fbpx

Căutare

Share this article

În Cluj aproape toată lumea îl cunoaște pe Paul Căpușan și Delicium, brandul său de fructe de pădure, siropuri și dulcețuri naturale. Asta se întâmplă de vreo doi ani de când Paul îi invită pe oameni la plantația sa de zmeură unde contra unei sume modice pot culege și mânca câtă zmeură le încape în stomac și pot lua acasă, la un preț considerabil mai mic decât cel din piață sau din magazin.

Totul a pornit prin 2008 când Paul, fiind în vizită la verișorul lui în Austria, a întâlnit pe drum o plantație de zmeur unde a văzut pentru prima dată ce înseamnă să mănânci pe săturate aceste fructe zemoase și gustoase. S-a întors acasă și nu s-a lăsat până ce nu și-a convins părinții să investească într-un astfel de business. Părinții săi, persoane tinere, ce toată viața au fost antreprenori, i-au ascultat propunerile, au făcut câteva studii de profitabilitate și au fost de acord să urmeze un business plan făcut de un copil de 12 ani.

Deși drumul îi era trasat către Arhitectură, Paul s-a dus la Universitatea din Cluj, a spus la secretariat că vrea să-și deschidă o plantație de zmeură și oamenii de acolo l-au îndrumat către Horticultură.

Paul, câștigător al unui prestigios premiu în industria produselor conservate

Azi are peste 3 hectare de zmeur și o afacere extrem de profitabilă. În plus, și-a îndeplinit visul: acela de a mânca pe săturate câtă zmeură dorește.

În 2020, anul marilor încercări pentru antreprenori, a transformat total modelul de business și a reușit să-și tripleze vânzările și cifra de afaceri. La anul vrea mai mult și mai mult ca sigur va reuși pentru că Delicium este înainte de toate un brand născut din pasiune.

Paul Căpușan are numai 26 de ani, este extrem de hotărât și determinat, unul dintre antreprenorii tineri care aduc un nou suflu în domeniul agriculturii și care probabil va cuceri lumea într-o bună zi. Dacă nu el, cu siguranță fiica lui care s-a născut în urmă cu câteva săptămâni, în ziua în care stabiliserăm primul nostru interviu.

Paul, unde găsim în sezonul acesta produsele Delicium?

Fructele le vindem doar vara, în sezonul rece avem un stoc mare de siropuri și dulcețuri.

Spune-mi cum și când ai început tu acest business?

Începutul începutului a fost în 2008, când eram în Austria și cu un verișor de-al meu ne plimbam cu bicicletele pe marginea drumului. La un moment dat a apărut pe partea dreaptă a drumului o plantație de vreo 3000 de mp de zmeur, cu o gheretă la intrare și o reclamă. Scria în germană, nu înțelegeam ce înseamnă, așa că am întrebat ce se întâmplă acolo. Administratorul a spus: „Plătești o taxă de intrare, intri în plantație, mănânci câtă zmeură vrei tu și dacă vrei să culegi pentru acasă, plătești la kilogram”. În momentul acela am fost gata deoarece zmeura pentru mine era fructul preferat. Am plătit pentru amândoi și am mâncat atâta de multă zmeură până nu am mai putut. Am luat și pentru acasă, dar am mâncat-o pe drum.

Câți ani aveai?

12 sau 13 ani, nu mai știu exact.

Locuiați în Austria sau erați în vizită?

Nu, eram în vizită. După ce am fost la plantație, am ajuns acasă și am început să le cânt alor mei: „zmeură, zmeură”. Eu eram la un liceu de Arte Vizuale în perioada respectivă, la profilul de design ambiental, arhitectură și design industrial, ai mei voiau să merg mai departe la facultatea de Arhitectură, însă eu nu aveam deloc aceste planuri. Am urmat un an de pregătire pentru examen, plătit de părinți, dar nu-mi făcea plăcere deloc. Doar gândul că voi lucra o viață întreagă la un birou, cu un pix, un liniar și o hârtie în față nu mă încânta deloc. Îmi plăcea foarte mult natura, să explorez, să fiu liber. Țin minte că unde locuiam aveam un teren imens de 9000 de mp, din care 6000 de mp erau gazon. Eu tundeam gazonul acela în fiecare săptămână, aproape 10 ore pe zi. Era o super satisfacție.

Unde stăteați?

În Cluj.

Părinții tăi ce meserie au?

Ai mei aveau firmă de construcții case și cabane din lemn. Cu asta se ocupau atunci, dar au închis firma chiar înainte de criza din 2008. Nu știu ce inspirație divină a fost aceea, dar nu a fost foarte bună pentru că apoi s-au băgat în imobiliare și a fost mult mai rău.

Ei au fost antreprenori dintotdeauna, nu știu să fi fost vreodată angajați. Totdeauna au avut afacerile lor, ceea ce mi-au transmis și mie mai departe.

Dar zmeura nu le-a intrat în cap?

Abia după ce s-au apucat de imobiliare. Între timp a venit și criza din 2008 și de atunci tot încercăm să plătim niște investiții.

Am început și o afacere în domeniul zootehnic, am avut 3500 de prepelițe ouătoare însă ne-au descurajat foarte tare supermarketurile din cauza condițiilor foarte severe. Ar fi trebuit să lucrezi trei ani doar ca să-ți acoperi cheltuielile.

Plantația de zmeur

Dar toate acestea erau business-urile alor tăi, tu erai copil, nu?

Da, eram copil, însă lucram full time. Am fost implicat în business încă de mic.

Cum a apărut afacerea cu zmeură?

A picat și afacerea respectivă cu prepelițele, am fost în Austria, în vizită la verișorul meu, am venit cu ideea în România, eram obsedat de ea și am început să studiem profitabilitatea înființării unei plantații de zmeur.

Am fost în vizită la cineva care avea o astfel de plantație și atunci au fost dați gata și ai mei când au văzut câte fructe pot fi pe o suprafață foarte mică.

A mai durat câțiva ani, timp în care am mers la facultatea de Horticultură. Eu am spus tare că vreau să fac plantație de zmeur și de la secretariatul universității m-au îndrumat către facultatea la care ar fi trebuit să mă înscriu 😀. În anul trei de facultate am găsit un teren în Borșa, lângă Cluj și acolo am înființat o plantație de zmeur pe un hectar și jumătate de pământ.

Business-ul cu zmeura l-ai început tu, personal, deși studiaseși cu ai tăi profitabilitatea, deși făcuseși business plan din copilărie, nu?

Da, a fost visul meu. Și dacă nu era profitabil, tot o făceam.

Premiul obținut de produsele Delicium

Și de unde ai avut bani de teren și plantație?

Toate fondurile au fost susținute în primă fază de ai mei. În 2016 m-am căsătorit și banii de la nuntă au ajuns și ei investiție în plantația de zmeur.

Și soția ta ce a spus?  Nu a vrut și ea o lună de miere în Bali?

Am fost în Tenerife, e ok 😀. Restul banilor s-au dus pe zmeură. Chiar în 2016 am mai înființat un hectar jumate și de atunci avem 3 hectare de zmeur.

Din păcate ne-am lovit de foarte multe ziduri și am ajuns în imposibilitatea de a ne culege fructele pentru că nu aveam cu cine. Chiar dacă pentru sudiști pare o absurditate, la noi în zonă, dacă aș fi avut nevoie de 25 de oameni la cules zilnic, aveam doi. Nu se găsește forță de muncă pentru că foarte multe companii din zona noastră vin dimineața și iau oamenii din zonă și îi duc la muncă, acaparând toată forța de muncă.

Am pierdut foarte multe fructe pentru că nu am avut cu cine să le culegem, iar cele pe care le culegeam se stricau foarte repede pentru că, încă de la început noi am vrut să nu folosim tot felul de substanțe, ci să avem o cultură cât mai sănătoasă.

Adică cultura voastră e ecologică?

Eu am suficiente motive să cred că ecologic nu există, ci cât mai sănătos sau cât mai aproape de ecologic. Eu am încercat să folosesc cât mai puține substanțe și din momentul în care văd floarea am oprit toate stropirile. Și până atunci fac minimum de stropiri.

Ne-am adunat toată familia și am încercat să culegem cât mai multe fructe. În 2017 ne-am gândit că trebuie să facem ceva ca să nu mai pierdem atâtea fructe. Și ne-am întrebat ce putem face ca dintr-un produs atât de perisabil să obținem ceva ce poate fi valorificat pe un termen mai lung. Dacă foloseam substanțe, ieșeam din conceptul nostru, așa că am făcut câteva teste de dulcețuri și siropuri. Am mers în prima fază pe rețetele vechi de la bunica și de la mama, am mai tăiat din zahăr, iar pentru sirop am adaptat o rețetă în care folosim o tehnică de preparare la rece. Practic nu se tratează termic absolut deloc.

Am dat testele în stânga și în dreapta și am obținut un feedback foarte pozitiv.

În 2018 deja aveam strategia schimbată, astfel încât din zmeura cultivată să facem dulceață și sirop. Am înființat un SRL, am construit un spațiu în care să putem locui pe perioada culesului, am făcut o anexă pe care am dotat-o cu câteva utilaje și am început să procesăm zmeura în siropuri și dulcețuri.

Fonduri europene nu ai luat deloc?

Până acum nu, tot ce am investit a fost din fonduri proprii. Tot în 2018 am început să mergem și la târguri de profil cu cele trei produse obținute din ce cultivam noi: sirop de zmeură, dulceață de zmeură și dulceață de ardei iuți. Pentru că oamenii ne cereau și alte produse, am decis să ne mărim gama, astfel că în 2019 am ajuns la 12 sortimente de sirop și 20 de dulceață.

Produsele Delicium

Și restul fructelor tot voi le cultivați, sau le cumpărați?

Nu chiar toate. De pe terenurile noastre producem zmeură, ardei iuți, căpșuni, aronia, soc, măceșe, gogonele – că am făcut și o dulceață de gogonele foarte bună.

Aceștia noi sunteți tu și familia ta, ca în copilărie, tu și părinții în calitate de asociați?

Da 😀

Fructele proaspete reușiți să le vindeți?

Povestea a fost în felul următor: în 2018 am vândut la domiciliu o mare parte din producție. În 2019 am livrat la domiciliu în jur de 70-80% din producția de fructe proaspete. Duceam în jur de 200 de kg zilnic. În 2019 ne-am gândit la o altă soluție de a vinde mai bine. Pe lângă faptul că nu aveam cu cine să ne culegem fructele, nu aveam unde să ne vindem nici producția procesată, ceea ce reprezenta o mare problemă deoarece aveam stocuri foarte mari și puțini clienți. Am decis să fac o chestie total ieșită din comun: să fac evenimente la fermă.

Ce văzuseși în Austria?

Mai mult de atât. Acolo intrai, îți culegeai fructele și te duceai acasă. Așa că am căutat o altă abordare și am decis să organizez brunch-uri. Am vrut să aduc oamenii, să-i fac să cumpere produsele mele și apoi să-i mențin în calitatea de clienți pentru mult timp.

I-am spus tatălui meu că în 13 iunie avem primul eveniment. L-am făcut public pe Facebook, într-o săptămână s-au umplut toate cele 100 de locuri, a trebuit să construim niște mese cu umbrare, ca niște ciupercuțe, cu 8 locuri la masă, cu butuci în loc de masă și acoperite cu stuf. A fost o zi întreagă de eveniment. La 12 veneau oamenii, la ora 1 serveam o masă rece numai din ingrediente locale de la producători mici, oamenii culegeau zmeură și să mănânce cât puteau. Copiii primeau câte o caserolă goală pe care o umpleau cu fructe culese de ei, timp în care eu făceam focul și puneam ceaunul pe pirostrii și apoi, împreună cu ei pregăteam dulceața.

Paul învățându-i pe copii să facă dulceața de zmeură

Tu îi foloseai pe post de culegători, spune sincer…

Eu i-am învățat să culeagă, să vedem dacă reușesc să-i conving să vină și la treabă 😀. La final au primit fiecare câte un borcan de dulceață. Pe urmă am făcut și drumeții la Mormintele Uriașilor.

E un business profitabil? Mai ales după anul 2020 când probabil nu ai mai putut să faci evenimente?

În 2019 am făcut vreo opt evenimente, dacă îmi amintesc bine, iar în 2020 am făcut 20 de evenimente. Am avut de două ori mai mulți oameni, undeva la vreo 11 mii de oameni care nu au venit doar la brunch-uri, au venit și ca să-și culeagă singuri fructele. Plăteau o taxă de intrare de 15 lei de adult și 10 lei de copil și aveau consum nelimitat de zmeură. Am pus și căpșuni anul acesta. Și dacă voiau să ia și acasă plăteau 15 lei pentru fiecare kilogram. Nu am cerut prețuri absurde ca în piață pentru că m-am gândit că oricum bat o așa distanță să vină până la fermă și își culeg singuri. Dacă până anul trecut livram la domiciliu 70% din producție, anul acesta am livrat doar 15-20%. Am reușit să rezolv problema culesului cu clienții 😀.

Față de anul trecut mi-am îndeplinit scopul de a tripla vânzările și cifra de afaceri. Am reușit să-mi adaptez business-ul și să salvezi situația, mai ales că în primăvară 60% din vânzări erau exclusiv HORECA. Practic am făcut vânzare către clienții finali tot ceea ce dădeam înainte în HORECA. Am întors totul la 180 de grade.

Evenimentele Delicium

Când erai mic îți amintești să fi avut vreun vis?

Sincer, nu-mi amintesc. Nu am avut o copilărie extraordinar de minunată în sensul că am locuit acolo unde era atelierul părinților, am fost foarte mult timp singur, am dezvoltat o maturitate precoce și am fost interesat întotdeauna de ce vorbeau ai mei legat de business.

Cumva tu ai crescut la mama și la tata la serviciu, ceea ce ne-am dorit noi cu toții?

Da, ceva de genul 😀

Și ce vrei să te faci când o să fii mare?

Un om fericit 😀. Practic, încerc să fac în așa fel încât business-ul să ajungă la un nivel la care să se auto susțină, să nu mai fie necesară implicare mea pentru că în momentul acesta fac de toate, de la smuls de buruieni, la cules, la prepararea siropului și dulcețurilor, la lipit etichete manual, la livrare la domiciliu, marketing, promovare, relații cu clienții, new business, absolut tot ce se poate face, fac.

Dacă în 2018 am avut o cifră de afaceri de 28 de mii de lei, în 2019 am ajuns la 100 de mii de lei și în 2020 am trecut pragul de 300 de mii de lei.

Pot să spun că sunt mulțumit, iar anul viitor sper să trec de 1 milion de lei cifră de afaceri. Aș vrea să aplic pentru toate fondurile europene pe care le pot accesa și sper să putem merge și pe partea de agroturism.

În timpul evenimentelor de la Delicium
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO