Definiția puterii și dragostei într-un singur nume: Mioara Munteanu, mama a doi copii, unul dintre ei cu sindromul Down

Familia ta nu este mai prejos cu nimic față de alte familii, dar ai simțit vreodată acest sentiment?

Ne consideram o familie normală, în care unul dintre puișori este special, prin condiția lui. Nu am simțit niciodată că am fi altfel față de alte familii.

Mioara Munteanu:„Din sarcină am aflat că voi avea un copil cu sindromul Down”

Cum te-ai descurcat cu el când ai dat nas?

Din sarcină am aflat, prin intermediul unor teste, că voi avea un copil cu Sindrom Down. A fost șocant pentru că nu știam foarte multe, iar la o primă citire pe internet, oricine s-ar îngrozi. Dar am hotărât să las panica deoparte și să mă axez pe informații corecte, multe chiar de la părinții care au trecut prin experiențe similare. Andrei a fost un copil tare dorit, așa că sindromul Down nu ne-a luat nicio clipă de bucurie, din momentul în care l-am adus pe lume!

Știu că nu se vindecă total Down, dar se poate recupera. La ce nivel este fiul tău? Ce achiziții are?

O persoană cu sindrom Down, tratată în mod corespunzător, poate avea o viață cât se poate de normală. Împreună cu Andrei, am format o echipă încă din prima zi de viață. Am început terapiile timpurii, astfel încât să ne bucurăm de cât mai multe rezultate bune în dezvoltarea sa.

Ce activități obișnuiți să faceți cu copilul?

Facem activități pe care le face orice mamă cu copilul său: ne jucăm, muncim, ne relaxăm, ne ciondănim, ne bucurăm, toate acestea, împreună.

Ce fel de terapie face în prezent?

Dată fiind hipotonia sa musculară, de când s-a născut, am început kinetoterapia de la două luni, câțiva ani zilnic, acum de 2 ori pe săptămână. De la 1 an și 2 luni face logopedie, terapie comportamentală, hipoterapie, înot și mișcare ori de câte ori avem ocazia.

Și câte ori merge la terapie?

Zilnic merge la terapii, căutăm să avem un echilibru în toate activitățile cotidiene.

Mioara Munteanu:„Andrei nu a avut parte de iubirea paternă”

Ce vă spun specialiștii?

Specialiștii sunt optimiști, cum suntem și noi, de altfel. Cu siguranță e loc de mai bine, dar ne limităm la cât putem.

Apropo de specialiști și dacă tot am deschis subiectul, se cunoaște în evoluția băiatului faptul că face terapie, dar se lucrează și acasă, și la grădiniță?

Terapiile necontinuate acasă, înseamnă muncă în zadar. Continuăm și acasă ceea ce terapeutul începe sau ne învață la fiecare ședință. Automat că rezultatele se văd în evoluția lui Andrei. Și grădinița joacă un rol important în dezvoltarea sa, socializează, învață lucruri utile, intervine disciplina școlară.

La ce formă de învățământ ați apelat?

Andrei este la o grădiniță de stat.

Ați avut zile urâte, când neliniștile vă cuprindeau și ați cedat psihic?

Cele mai neliniștite zile sunt atunci când Andrei se îmbolnăvește sau mai aflăm câte o veste proastă despre sănătatea sa. Se știe că sindromul Down mai vine și cu alte „surprize” la pachet. La noi, spre exemplu, a venit la naștere cu hidronefroza bilaterală. Pe parcurs au mai intervenit si altele: probleme cu vederea, pierderea părului. Acum, spre exemplu, investigăm o problemă pe cardiologie. Normal că m-a apucat disperarea, mi-am zis: asta mai lipsea! Dar ochișorii migdalați și zâmbetul molipsitor al lui Andrei îmi dau putere!

Ce resurse ați găsit să vă ridicați?

În credință și în acest omușor mereu am găsit puterea! Sunt convinsă că acești copii, cu un cromozom în plus, sunt veniți în viețile noastre să ne arate bunătatea și iubirea fără margini. De fapt, ei sunt cei care ne ajută să evoluăm emoțional.