activitate full time.