De ce criza economică este o oportunitate? Bogdan Iordache: „nimeni nu înțelegea care e treaba cu startupurile, pentru mulți păream niște hipsteri”

Bogdan Iordache: de la startupuri și fonduri de investiții, la Depeche Mode, Gogol Bordello și Patty Smith

Ce pasiuni ai? Ce îți place să faci atunci când nu muncești?

Îmi place să ascult muzică, viața mea are un soundtrack permanent. Singurul moment când nu ascult muzică este atunci când sunt la o întâlnire sau am un call sau ascult un podcast. 

Am crescut într-o casă cu multă muzică, am avut pick-up și magnetofon, zeci de discuri și benzi. Iar in ‘91 am început să avem MTV și a fost ceva incredibil. În fiecare zi la ora 1pm era MTV Greatest Hits, când terminam orele la 12:50 fugeam acasă cu viteza luminii ca să nu pierd nici genericul.

Care este trupa ta preferată?

Când eram in liceu eram fan Depeche Mode – dar nu orice fan, un fan model, cu excesele pe care mi le permiteam – o geacă de blugi vopsită cu trandafirul de pe coperta Violator, vizite la bunici în alt oraș pentru a prinde 30 de minute de concert pentru că nu prindeam TVR2 etc.

Acum ascult foarte multă muzică, am mulți artiști pe care îi urmăresc – dintre cei mai la început vă recomand să încercați Fontaines DC, Art D’ecco, Shame, Orville Peck, The Lathums, Idles, Amyl and the Sniffers, Sam Fender – în mare măsură post-punk și new wave.

Și care este cel mai fain concert la care ai fost vreodată? 

Am două favorite, nu pot alege.

În 2015 am fost la Leeds Music Festival, și în prima zi, la finalul programului, am prins un loc la Gogol Bordello. Festivalul e enorm, are peste 100.000 de participanți, dar în cortul acela eram maximum 500 de persoane. A fost un show incredibil, am crezut că levitez la final.

Apoi, în 2016 am fost la Werchter Rock și am prins un concert din turneul lui Patti Smith care celebra 40 de ani de la lansarea Horses, considerat primul album important al punk-ului. Nu am văzut niciodată un artist mai viu și mai conectat la public, deși Patty avea atunci 70 de ani. A fost atât de bun încât toată ziua am fost amorțit, nu a mai contat nimic. 

Iar din 2017 am devenit tătic, apoi a venit pandemia, și am reluat concertele de anul acesta. 

Cum arată playlist-ul tău acum? Și ce asculți atunci când muncești?

Nu ascult piese individuale, nu te prea lămurești ce e cu o formație dacă îi asculți doar o piesă. Ascult fie albume, fie concerte sau mini-concerte, precum înregistrările cu 3-4 piese de la posturile de radio. 

Urmăresc toate emisiunile online cu artiști noi – KEXP, KCRW, BBC6, In the basement, TinyDesk – sunt multe, apoi NME, Pitchfork, apoi încerc cam tot ce îmi apare la recommended pe Apple Music. Apoi, YouTube-ul e plin de concerte – șamd. 

Și fix acum ascult Sam Fender la TRNSMTR 2022. 

Citește și: Din Miercurea Ciuc, la Harvard. Ramona Albert: „perfecțiunea nu există fără greșeli”. Povestea unei arhitecte de succes la New York

Îți place să descoperi trupe aflate la început de drum și să le ajuți în drumul lor profesional. De unde acest interes?

Îmi place, într-adevăr, să descopăr formații noi. Îmi place să caut acel element de autenticitate pe care o formație bună îl are. Mi s-a întâmplat să găsesc câte o formație cu două piese publicate pe Soundcloud sau o formație cu 2-3 singles sau un EP și să am un moment de „aha”. Dar nu sunt un specialist, cu siguranță, e doar un hobby. 

Este cumva asemănător cu a identifica un startup cu potențial – ambele au o poveste autentică care are legătură cu trecutul lor, cu experiențele prin care au trecut, au o profunzime a înțelegerii contextului lor. E o plăcere să găsești această armonie. 

Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în tot parcursul tău profesional, lucrând cu atât de mulți oameni, echipe, business-uri? 

Valorile personale și profesionale sunt cele mai importante lucruri pentru a avea un drum lung alături de cineva. Orice altceva este secundar și face ca o colaborare să fie doar de moment. 

Și cred că asta m-a ajutat și pe mine să îmi (re)construiesc valorile în așa fel încât să fiu alături de oamenii cu care mă potrivesc sau cel puțin să știu de la început că drumul nu e lung. 

Și, ultima întrebare, Bogdan, care sunt planurile tale de viitor. Cum îți vezi următorii 5-10 ani?

Sper ca peste 5-10 ani să fac fix ceea ce fac acum, dar mult, mult, mult mai bine.