Căutare

Share this article

Daniel Robu s-a născut și a crescut în Săbăoani, un sat din județul Neamț. Prima dată a intrat într-o croitorie copil fiind și a rămas fascinat de mirosul fierului de călcat în contact cu stofa, de tipare, bolduri, crete sau metrul de croitorie. Atunci, spune el, a început să se scrie destinul lui Daniel Robu. A făcut ucenicia într-o croitorie, iar apoi și-a deschis o afacere de familie. Însă, talentul lui îi arăta că nu este de ajuns. Așa că și-a luat soția și au plecat împreună către țara făgăduinței din tărâmul modei, Italia.

La început, Daniel Robu a lucrat ca majordom, asta ca să aibă cu ce se întreține, până ce a putut intra în câteva croitorii, apoi a început să-și facă relații și să adune contacte și s-a apucat de croit costume bărbătești în subsolul casei lui. Foarte curând, aceste costume au ieșit din subsol, au fost apreciate și azi sunt purtate de politicieni, oameni de afaceri, vedete sau sportivi din Milano.

Au fost pași mici, anevoioși, dar încununați de succes pentru că, în scurt timp a ajuns să-și deschidă primul atelier de croitorie, apoi pe al doilea, iar astăzi a ajuns un foarte apreciat croitor, atât în rândul colegilor de breaslă, cât și în rândul clienților din lumea întreagă.

Daniel Robu conduce azi Sartoria Robu, un brand ce spune povestea unei pasiuni, a unui talent, ambele încununate de foarte multă muncă.

Cum arată azi Sartoria Robu? Câți angajați, ce cifră de afaceri, câți clienți și cine sunt ei?

Sartoria Robu are astăzi croitori profesioniști, italieni și români. Pe lângă aceștia, avem ucenici din toate colțurile Africii și din Orientul Mijlociu. Suntem o echipă foarte colorată, formată din oameni care pun suflet în munca lor.

Despre cifra de afaceri vă pot spune doar că este în creștere, de la un an la altul. Clienții noștri vin, în principal, din sectorul business, sport și show-biz. Sunt profesioniști, vedete, sportivi, oameni politici, oricine apreciază eleganța și cunoaște valoarea unui costum la comandă, după tradiția și calitatea italiană.

Unde v-ați născut și unde ați copilărit?

M-am născut și am copilărit la Săbăoani, județul Neamț.

Când ați luat prima dată contact cu croitoria?

Primul contact cu un croitor și atelierul său l-am avut la vârstă mică. Un vecin m-a trimis să iau o pereche de pantaloni de la un croitor bătrân din sat, iar pentru mine atelierul lui, mirosurile, mașina de cusut, toată atmosfera, erau aproape magice. Cel mai probabil acela a fost momentul care mi-a hotărât destinul. De atunci am început să folosesc mașina de cusut pe care o primise mama ca zestre.

Daniel Robu reprezintă România în Taiwan

Ce lucrați înainte de a pleca în Italia?

Am avut mereu un AF (afacere de familie) unde făceam croitorie.

Cum de a aparut gândul de a imigra?

Din două motive: pentru un viitor mai bun și, mai ales, pentru a mă perfecționa în țara modei. Italia era și este, țara în care croitoria la comandă are rădăcini foarte adânci, unde calitatea produsului este maximă.

Erați căsătorit când ați plecat?

Da, eram căsătorit, am plecat împreună cu soția mea, iar în primele luni am lucrat ca majordom. În timpul liber am identificat atelierele de croitorie la comandă, mi-am făcut contacte și mi-am reluat activitatea mea.

Reprezentarea României la Congresul Internațional al Maeștrilor Croitori, ediția Taiwan 2017

Înțeleg că ați început să faceți costume în subsolul casei în care locuiați. Cine a fost primul client? Când ați deschis atelierul?

Primul atelier în Italia l-am avut în subsolul casei, ca mulți alți întreprinzători iar primul client a fost un italian de înaltă clasă, care mi-a rămas fidel până în ziua de astăzi. Treptat mi-am creat un portofoliu, mă perfecționam, învățam de la maeștrii cu care am intrat în contact.

După multe sacrificii și foarte multă muncă, mi-am asumat riscul primului atelier, la Torino, în anul 2005, cu sprijinul familiei și al primilor colaboratori, cărora le sunt mereu recunoscător. Al doilea atelier, mai mare, l-am achiziționat de la una dintre firmele la care lucrasem inițial. Practic le-am preluat sediul și activitatea, le-am relansat cu brandul meu, Sartoria Robu. Acest lucru se întâmpla în 2014 iar la deschidere am invitat toți maeștrii croitori din Torino. Majoritatea au venit, ceea ce a însemnat o recunoaștere a calității muncii mele și un semn de respect.

Daniel Robu împreună cu William Baldwin, venit în atelier pentru un costum

Drumul până în acest punct a fost lung, primisem o distincție din partea Regiunii Piemont, pentru „Excelență Artizanală”, devenisem membru al Academiei Naționale a Croitorilor, apoi delegat regional al acesteia pentru Piemont.

Ulterior am înființat Asociația Națională a Croitorilor Profesioniști din România (ANCPR) pentru a ajuta colegii din țară, pentru a le deschide noi perspective și oportunități. Cu aceasta am reprezentat România în cadrul evenimentelor organizate de către Federația Internațională a Maeștrilor Croitori (WFMT), la Roma, în Finlanda și Taiwan. Anul acesta Congresul se desfășoară la Verona iar delegația românească este compusă din 10 membri.

Îmi doresc foarte mult ca profesioniștii români, colegii mei de breaslă, să crească, să aibă acces la piața internațională, să se perfecționeze și să câștige vizibilitate. Profit de ocazie pentru a îi invita alături de mine, în ANCPR.


Citește și: Atunci când haina chiar îl face pe om: cine sunt Alex și Matei, fondatorii SARTO, tinerii care vor să schimbe modul în care se îmbracă românii


Primul atelier, în Corso Regio Parco, la Torino (2013)

După atâta experiență puteți spune că haina îl face pe om sau invers?

Haina îl reprezintă pe om, nu îl face. O haină bine făcută vorbește despre om înainte ca acesta să se prezinte. Rolul hainei este să ofere plus valoare, să vorbească despre calitatea omului care o îmbracă. Eu creez haine „pe măsura” fiecărui client, concret, sunt extrem de personale, imposibil de replicat sau copiat. Eleganță unică. Un al doilea costum făcut aceluiași client va fi diferit de primul, în esența și detaliile sale. Este arta „bespoke”, a costumelor cu adevărat la comandă.

Angajații dumneavoastră sunt numai români?

Avem angajați români, italieni, ucrainieni, pakistanezi și din Africa. Foarte buni profesioniști și excelenți colegi de echipă. Italienii, de exemplu, sunt maeștri croitori, cu extraordinară experiență.

Prezentare de modă în cadrul Zilei Naționale a României, la Torino (decembrie 2018)

Cum vă privesc italienii?

Depinde care italieni. Clienții italieni, îmi place să cred, că apreciază creațiile mele. Colegilor italieni sper că am reușit să le câștig respectul. Eu îi respect foarte mult, învăț mereu de la ei și mă pun mereu la dispoziția lor. Facem multe acțiuni împreună, dăm ce-i mai bun din noi, pentru că, până la urmă, reprezentăm calitatea produsului „made in Italy”.

Ce are italianul și nu are romanul? Dar invers?

Profesionistul italian are un respect solemn față de calitate și tradiție. Evident, fiecare cu nivelul său de măiestrie, dar respectul față de client și calitate e complet diferit față de obiceiurile românilor. Italianul, în general, este orgolios dar nu o arată, se mândrește cu produsul său, dar nu o spune. Lasă creația să vorbească pentru el.

Românul, vorbind de profesioniști dedicați și cu pasiune pentru munca lor, are un ritm de muncă mult mai bun și nu se uită la ceas. Românul tinde să acorde mai multă prioritate muncii.

Vizita din partea ambasadorului României în Italia și a consulului general al României la Torino

Ce vă lipsește din România? De cine și de ce vă este dor?

Merg în România de câteva ori pe an, pentru clienți, și o singură dată, în vizită la rude. Poate că sunt nostalgic după vremurile adolescenței, copilăriei, tinereții, în general, dar nu îmi lipsește ceva anume, cu atât mai mult cu cât sunt mereu în contact cu țara.

Ceremonia de deschiderea a noului atelier din Via Sandro Botticelli 151, Torino. Foto de grup cu maeștrii croitori italieni

Vă gândiți să vă mai întoarceți vreodată acasă? Sau „acasă” este acum Italia?

Fiecare „acasă” are rostul lui. Casa părintească este „acasă”, casa pe care mi-am făcut-o la Săbăoani este „acasă”, casa de la Giaveno, lângă Torino, este „acasă”. Nu cred că e o relație exclusivistă cu un anume loc care să se numească „acasă”. Merg des în România, merg cu plăcere, dar la fel de cu plăcere merg și acasă în Italia.

Care a fost cel mai emoționant moment din cariera dumneavoastră?

Probabil când am achiziționat atelierul în care am lucrat când am venit în Italia, cel din Via Sandro Botticelli, în Torino.

Daniel Robu împreună cu antrenorul echipei de fotbal a României, Anghel Iordănescu, sosit în cantonament în Italia

Dacă închideți ochii, care este cea mai mare dorință pentru mâine?

Dincolo de sănătatea pe care o doresc familiei mele, mie și prietenilor mei, mi-ar plăcea să dezvolt și în România o parte din ce am învățat aici. Nu neapărat pe creație, pentru că atelierul meu este și va rămâne în Italia. Dar în legătură cu o asociație a maeștrilor croitori, să facem un spațiu unde să putem educa noi croitori, unde să ne perfecționăm, să facem schimb de experiență și de informații. Asta este filosofia care stă la baza ANCPR și unul dintre visele mele.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO