Diana Neagoe, tânăra care privește cu atât de mult umor dizabilitatea de care suferă, încât a fost în stare să plece singură de acasă și să studieze în străinătate. Prima persoană cu handicap din istoria ASE-ului care a primit o bursă ERASMUS

Nu. Am făcut contabilitate și informatică de gestiune. E o struțo-cămilă. Mi-a plăcut mereu IT-ul, dar îmi intrase în cap că programatorii nu au viață, că stau toată ziua și scriu coduri. Nu e deloc așa, dar la vremea respectivă avea mama o prietenă care avea o fiică și care făcea numai asta. Doar că ea făcea asta că așa voia ea, nu ieșea din casă oricum. Eu crescând cu părinții care nu m-au cocoloșit niciodată, ba m-au încurajat să ies cu prietenii, să am viață socială, mi-am imaginat că dacă mă fac programatoare, o să stau numai în casă.

Ulterior, prietena mea cea mai bună s-a făcut programator și am aflat ce salariu are. Atunci am zis: „OK, hai să ne reprofilăm”. 😀

Bine, au fost mai multe chestii și problema cea mai mare acum urmează să o spun.

După ce m-am întors din Belgia, am vrut să mă angajez. Mi-a plăcut foarte mult auditul financiar în facultate și am vrut să mă orientez în domeniu. M-am dus către cele mai mari firme și am descoperit cu mare durere în suflet că oamenii se uită la cadrul meu, mai mult decât se uită la CV-ul meu.

Nu creed!

Ba da. Sunt companii mari în care se uită strâmb la tine doar dacă ești femeie, nu mai vorbesc dacă au de-a face cu o dizabilitate. M-au șocat pentru că la interviul online am trecut, au zis că mă angajează și după ce m-au văzut au zis că au găsit pe altcineva. A fost foarte urât și am intrat puțin în depresie.

Atunci am realizat că în domeniul financiar e o concurență acerbă pe posturi, în schimb, în IT e loc pentru toată lumea. Am zis: „Mie îmi place programarea, mi-a plăcut întotdeauna, așa că hai să încerc”. La primul interviu la care m-am dus, am dat toate testele și m-au angajat.

Așa că am rămas în IT, nu mai plec de aici.

Povestește-mi despre iubitul tău 😀

E finlandez și o să se mute în România luna viitoare.

Unde l-ai găsit?

Într-un joc online 😀. Și nouă ne vine să râdem uneori. Au fost perioade în care nu ne-am văzut pentru mult timp, mai ales în pandemie și norocul nostru a fost această pasiune comună.