„Depresia este boala timpurilor noastre. Oamenii trebuie să înțeleagă că sunt momente în viață când avem nevoie de ajutor specializat și nu este o rușine să recunoaștem” - Ligia Melintescu, Office Manager ING Bank - LIFE.ro
Prima pagină » „Depresia este boala timpurilor noastre. Oamenii trebuie să înțeleagă că sunt momente în viață când avem nevoie de ajutor specializat și nu este o rușine să recunoaștem” – Ligia Melintescu, Office Manager ING Bank
„Depresia este boala timpurilor noastre. Oamenii trebuie să înțeleagă că sunt momente în viață când avem nevoie de ajutor specializat și nu este o rușine să recunoaștem” - Ligia Melintescu, Office Manager ING Bank
„Depresia este boala timpurilor noastre”, o povară grea pe care mulți o poartă pe umeri. Și în pofida acestei dureri, le este frică să ceară ajutor specializat. De aceea, Ligia Melintescu încearcă să-i ajute. Să le arate celor care nu au curajul de a cere ajutor că există un loc sigur, în care specialiști din domenii diferite, de la psihologi și psihiatri, la preoți și experți în terapii alternative, sunt gata să-i ajute.
Ligia Melintescu este Office Manager în ING Bank de aproape 17 ani. În tot acest timp, s-a preocupat zi de zi să înfrumusețeze viața celor cu care interacționează, fie că este vorba despre angajații, colegii sau clienții care trec pragul biroului ING Bank din Colentina. Ligia Melintescu crede în bine, în puterea exemplului și că nu există probleme, ci doar provocări la care trebuie să găsească soluții. De aceea, astăzi încearcă să creeze o comunitate de specialiști care să ajute la diagnosticarea și tratarea corectă a depresiei și a anxietății. De ce? Ne spune Ligia Melintescu în interviul de mai jos:
Ligia Melintescu, în ce proiecte de voluntariat te-ai implicat în acest an?
În 2021, m-am ocupat de copiii și tinerii în dificultate de la fundația JOYO. Sunt foarte fericită să îi ajut, iar când fac asta sunt neobosită. Plănuim să organizăm un turneu de tenis și banii strânși se vor duce către susținerea acestora. De asemenea, încerc să creez în jurul meu o comunitate de specialiști (psihologi, psihiatri, preoți și experți în terapii alternative) care să ajute la diagnosticarea și tratarea corectă a depresiei și a anxietății. Îmi propun să am, în final, câte zece experți din fiecare domeniu. Selecția este foarte dificilă pentru că nu toți au disponibilitatea de a se implica, dar sunt convinsă că voi găsi cele mai potrivite persoane.
Ligia Melintescu: „Am văzut oameni care s-au vindecat 100% de depresie, știu oameni care sunt încă sub tratament, dar care funcționează normal, dar știu și oameni care nu au mai avut puterea să se lupte cu aceasta boală și să se vindece”
De ce ai ales fix aceste zone depresia, anxietatea?
Depresia este boala timpurilor noastre. Trecem prin diferite situații nefericite care ne fac să devenim anxioși. Unele persoane se adâncesc în tristețe, comunică din ce în ce mai puțin și sunt lipsiți de energie. Au, cu siguranță, nevoie de ajutor specializat, dar mulți nu știu asta sau nu au curajul de a-l cere.
Ce doresc eu este ca oamenii să înțeleagă că sunt momente în viață când avem nevoie de ajutor specializat și că nu este o rușine să recunoaștem asta și să ne luptam să depășim acele momente.
Care a fost povestea care te-a impresionat cel mai mult?
Am văzut oameni care s-au vindecat 100% de depresie, știu oameni care sunt încă sub tratament, dar care funcționează normal, dar știu și oameni care nu au mai avut puterea să se lupte cu aceasta boală și să se vindece.
Două cazuri m-au impresionat. Primul este despre o persoană care a pierdut totul din punct de vedere material și a intrat într-o formă gravă de depresie, dar a refuzat să urmeze un tratament. Cealaltă persoană a încercat să își ia viața în urma unei depresii profunde, dar nu a reușit. A trecut prin multe intervenții chirurgicale, iar acum este pe drumul cel bun. M-au impresionat deoarece într-un caz am putut să ajut, iar în celălalt nu. Astfel, am înțeles foarte clar că este nevoie ca persoana respectivă să înțeleagă cât de gravă este situația în care se află și să ceară ajutor.
Ce înseamnă pentru tine voluntariatul?
Este ajutorul dat necondiționat, atunci când este nevoie, înseamnă că îți pasă de ceva, de cineva și că te pui în acea slujbă în care tu crezi fără să aștepți nimic în schimb.
Eu am început voluntariatul înainte să cunosc conceptul. Am început în 1993, când eram profesor, ajutam elevii la teme, îi pregăteam pentru facultate și făceam consiliere cu elevi, părinți și profesori. Munca mea de atunci este răsplătită și acum. Foștii elevi încă mă caută, îmi mulțumesc, se vede amprenta mea asupra lor prin binele pe care îl fac și ei acum pentru ceilalți.
Totodată, am reușit să înființez o revistă a școlii, se numea „Gânduri’’. Am fondat și un club în care ne întâlneam și împărtășeam diferite experiențe care au reușit să ne apropie foarte mult.
M-am implicat ca voluntar și într-o școală specială, în care am înțeles că nu poți ajuta acolo unde nu se vrea, că și ajutorul trebuie să fie dat în funcție de nevoile conștientizate și de resursele de care dispui.
În toată această perioadă, am înțeles că pot schimba punctual câteva lucruri, că pot face bine atât cât se poate, că totul se schimbă și că noi trebuie să acceptăm schimbarea.
Ce ai făcut după plecarea din învățământ?
Din 2009 fac parte din Rotary Club Atheneum București. Veneam din învățământ și cum iubesc copiii, primul proiect la care m-am gândit a fost „Împreună de 1 iunie’’. De atunci, îl implementez în fiecare an 😊.
Toți redevenim copii de 1 iunie. Mergem în diverse sate ale țării și organizăm o zi de sărbătoare. De exemplu, dotăm școala cu PC-uri, înființăm un loc de joacă sau o bibliotecă, în funcție de necesitățile locului.
Alt proiect drag mie, de care mă ocup personal în fiecare an, se numește „Arta nu mușcă’’ și este în colaborare cu Teatrul Nottara. Încercăm prin cultură să deschidem inimi și să pătrundem acolo cu ajutorul teatrului.
M-am alăturat „Adoptă un proiect”, un program de granturi pentru ONG-uri, derulat de ING și cu scopul de a încuraja echipa să se implice în cauze sociale. Am înscris un proiect pornind de la nevoia copiilor hipoacuzici de a beneficia de un program after school la școala specială. Am reușit să accesăm 10.000 euro și astfel, am putut să le dotăm o sală cu aparatură specifică nevoilor lor speciale, pe care să o folosească după orele de curs. De aceste dotări se bucură și în prezent 60 copii.
„Fiecare om are ceva de dăruit, de aici cred că trebuie să începem. Putem începe cu lucruri simple, orice ajutor înseamnă ceva și mereu este util.”
Ce le transmiți oamenilor care ar vrea să facă voluntariat, dar nu știu de unde să înceapă, dacă au timp sau dacă și cum se pot implica?
Din păcate, empatia și solidaritatea s-au diminuat din ce în ce mai mult. Eu cred că trebuie să începem cu noi, să lăsăm bine și frumos pe unde trecem. E important să înțelegem că binele făcut este un ajutor în primul rând pentru cel care îl face.
E important să te simți util, să simți că ceva din ce faci tu ajută, e de folos pentru persoanele care nu se pot ajuta singure. Timp avem mereu, trebuie să avem și disponibilitate să facem ceva pentru semenii noștri.
Fiecare om are ceva de dăruit, de aici cred că trebuie să începem. Putem începe cu lucruri simple, orice ajutor înseamnă ceva și mereu este util.
Tu cum îți găsești timp și energie să te implici în atâtea proiecte?
Nu îmi găsesc energia, îmi capăt energia făcând mereu ceva bun pentru cei care au nevoie. Mă bucură bucuria lor și mă simt liniștită când simt că am făcut ceva benefic.
Și, ultima întrebare, de ce ar trebui să facem voluntariat? Ce învățăm din asta?
Când faci ceva pentru altcineva înțelegi că nu ești singur, că nu totul e pentru tine și despre tine. Învață să împarți ceva cu ceilalți și vei avea surpriza să simți că ești mai bucuros tu, cel care ai făcut/ ai dat decât cel care a primit. Învățăm sa fim buni atunci când ne pasă de cei care nu se pot descurca singuri. Învățăm că generozitatea nu ne face mai săraci, ci ne îmbogățește cu trăiri care sunt infinit mai mari decât orice lucru material din lumea asta.
Poate că voluntariatul este o formă prin care ne autoeducăm și prin care învățăm că suntem o rotiță, care doar angrenată cu alte rotițe (oameni), poate funcționa armonios.