Dragostea ca epistolă – Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu
Personalitate-magnet de critici şi antipatii, figură istorică în jurul căreia s-au concentrat caracterizări ca „uzurpatoare”, „vulgară” şi „distrugătoare de familii şi de vieţi”, Elena Lupescu, Duduia, aşa cum o numea Carol al II-lea, capătă o nouă dimensiune în nou apăruta carte „Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu” de Diana Mandache (Ed. Corint, 2016) care are evenimentul de lansare pe 14 iunie la librăria Humanitas Cişmigiu de la ora 18.00. Prin scrisorile trimise din Rio de Janeiro, Lisabona şi Estoril în perioada 1945-1958 către prietena ei rămasă în România, Tantzi Cosăcescu, Duduia Elena Lupescu se înnobilează prin grija, atenţia şi marea dragoste pe care le i le poartă soţului ei, alături de care se află în exil „autoimpus”.
Scrisorile sunt şi surse de documentare despre românii exilaţi după 1947, dar şi despre cei rămaşi în ţară şi afectaţi de schimbările introduse de comunişti, dar mai ales despre viaţa personal a celor doi, Carol şi Elena Lupescu. Sunt informaţii noi despre reacţiile regelui Carol al II-lea cu privire la evenimente din România regală la sfârşitul lui 1947, ca şi despre fiul său, noul Rege Mihai. Cartea este, practic, o intrare în culisele vieţilor lor şi o încercare de a privi realitatea şi dintr-un unghi nou, ceva mai inedit şi mai greu de digerat la prima vedere. „Nici într-o mie de ani nu se va mai naşte un OM ca EL. Bunătatea sa proverbială, inteligenţa şi înalta Sa cultură, charmul care împrăştia în jurul Lui au captivat pe toţi care L-au cunoscut. (…)Atâta dragoste, atâta bunătate. O viaţă întreagă am trăit unul pentru altul, înfruntând cu capul sus toate nedreptăţile oamenilor. (…) El ştia şi acuzaţiile ce mi s-au adus, îi făceau atâta rău. L-am iubit mai mult ca orice pe lume şi nimic altceva decât el nu mă interesa. El era totul pentru mine şi dragostea mea nu avea alt scop decât să-L ştiu fericit…”
(Duduia despre Regele Carol al II-lea, extras dintr-o scrisoare către Tantzi Cosăcescu, aprilie 1953)