Cum slăbești atunci când nu mai ai nicio soluție? De vorbă cu doctorul Șerban Vasile, medicul ce a operat mii de cazuri de cancer la Fundeni și care azi dă o mână de ajutor pacienților ce suferă de obezitate - LIFE.ro

Căutare

Share this article

În anul 2000, Organizația Mondială a Sănătății a încadrat obezitatea în rândul bolilor și de atunci majoritatea statelor au căutat soluții pentru a o combate. România o recunoaște ca fiind o afecțiune medicală, însă nu vede necesitatea unui tratament chirurgical pentru ea, motiv pentru care majoritatea operațiilor se fac în mediul privat, statul nedecontând-o astfel de intervenție.

Azi am povestit cu medicul chirurg Șerban Vasile care, de mai bine de 10 ani, îi tratează pe cei care suferă de astfel de probleme. A făcut o pasiune pentru halatele albe și în special pentru chirurgie când era copil și când, din cauza poznelor sale a ajuns de câteva ori în secțiile de chirurgie ale spitalelor pentru copii. De atunci nu și-a mai dorit altceva, iar la rezidențiat, când putea alege orice specializare, a ales drumul chirurgiei. A intrat prin concurs în echipa profesorului Irinel Popescu de la Institutul Clinic Fundeni și aproape șase ani a operat tot felul de cazuri de cancer, specializându-se în chirurgia laparoscopică și cea robotică.

Dr. Șerban Vasile a făcut tot felul de stagii de pregătire la spitale mari din Europa, a lucrat în centre importante ca până la urmă să se întoarcă acasă, convins fiind că un chirurg bun poate face același lucru în România, cum ar face în străinătate.

Lucrează în mediul privat pentru condițiile de acolo și pentru posibilitatea de evoluție profesională și personală.

Azi am povestit cu medicul Șerban Vasile despre ce înseamnă chirurgia bariatrică, cui i se adresează și am încercat să demontăm cele mai frecvente mituri legate de obezitate și operația de micșorare de stomac.

Unde vă găsim azi?

Dr. Șerban Vasile: În prezent sunt medic primar chirurgie la spitalul Medlife și la Royal Hospital din București.

Și în Brașov?

Am activat la spitalul Sf. Constantin din Brașov, însă acum am contract cu mai multe spitale private.

Întrebarea mea firească este de ce ați lăsat spitalul de stat pentru privat? Pentru condiții?

Pentru condiții, pentru posibilitățile de dezvoltare personală. Toată activitatea mea personală s-a desfășurat în privat, cu excepția a șase ani în care am fost în echipa profesorului Irinel Popescu, la Institutul Clinic Fundeni. Eu am debutat în spital privat ca medic chirurg, după care au urmat niște stagii în străinătate, stagii care țineau de chirurgia minim invazivă, laparoscopică, robotică, de chirurgia oncologică, a metastazelor, chirurgia carcinomatozei. Aceste stagii le-am efectuat în Franța, Italia și Germania. După aceste stagii, am câștigat un concurs și am intrat în echipa profesorului Irinel Popescu pentru aproape șase ani și ulterior m-am axat către domeniul privat pentru simplul fapt că în România consider că mediul privat îți permite să te dezvolți atâta timp cât ai o pregătire de bază făcută.

Dar dacă e să vorbim de condiții, atunci de ce v-ați mai întors din țările acestea super dezvoltate?

Pentru că orice chirurg bun consider că poate face același lucru și în România, la fel cum l-ar face oriunde în Europa. Am colegi plecați în Europa care excelează în domeniile lor, dar care, la fel de bine au spus că se pot întoarce oricând ca să facă același lucru în România.

Mediul privat îți oferă acest avantaj de a te putea dezvolta pe tehnici moderne de tratament, mai mult decât îți oferă mediul de stat.

Spuneți-mi ce tratați dumneavoastră azi?

Dr. Șerban Vasile: În prezent îmi exercit profesia în mai multe domenii chirurgicale importante, cel mai important ar fi chirurgia minim invazivă oncologică, pentru marea majoritate a procedurilor pe cale laparoscopică – la Institutul Clinic Fundeni le făceam și pe cale robotică și am speranța că în următorul an voi putea face asta și în unul dintre spitalele în care activez. Apoi ar fi chirurgia oncologică digestivă, chirurgia hepato-bilio-pancreatică și de asemenea chirurgia minim invazivă a defectelor parietale și nu în ultimul rând, chirurgia obezității pe care o efectuez de mai bine de zece ani.

Pentru acest din urmă domeniu, mediul privat a fost cel mai potrivit pentru dezvoltarea personală deoarece la stat există o ezitare sau chiar o interdicție de a se efectua o astfel de chirurgie.

Șerban Vasile

De ce? Obezitatea e o boală

Dr. Șerban Vasile: Da. Obezitatea a fost declarată în anul 2000 de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind boală. Cred că ține de decontarea acestui gest chirurgical în mediul de stat. Nu sunt sigur, dar știu că nu se decontează aceste intervenții chirurgicale în mediul de stat. Probabil la noi obezitatea nu este codificată ca afecțiune chirurgicală, este codificată ca afecțiune medicală. Cred că de aici pleacă lucrurile. Cert este că această chirurgie a obezității este redusă la minim în spitalele de stat. 90% din procedurile bariatrice din țara noastră se fac în mediul privat.

Citește și: Trendul operației de micșorare de stomac: mituri și realități legate de această intervenție

Acum că am găsit un medic care tratează și afecțiunile oncologice și pe cele ale obezității, eu am o glumă pe care o spun prietenilor atunci când aleg să beau Coca-Cola 0: „Decât să mor de obezitate, mai bine să mor de cancer”…

Nu aș glumi cu lucrurile acestea . Coca-Cola 0 este bună, dar nu aș întreține o astfel de glumă. Într-adevăr este bine să reducem la maxim consumul de zaharuri, nu neapărat din cauza obezității, ci pentru o stare generală bună, dar nici la cealaltă posibilitate nu mă gândesc cu plăcere.

Cancerul e o afecțiune foarte gravă, nici vorbă să-i subminez importanța, dar parcă e dintotdeauna. Obezitatea nu e dintotdeauna în România. Cum așa?

Dr. Șerban Vasile: Cred că a fost și obezitatea dintotdeauna, dar, într-adevăr, în ultimul timp, din cauza alimentației greșite, mai ales în rândul tinerilor, rata obezității este din ce în ce mai mare. Și nu numai a obezității, ci și a afecțiunilor care vin împreună cu ea, precum diabetul sau hipertensiunea. Obezitatea a existat, aceste proceduri chirurgicale au fost inventate prin anii 1970, când erau efectuate pe cale deschisă. Sunt proceduri chirurgicale care nu au fost inventate special pentru obezitate, sunt proceduri chirurgicale derivate din chirurgia oncologică a stomacului. După ce au fost efectuate cu scop oncologic, s-a observat că pacientul începea să scadă în greutate. După ce obezitatea a devenit o problemă de sănătate mondială, aceste proceduri chirurgicale clasice au fost adaptate, au început să fie efectuate pe cale laparoscopică și în ziua de azi avem o paletă de intervenții cu eficiență ridicată.

Deci obezitatea a existat, dar incidența cazurilor de obezitate morbidă a crescut în ultimii 20 de ani, în mare parte și din cauza diversificării alimentației cu produse semipreparate și cu un conținut crescut de calorii, precum fast food sau băuturi răcoritoare ce conțin o mare cantitate de zahăr.

Cineva spunea recent că anii 1990 au fost despre zahăr și monoglutamat. Am descoperit dintr-o dată parcă plăcerile raiului, la începutul anilor 1990. Să fie asta cauza pentru care a crescut rata obezității morbide? Până atunci nu mâncam toate prostiile pentru că nu le aveam…

Le mâncam, dar puțin mai sănătos. Toate acele dulciuri le mâncam preparate în casă. În ultimii 30 de ani aceste preparate s-au îmbogățit în potențatori de gust, pentru a reduce cantitatea de conservanți a crescut cantitatea de zahăr, ca aceste preparate să poată fi prezervate o perioadă mai lungă. Chiar dacă noi nu simțim zahărul în anumite preparate, el există. Modificarea acestor alimente pentru a părea cât mai atractive pentru oameni și pentru a crea o oarecare dependență a generat și această exacerbare a obezității ca boală și, evident, a afecțiunilor ce o însoțesc.

Pacienții care vin la dumneavoastră sunt mai mult tineri sau mai mult trecuți de vârsta a doua?

70% sunt tineri, până în 40-45 de ani.

Șerban Vasile

Vorbim de această celebră operație de micșorare a stomacului, pe înțelesul nostru. Ce presupune ea?

Dr. Șerban Vasile: Este doar o procedură din arsenalul intervențiilor pentru obezitate, dar, în momentul de față este cea mai răspândită în toată lumea. De ce? Are o eficiență foarte bună, cu o rată de complicații foarte mică și atunci este general acceptată în mai toate țările lumii.

Micșorarea stomacului este o operație prin care se înlătură cea mai mare parte a stomacului. Scopul intervenției chirurgicale nu este acela de a limita fizic consumul de alimente, deși este o consecință a acestei operații. Scopul este de a îndepărta o anumită parte anatomică din stomac, care este implicată în creșterea și în menținerea ponderală prin multiple mecanisme neuro-hormonale. Deși pare o operație care oferă o restricție mecanică, valoarea acestei intervenții este mai mult metabolică.

Repet, stomacul nu trebuie să fie foarte strâmt ca să împiedicăm omul să mănânce, stomacul trebuie să fie strâmtat optim ca pacientul să se poată alimenta, însă în urma intervenției să scoatem acea porțiune care este implicată în creșterea și în menținerea ponderală.

Pentru un anumit indice de masă corporală, pacientul intră într-un cerc vicios metabolic și hormonal, pe care nu-l poate depăși oricât de mult ar încerca prin regimuri alimentare privative. Și atunci intervine chirurgia obezității. Ea nu este făcută cu scopul de a îngreuna viața pacientului, după operație el trebuie să mănânce normal, dar dozat și păstrând anumite bariere calorice.

Circulă o vorbă și vreau să-mi spuneți dumneavoastră dacă e mit sau adevăr: se spune că după această intervenție chirurgicală dacă continui să mănânci ca înainte de operație, o iei de la zero.

Nu aș spune chiar de la zero, dar, într-adevăr pacienții pot mânca din ce în ce mai mult dacă forțează nota. În procedura standard așa cum a fost inventată și acceptată de toate centrele de chirurgie bariatrică, pacientul este împiedicat pe o perioadă de câțiva ani buni să depășească un anumit volum alimentar. Dar nu volumul este important aici, ci numărul de calorii pe care le consumăm zilnic. Recâștigul ponderal nu se produce la pacientul care începe să mănânce din nou, ci la cel care nu mănâncă mult, mănâncă puțin, însă ce nu trebuie, adică hipercaloric. Sunt niște limite calorice de bun simț care trebuie respectate pe o perioadă de câțiva ani. Chiar dacă mâncăm ce mâncam și înainte de operație, dacă acele bariere calorice sunt depășite sau dacă regimul alimentar conține alimente hipercalorice cu care foarte ușor poți să înșeli această intervenție, atunci este evident recâștigul ponderal. Exemplul cel mai bun e consumul de ciocolată, de Coca-Cola sau de cips-uri. Sunt alimente care au un mare conținut caloric, un conținut nutrițional de proastă calitate și care pot duce la un recâștig ponderal.

Personal văd această operație de micșorare de stomac ca pe o ultimă soluție, atunci când nimic altceva nu a dat rezultate. Dacă aș veni eu la dumneavoastră pentru că vreau să mai scap de 10 kilograme, m-ați opera?

Dr. Șerban Vasile: Există niște criterii de alocarea pacienților către anumite proceduri chirurgicale bariatrice în funcție de indicele de masă corporală și în funcție de afecțiunile asociate.

În general, pacienții care au indicație pentru această intervenție, în primul rând sunt pacienți care au încercat cel puțin șase luni înainte să urmeze niște regimuri alimentare conduse științific și o consiliere psihologică corect făcută. Așa este și deontologic și corect pentru pacient. Sunt țări care impun perioada de regim alimentar de minim doi ani și țări care impun minim șase luni. Acești pacienți ar trebui ca în aceste șase luni să învețe foarte multe despre un regim alimentar corect pentru o viață normală. Pentru că nu reușesc totuși să scape de un exces ponderal, le este indicat un tratament chirurgical.

Cei care au indicele de masă corporală peste 40 au indicație de chirurgie bariatrică peste bolile asociate. Cei care au indicele de masă corporală între 35 și 40, pot beneficia de această intervenție dacă au asociate și hipertensiunea, diabetul sau sindromul metabolic.

Totuși există o categorie de pacienți care nu sunt obezi (indice de masă corporală între 30 și 35), dar care au un diabet de tip II care nu mai poate fi controlat prin tratament medicamentos sau insulină, există riscul apariției unei insuficiențe de organ – cea mai periculoasă este insuficiența renală- și astfel au nevoie de un tratament de urgență și sunt orientați către chirurgia obezității.

Dar nu se face de fiță, nu? Pentru că am 60 de kilograme și aș vrea să am 50…

Pentru aceste situații au apărut niște soluții în ultimul timp care sunt mult mai ușor de acceptat de către cel care vrea să scadă în greutate, precum balonul gastric, care în ultimul timp s-a modernizat foarte mult, nu mai este pus pe cale endoscopică, este luat sub formă de pastilă și poate să ofere o scădere ponderală de 10-15 kilograme pacientului respectiv. Dar nu aceasta este singura parte a efortului pe care trebuie să-l facă pacientul, el trebuie să țină un regim alimentar sănătos în continuare. În schimb, procedurile chirurgicale de care vorbim au indicație la un indice de masă corporală peste 30, acestea sunt recomandările internaționale și noi în general le respectăm.

De regulă, eu nu recurg la o intervenție chirurgicală dacă pacientul nu se înscrie în baremurile stabilite.

Șerban Vasile

Când ați demarat dumneavoastră această ramură a medicinei?

Dr. Șerban Vasile: E puțin curios… Având experiență în chirurgia aceasta minim invazivă pentru cancere, spitalele private unde am lucrat, au dorit să demarăm și acest domeniu chirurgical care, repet, în România este predominant efectuat în mediul privat. Nu a fost o opțiune a mea personală, ci o opțiune generată de experiența pe care o aveam în chirurgia mare laparoscopică.

Adică era cerere pe piață…

Probabil. Și pentru că această chirurgie nu poate fi începută de chirurgi debutanți în chirurgia laparoscopică pentru că, deși pare simplă, în momentul în care apare vreun necaz, vreo complicație să știi cum să o rezolvi și pacientul să plece sănătos acasă. Pentru asta trebuie să ai o anumită experiență în spate, iar experiența mea în chirurgia oncologică unde te întâlnești cu tot felul de complicații și incidente intra-operatorii, m-a ajutat foarte mult.

Repet, deși pare un domeniu simplu și comercial, este unul foarte greu, iar domeniul complicații în chirurgia bariatrică este unul care ține de multă experiență.

Dar chirurgia de ce ați ales-o?

Sincer, o să vă spun ce am spus dintotdeauna, încă din clasa a VII-a eu am avut contact cu spitalele în urma poznelor pe care le-am făcut atât în școala primară cât și în gimnaziu. Am ajuns în secțiile de chirurgie și am fost impresionat. A fost o atracție pe care nu o pot explica pentru această profesie, a fost o atracție pentru halatul alb și pentru demnitatea acestei profesii, iar ulterior pentru ramura chirurgicală. Chirurgia are o latură practică și pentru că eu am fost în școală un om mai mult al cifrelor, mi-a plăcut. Am știut de la bun început că asta o să fac. La rezidențiat, prin poziția pe care o câștigasem în urma concursului puteam să-mi aleg orice ramură medicală, chiar și pe cele mai comerciale – dacă e să privim dintr-un anumit punct de vedere – și până la urmă tot chirurgie am ales.

Atracția către chirurgie a apărut încă din timpul școlii și nu s-a mai schimbat niciodată.

Dar nu ați avut medici în familie?

Nu. Părinții mei sunt ingineri.

Și ce au spus când ați ales medicina?

Au fost foarte mândri. Mai am doi frați, unul a urmat cariera militară, celălalt ingineria și pentru ei a fost o mare plăcere să aibă și un fiu doctor.


Sursă foto ilustrație: Depositphotos.com

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO