Dana Condrea, Terre des hommes: „Am înțeles unde este locul meu și unde pot interveni, dar am avut și tăria de a accepta ce nu puteam schimba nicicum” - LIFE.ro

Căutare

Share this article

Dana Condrea este un inginer convertit în om de ONG, sprijin, sfătuitor, o inimă deschisă și niște brațe oricând acolo pentru o îmbrățișare. Dana Condrea a rămas prietena și ajutorul copiilor din sistem care au avut nevoie de toate acestea și alături de care Dana a rămas chiar și după ce s-a terminat relația lor profesională.

Dana este un om de care orice ONG ar avea nevoie și de la care fiecare dintre noi are ceva de învățat.

Ce anume din structura ta te face să fii atașată de cauze specifice ONG-urilor?

Dana Condrea: Poate faptul că sunt în zodia Racului, iar Racii sunt atașați de familie și de copii. Poate fi o explicație și faptul că îmi place flexibilitatea din ONG-uri. Adică atunci când apare o nevoie, se poate merge punctual pe rezolvarea ei. Nu e nevoie de un timp așa de lung așa încât nevoia să se modifice și să apară alte reacții pentru că nu a fost rezolvată.

Când ai intrat în lumea ONG și de ce?

Dana Condrea: În 1991, după 5 ani ca inginer – am lucrat în proiectare –, am avut un moment de pauză, când am fost trimiși în șomaj. După Revoluție, nu s-au mai făcut investiții în zona mea de activitate, pământurile au fost retrocedate, nu au mai fost fonduri pentru îmbunătățiri funciare și mi-am pus problema ”încotro”. Am aflat de un interviu la o organizație britanică, care venise în Bacău.

Am început ca translator, apoi am ajuns la acest cămin din Ungureni, județul Bacău, unde trăiau 250 de copii cu handicap.  În momentul în care am văzut cum abordau englezii problema, cum se jucau cu copiii, felul în care generau prin gesturi simple zâmbete și reacții la acești copii, atunci a fost momentul în care m-am gândit că ceva se poate schimba.

Există două feluri de satisfacții: atunci când am lucrat în proiectare aveai această legătură între proiectul pe care îl desenai, îl făceai, îl concepeai și la faptul că apoi mergeai la punerea în funcțiune a stației de pompare. Vedeai că merge. Și mai e satisfacția umană când vezi modificările pe care le poți face prin gesturi simple, idei… o mulțumire de altă natură. Am rămas în zona ONG pentru că mi-a plăcut ce am simțit și ce am trăit acolo. Mi-a plăcut să aduc o schimbare în această zonă.

Dana Condrea, alături de echipa de la Căminul Ungureni (1992)

Dar pe tine cum te-a schimbat?

Dana Condrea: Mi-a schimbat abordarea față de oameni. Am învățat să văd alte aspecte atunci când privesc oamenii. Trebuie să vezi sau să înțelegi ce nevoi au. Să fii curios. De multe ori trecem pe lângă oameni și vedem doar aspectul lor exterior. Nu doar asta contează. E interesant să te duci mai profund și să analizezi de ce ar avea nevoie acel om ca să se producă o schimbare.

Ce se întâmplă dacă găsești și micime umană în oamenii din jur? Fugi?

Dana Condrea: Din punctul meu de vedere, ideea nu este nici de conflict, de critică sau de judecată, ideea este să-ți pui tu problema cum ai putea acționa ca să modifici.

Și ce faci?

Dana Condrea: Analizezi unde și cu ce poți să intervii tu în acest puzzle. Dacă poți să intervii.

Dă-mi un exemplu…

Dana Condrea: Am fost la Târgu Ocna. Aveam un târg cu produse programat pentru perioada din zilele orașului – 19-21 august – și am fost la primărie să văd detalii cu privire la organizare. Consilierul mi-a spus că nu au avut bani pentru zilele orașului, așa că le facem de Sfântă Mărie, pe 15 august. Nu te ajută nici să îl cerți, nici să îl judeci. Mi-am dat seama că la acel om nu pot să schimb nimic, dar că pot să schimb la eveniment, că pot să mă regrupez. Ei nu m-au anunțat, nu știu când urmau să mă anunțe despre schimbarea pe care ei au decis-o, dar aș spune că e important să te orientezi pe rezolvarea problemei.

Mi se pare foarte important să sesizezi care e locul tău, dacă poți să intervii și să faci diferența dintre a putea să intervii și să ai bunul simț să accepți că sunt și lucruri pe care nu le poți schimba. Și atunci le lași acolo și încerci să construiești poate în altă parte. Adică să faci un bine într-o altă zonă.

Uite, îți spuneam de acel cămin din Ungureni. Am lucrat alături de englezi din 1991, am creat organizația împreună cu ei, am scris statutul, am creat un ONG românesc care s-a numit Asociația Trust Orfelinat Ungureni – am făcut cursuri pentru personal, am făcut activități pentru copiii cu handicap, am format grupe astfel încât să lucrezi diferențiat în funcție de handicap, de asocierea handicapului cu retard mental. Am sperat într-un progres mai consistent alături de personalul din cămin. Aparatul administrativ nu ne-a permis. Atunci am decis, după 10 ani de colaborare cu ei, să facem într-un sat alăturat, pentru tinerii cu handicap, un proiect pilot plecând de la ideea că munca și contactul cu animalele pot transforma caractere și comportamente. Am cumpărat 3 hectare de pământ, am construit 3 case în satul Zlătari, jud Bacău. Atunci se numea centru pilot, acum se numește Centru de Terapie Ocupațională pentru Tinerii cu Nevoi Speciale. Și sunt aceiași 36 de tineri, care au fost în căminul-spital Ungureni, au acum spre 40 de ani, sunt tot acolo, lucrează, au fermă, au livadă, grădină, solarii și s-au dezvoltat foarte, foarte fain.

Dr. Judith Darmady, medic în UK, alături de copiii asistați

Cum rămâi tu în legătură cu copiii care nu mai sunt copii și cum faci ca această legătură să fie sănătoasă pentru tine, să nu îți provoace durere?

Dana Condrea: Durere aș spune că nu îți provoacă neapărat. Dacă te referi la acel program în care am avut 12 copii pe care i-am adus până la 18 ani pe fiecare dintre ei și i-am sprijinit în integrarea socială și profesională. Țin legătura cu ei telefonic, uneori mă întâlnesc cu ei.

Copiii de la SOS Satele copiilor mi-au spus că eu am rămas o persoană semnificativă în viața lor și sunt niște cuvinte care descriu foarte bine ceea ce reprezint în viața lor.

Dacă au nevoie de un sfat… uite, când am fost ultima oară în Bacău, un copil care e la școala profesională de asistente m-a sunat și mi-a spus că trece pe la mine să ne sfătuim într-o privință. Și m-am gândit ca el să se mute din centrul pentru tineri în care se află acum, să facă un pas înainte, să se mute cu tineri de vârsta lui într-un apartament, să vedem în ce măsură poate contribui SOS-ul, în ce măsură pot eu să fac rost de la sponsori și așa mai departe. Cam așa arată legătura mea cu ei.

Sunt unii care mă sună pur și simplu să știe ce mai fac, ce am mai gătit, să îmi spună cum a fost ziua lor. Interacțiunile sunt diferite.

Ce-ți aduc ție aceste legături?

Dana Condrea: E o mulțumire că ești o picătură în viața acestor oameni și că i-ai ajutat în momentul oportun ca ei să se transforme. Vorbeam zilele trecute cu unul din copii, care acum este actor la Nottara, a făcut facultatea la Iași și masterul în București, și îmi vorbea de următorul aspect: dacă ești într-un proiect umanitar în care cei care se ocupă de proiect pot să ofere copiilor un mediu echilibrat, starea lor este mai bună comparativ cu cea a copiilor care au avut familii dezorganizate, cu abuz. Zicea că se bucură că a beneficiat de ajutorul nostru, care l-a ajutat să aibă niște principii morale clare, o modalitate pozitivă de a aborda viața.  

De ce au acești copii nevoie?

Dana Condrea: Dincolo de elementele astea de bază, siguranță și hrană, e aspectul afectiv, care într-o instituție nu poate fi rezolvat la modul ideal. Pentru că ai personal fluctuant și e greu să se creeze atașamente între copii și personal. Dar ceea ce poți rezolva este să te asiguri că primesc o educație de calitate, că poți să urmărești evoluția lor, că păstrezi legătura cu profesorii, cu diriginții, că vezi acolo unde e nevoie de meditație, că poți să oferi sprijinul respectiv pentru că poți să apelezi la un sponsor și să faci rost de bani ca să-i oferi copilului respectiv acea meditație și să-l ajuți să aibă un parcurs normal. Atât cât se poate, pentru că nu funcționează întotdeauna. Mai ai interacțiunea grupului din care face parte. Am avut și un tânăr care a consumat droguri, am avut descinderi cu mascați în apartamentul social din această cauză, pentru că nu era numai consumator, dar și vindea. Era influența grupului din care făcea parte. Vestea bună este că momentan lucrează în București, la un restaurant, este un pizzer foarte apreciat, foarte talentat. Există satisfacția din consumul de droguri, dar există și satisfacția de a fi apreciat, și asta te ajută să te transformi.

Prezentare FabLab la Primăria Târgu Ocna

Care este rolul pe care îl îndeplinești tu acum la Terre des hommes?

Dana Condrea: Eu la Terre des Hommes sunt project officer și lucrez pe un program care vizează transformarea ideilor în realitate. E un FabLab în Liceul Tehnologic din Târgu Ocna există un laborator dotat cu imprimantă 3D, cu scannere, prin care contribui la educația digitală a tinerilor din zonă. Proiectul era despre includerea tinerilor din centrul educativ, centrul de detenție. Ieri am dus 12 diplome tinerilor care au absolvit cursul acesta. Pe poartă ieșeau tineri care se liberau, terminaseră perioada de privare de libertate. Unul dintre ei urmase cursul și a plecat cu diploma. Este un exemplu de picătură care contează, așa cum spuneam mai devreme.

Cum vei continua?

Dana Condrea: Momentan îmi place ce fac și ce văd aici. Am speranța că proiectul va fi sustenabil și că nu se va pune praful pe el. Avem diverse evenimente, Liceul rămâne cu această dotare și sper să creăm o rețea de susținere așa încât FabLab să fie folosit cu aceeași intensitate și după încheierea proiectului în ianuarie anul viitor.

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO