De la muzică clasică, la Prodigy. Cum a ajuns dirijoarea Simona Strungaru să învețe pian la Conservatorul din Amsterdam, să scrie muzică pentru filmul „Fântana Fermecata” și să se îndrăgostească pe scenă de trompetistul Sebastian Burneci

Simona Strungaru despre începuturile sale în muzică: „Acest drum nu este ușor de parcurs, sunt multe sacrificii pe care un copil și un tânăr le face, dar dacă are un ideal clar spre care se îndreaptă, totul merită și atunci nu se simte ca fiind un sacrificiu”

Când ai simțit că vrei să faci muzică, că acesta este drumul tău în viață?

Inițial am cântat pentru că asta își doreau părinții mei, dar adevăratul magnetism către muzică a venit în momentul în care mi-am putut imagina că voi cânta ca solistă cu orchestra, în jurul vârstei de 5 ani.

Acest drum nu este ușor de parcurs, sunt multe sacrificii pe care un copil și un tânăr le face, dar dacă are un ideal clar spre care se îndreaptă, totul merită și atunci nu se simte ca fiind un sacrificiu.

Începând din această stagiune dirijezi BIG BAND-ul RADIO în concertele de jazz. Cum a venit această provocare în viața ta? Și ce înseamnă ea?

Sunt foarte bucuroasă să conduc muzical acest prestigios ansamblu Radio România. Jazz-ul a devenit o parte foarte importantă a existenței mele și am dirijat orchestre de jazz încă din 2008. Lucrul cu membrii acestei orchestre este foarte plăcut și eficient. Ne-am propus să abordăm o paletă foarte largă din punct de vedere stilistic, pentru a sublinia diferitele fațete ale jazz-ului pentru publicul din România și totodată pentru a-i pune în lumina reflectoarelor pe muzicienii Big Band-ului, pe care îi admir pentru libertatea de improvizație și, totodată, pentru rigurozitatea cu care își tratează meseria.

Sunt foarte fericită să văd că publicul răspunde foarte bine la concertele propuse de noi. Spectatorii vin într-un număr foarte mare și sunt convinsă că diversitatea repertoriului nostru va continua să atragă un public proaspăt și doritor de muzică de jazz. De la începutul stagiunii curente (din octombrie 2022 și până acum), am pregătit la Sala Radio un concert tribut Chick Corea (cu maestrul George Natsis ca solist), concertul de electro-swing cu Alice Francis, concertul de lansare de disc „50’s and Swinging” cu Berti Barbera, concertul de Crăciun „Have Yourself a Jazzy Christmas” – unde am colaborat cu Orchestra de Cameră Radio și i-am avut ca soliști pe Adrian Nour, Viorica Pintilie și The Radio Trombones și concertul cu monumentala lucrare „Swing Symphony” a lui Wynton Marsalis, cântată în colaborare cu Orchestra Națională Radio, sub bagheta lui Sascha Goetzel. 

Pentru anul 2023 pregătim unele surprize de proporții. De exemplu, pe 9 februarie 2023 vom încununa o săptămână de înregistrări la un disc comun cu un concert cu muzica multi -premiatului trompetist și compozitor rus stabilit în S.U.A. Alex Sipiagin.

Simona, tu compui și muzică de film. De altfel, în 2014 ai semnat coloana sonoră a filmului „Fântâna Fermecată”, regizat de Andrei Enoiu. Cum ai început să faci asta? 

Imaginea, povestea filmată mă inspiră și, într-adevăr, mi-am făcut cunoscută disponibilitatea și dorința de a compune pentru filmul regizorului Andrei Enoiu. Cumva și această trecere de la a performa instrumental sau dirijoral către compoziție s-a simțit foarte organic, într-o oarecare măsură ca și cum era deja un drum ales pe care am ales să virez odată cu „Fântâna Fermecată”. Este o a treia postură pe care o îndrăgesc în mod egal și care m-a ajutat să accesez anumite libertăți creatoare înlăuntrul meu pe care nu eram conștientă că le pot atinge doar ca interpret.

Am un mare respect pentru creatorii de film și teatru și pentru actori și consider că rolul muzicii este unul deosebit de important pentru evoluția dramaturgică a situațiilor. Compunând muzică de film sau de teatru mă pun în dubla ipostază de creator și consumator al produsului final și acest lucru îmi oferă o satisfacție artistică deosebită.

Sunt foarte atrasă și de filmele mute și de conceptul de cine-concert, în care muzica live însoțește filmul și consider că pentru public această experiență este una completă. Am bucuria să scriu și să conduc astfel de cine-concerte. Așa s-au născut proiectele pentru filme precum Die Puppe sau Der Austernprinzessin în regia lui Ernst Lubitsch, Malombra (1917) în regia lui Carmine Galone, Felix the Cat, Miniaturi ale lui Ion Popescu Gopo sau primele scurt-metraje românești.

Am avut deosebita plăcere să prezint – în 2021 – coloana sonoră a filmului gotic Malombra la Festivalul de Film de la La Rochelle și la TIFF – la Cluj, unde împreună cu trompetistul Sebastian Burneci și percuționistul Adrian Tetrade ne-am bucurat de un mare succes.

Cea mai recentă lucrare scrisă pentru cine-concert este pentru filmul Nosferatu, o Simfonie a Groazei în regia lui F.W. Murnau, care în 2022 a sărbătorit 100 de ani de la lansare. Cu această ocazie, Institutul Goethe din București, Centrul Cultural German din Cluj și Festivalul Internațional de Film Transilvania m-au invitat să compun muzică originală ce a fost prezentată în premieră la TIFF 2022, la castelul Banffy. 

Lucrarea mea vocal-simfonică a fost interpretată în primă audiție absolută de orchestra Operei Maghiare din Cluj-Napoca, sub bagheta dirijorului german Stefan Geiger, avându-i ca soliști pe soprana Mihaela Maxim, pe baritonul Cătălin Petrescu și pe basul Iustinian Zetea. Pentru acest concert am reușit să pun în practică un vechi vis: construirea unui instrument de percuție din metal foarte ofertant ca posibilități expresive și timbrale, numit Spheraton. Pentru realizarea acestui instrument la care am cântat în cadrul premierei Nosferatu, am colaborat cu sculptorița în metal Misha Diaconu.

Ulterior premierei, am prezentat cine-concertul Nosferatu, în postură de dirijor, la TIFF Oradea (cu orchestra Filarmonicii de Stat Oradea) și la Festivalul Sunscreen de la Constanța (cu Orchestra Teatrului Oleg Danovski).

Citește și: O viață departe de țară, dar cu România mereu în suflet. Pianista Alexandra Silocea: „Când totul devine prea mult, îmi imaginez un întrerupător pe care îl sting pentru o perioadă de timp, iar în acel timp sunt doar mamă”

Simona, care a fost muzica copilăriei tale?

Am ascultat și am fost „atinsă” de multe lucrări muzicale, începând cu muzica ce însoțea poveștile pentru copii de pe viniluri. Muzică clasică, camerală, simfonică sau pentru pian solo, jazz sau muzică de dans.

Sunt foarte fericită că am reușit – în anul 2019 – să îmbin muzica simfonică cu muzica formației mele preferate din perioada adolescenței, Prodigy. Am orchestrat piesele lor și am produs un concert-tribut pentru solistul trupei care, din păcate, a trecut în neființă în acel an. Am prezentat proiectul la Festivalul Awake din Târgu Mureș. Concertul „Firestarter by Diosa” a fost votat drept cel mai bun concert live al festivalului de către publicul participant la festival.