Drama ascunsă a femeilor: lună de lună, 1 milion de românce nu au cu ce sau nu știu să-și gestioneze menstruația. Cine este Irina Vasilescu și cum luptă asociația Pe Stop pentru a ajuta femeile aflate în sărăcie să aibă puțină demnitate
Irina Vasilescu a văzut într-o zi un filmuleț cu o tânără din America ce distribuia produse pentru menstruație femeilor fără adăpost din comunitatea ei. Abia atunci și-a pus pentru prima dată problema și s-a întrebat oare cum se descurcă femeile aflate în aceeași situație în București, femeile din ghetouri sau care trăiesc în case abandonate, fără apă curentă și fără niciun venit.
A încercat să facă o strângere de fonduri, propunându-și să facă câteva pachete pentru unele dintre aceste femei. A cerut 1000 de lei, a obținut 18 mii de lei. Și-a dat seama imediat că oamenii sunt dispuși să doneze, iar când a încercat să facă un necesar, pe niște date încrucișate, a numărat 1 milion de femei aflate în sărăcie menstruală. O nevoie mult mai mare decât ar putea duce asociația „Pe Stop”, așa că de ceva timp își tocește pantofii pe coridoarele parlamentului, făcând advocacy și încercând să-i convingă pe aleșii noștri că fără ei nu se poate, că menstruația e o problemă lunară și că avem nevoie de legi de susținere.
Irina, te-aș întreba pentru început ce înseamnă asociația „Pe Stop”?
Pe Stop este o echipă de majoritar femei, dar nu numai, indignate de faptul că societatea nu pare să înțeleagă că menstruația nu este o treabă opțională, că sunt persoane care sunt în imposibilitatea de a-și procura fie produsele de care au nevoie, fie informațiile de care au nevoie ca să se îngrijească corect și cu demnitate pe durata menstruației. Acest lucru am tradus noi ca fiind sărăcie menstruală din englezescul period poverty.
Lucrăm împotriva fenomenului ăsta de sărăcie menstruală pe trei paliere.
Primul este lipsa produselor – sunt persoane care nu au acces la produsele de care au nevoie – ceea ce are o soluție relativ simplă. Noi facem pachete cu produse pentru igiena menstruală, le distribuim în București și în țară, lucrăm cu vreo 500 de beneficiare în capitală și cu încă vreo 200 în țară.
Al doilea nivel este lipsa informațiilor pe care o gestionăm organizând cursuri de igienă. Când spun cursuri, nu mă refer la ceva foarte academic, deși așa sună, ci la niște informații foarte simple pe care le oferim inclusiv persoanelor care nu știu să scrie și să citească despre ce anume este menstruația, ce se întâmplă în corp, cum să mă îngrijesc ca să fiu în siguranță și în cazul fericit în care am de unde alege, ce fel de produse mi se potrivesc.
Al treilea nivel este lucrul în Parlament, facem advocacy pentru ca parlamentarii noștri, domnii albi, bogați și în vârstă să înțeleagă că menstruația este o problemă reală și că sunt persoane care nu-și permit să o gestioneze ca lumea. Încercăm să-i facem pe domnii din parlament să le pese și să facă legi având acest lucru în minte, să faciliteze persoanelor vulnerabile accesul la produsele de care au nevoie.
Ceea ce tinde să devină un al patrulea modul este lansarea în țară. În toamna anului trecut am lansat „Rețeaua demnității” care a fost un call pentru voluntari, ca să abordeze în comunități modelul pe care noi îl facem cu succes de cinci ani în București.
Cui i-a venit ideea acestei organizații și când se întâmpla asta?
Am fost trei persoane care am co-fondat organizația. În 2018, mi-a venit ideea să fac ceva de genul acesta văzând un clip pe net. Din fericire, originalitatea nu e o miză foarte mare în genul acesta de demersuri, era un clip cu o fată care făcea ceva similar într-un orășel din America. Mi s-a părut o idee foarte faină, m-am întrebat dacă face cineva la noi genul acesta de activitate și nu făcea. Sunt asociații care acordă servicii de îngrijire, însă, cum din păcate menstruația vine lunar, nimeni nu se preocupa să ofere lunar produse.
Nu am fost singură în demersul acesta decât vreo câteva zile, pentru că imediat mi s-au alăturat alte persoane care voiau să fie voluntare. Prima dată ne-am folosit banii de buzunar ca să facem câteva pachete, după care am făcut o modestă campanie de fundraising. Pe platforma sprijină.ro am anunțat că vrem să strângem 1000 de lei ca să facem câteva pachete. Spre groaza mea s-au strâns 18.000 de lei. M-am speriat pentru că toți banii veneau la mine, neexistând asociație la momentul respectiv. Deja vedeam cum vine ANAF-ul peste mine și mă întreabă ce justificare am pentru banii ăștia.
Dacă ne întrebi de ce am ales să facem asta, o să-ți spun ca datorită acestor 400 de oameni care au donat și care ne-au arătat că au intenția să o facă pe termen lung. Astfel am ales să facem asociație, să putem face treaba asta lunar, să putem să accesăm și mai multe fonduri și așa mai departe.
Job-ul tău care era? Unde lucrai?
Pe aceeași temă
Citește mai multe
