Easy Bitez, business-ul lansat de doi studenți români. Sau cum doi copii de bani gata care ar fi putut să spargă banii părinților prin cluburi, au decis că învățătura este viitorul lor și și-au făcut un scop în viață de a fabrica start-up-uri

Easy Bitez este platforma adresată în special tinerilor între 20 și 30 de ani care vor să mănânce ceva gustos, dar nu sunt pricepuți la gătit. Mai simplu, așa cum glumeam cu Vlad Cămărășoiu (21 de ani) și Luca Oriță (20 de ani), inițiatorii acestui start-up, dacă vrei să inviți o fată sau un băiat la tine și vrei să o (îl) dai pe spate cu abilitățile tale în a pregăti o cină romantică, dar talentul tău lasă de dorit, tot ce trebuie să faci este să intri pe Easy Bitez. Alegi un pachet pentru o persoană sau două, pentru 3, 4 sau 7 zile și ceea ce ai vrea să mănânci. Primești acasă ingredientele și rețetele explicate pas cu pas și tot ce trebuie să faci este să urmezi instrucțiunile scrise pe acea bucată de hârtie. Rezultatul va fi demn de unul dintre cele mai bune restaurante.

Povestea Easy Bitez pornește din vremea studenției lui Luca (care anul acesta termină facultatea în Anglia), dintr-o seară în care era înfometat, nu mai avea mâncare și nici mult timp la dispoziție pentru a alege alte opțiuni, deoarece avea de învățat pentru examen. Colegul de cameră i-a prezentat un serviciu asemănător ce funcționa foarte bine în Anglia și ce pare că funcționează în multe alte țări din vestul Europei și SUA: Când Luca a văzut cât de simplu e să gătești atât de bun, l-a sunat pe Vlad și l-a întrebat dacă se bagă să aducă împreună acest concept în România.

Dar mai bine vă las pe voi să le descoperiți întreaga poveste 😀

A cui a fost această idee de business?

Luca: Ideea a pornit de la un coleg de cameră de-al meu, din Anglia care și-a dat comandă de un produs similar din Anglia și apoi mi-am dat seama că nu se poate așa ceva de unul singur și am început să vorbesc cu Vlad. Noi am fost colegi de bancă în liceu și suntem prieteni foarte buni.

A, deci există un astfel de serviciu în Anglia….

Vlad: Există servicii de genul acesta peste tot în vestul Europei și prin Statele Unite ale Americii, Luca a avut contact direct cu produsul acesta și anul trecut, prin primăvară mi-a trimis mesaj că-i place foarte mult și mă întreba dacă nu am putea să facem în așa fel încât să aducem conceptul acesta în România. Și astfel acesta a fost primul pas spre a aduce Easy Bitez în București.

Luca, dar tu l-ai văzut pe colegul tău de cameră cum a pregătit masa? Ai asistat?

Luca: Tocmai asta m-a convins. Într-o seară trebuia să ne pregătim pentru nu știu ce examen și eu nu mai aveam mâncare. L-am rugat să-mi facă și mie ceva de mâncare că muream de foame și el tot comandase de la ăștia. El comanda în mod frecvent, însă mie nu prea îmi plăcea conceptul pentru că mă gândeam: „Ce poate fi greu să te duci la magazin, să-ți iei ingredientele? De ce să-ți livreze cineva ca să-ți gătești acasă?”. Am asistat, l-am ajutat și chiar dacă nu prea mă pricep la gătit, instrucțiunile erau destul de clare și nu a părut nimic complicat. După aceea, când am gustat mâncarea mi s-a părut foarte bună, lucru iarăși interesant deoarece nici colegul meu nu se pricepea foarte bine la gătit, iar altă dată când am mai mâncat ceva gătit de el, cu ingrediente din magazin, nu am fost deloc dat pe spate. Era o diferență destul de mare de gust, de calitate…

Ce mâncare era? Îți amintești?

Luca: Da. Am făcut niște paste cu somon și cu sos alb.

Și crezi că era atât de bună pentru că erau cantitățile cântărite în prealabil?

Luca: Cred că era foarte bună în primul rând datorită condimentării. Părerea mea este că diferența dintre o mâncare foarte bună și una așa și așa stă în condimente și atât eu, cât și el nu am fi știut să condimentăm fără o rețetă. Faptul că mâncarea respectivă avea trei, patru condimente cântărite, a dat complet alt gust. În plus, am mai gătit și eu somon altă dată și a ieșit somon flambat, pe jumătate ars, pastele dacă sunt fierte prea mult ajung ca un terci și tot așa. A ajutat și faptul că aveam pașii respectivi pe rețetă și că aveam totul cântărit dinainte ca să nu mai trebuiască să facem noi research legat de rețeta respectivă.

Citește și: Cum poți să plantezi copaci în timp ce-ți faci cumpărăturile online? Verdoo, invenția unui tânăr antreprenor român ce funcționează în peste 10 mii de magazine din lumea întreagă și care va ajuta la reîmpădurirea planetei

Înțeleg că acest produs e cumva pentru din ăștia care habar nu au de bucătărie…

Luca: Da…

Vlad: Să spunem că pentru cei care nu sunt obișnuiți neapărat să gătească, dar și pentru entuziaști care vor să încerce ceva nou, dar nu au timp să stea să facă research pentru rețete și apoi să meargă în magazin să cumpere toate ingredientele. Cumva este și o parte de comoditate, dar și o parte de „te ajutăm să gătești ceva gustos, foarte simplu, chiar dacă nu ai experiență în bucătărie”.

Adică dacă inviți o fată la tine acasă, e clar că o dai pe spate… 😀

Vlad: Exact! 😀

Ce ai spus tu, Vlad, când ți-a povestit ideea asta?

Vlad: Sincer, și mie la început mi s-a părut puțin ciudat pentru că nu încercasem produsul până atunci, însă, după ce am făcut mai mult research pe ce înseamnă și cum s-a dezvoltat conceptul în Europa în ultimii ani, a fost destul de clar că e ceva care are potențial foarte mare și la noi.

Am început cu Bucureștiul pentru că noi suntem de aici și știm cât de cât piața locală și putem să spunem că a avut un succes la care nu ne așteptam, chiar de la început. Am avut feedback foarte bun de la clienții noștri, avem o recurență foarte mare și asta e cumva o validare a faptului că piața este pregătită pentru ceva de genul acesta.

Aș vrea să vedem puțin ce background aveți fiecare dintre voi pentru că mă gândesc că în momentul în care te lansezi într-un business ai nevoie și de ceva pricepere dar și de ceva bani… La ce liceu ați fost?

Vlad: La Lazăr.

Așadar copiii deștepți ai Bucureștiului 😀. Și cum de ați ales să faceți facultatea prin străinătăți?

Vlad: Eu sunt la University of Amsterdam, la Administrarea afacerilor. Inițial, asemenea lui Luca eram pasionat de programare, dar o experiență corporate de câteva săptămâni pe care am avut-o în liceu m-a făcut să-mi dau seama că nu-mi doresc așa ceva pe termen lung. O a doua chestie la care mă mai pricepeam era partea de business, așa că am ales această alternativă. De ce Olanda? Pentru că am fost pe acolo în vizită, mi-a plăcut foarte mult Amsterdamul și am crezut la momentul acela că mi se va potrivi.

Iar tu Luca?

Luca: Eu am rămas cu programarea. Mi-a plăcut și încă îmi place. Am ales-o odată pentru că mi se pare de viitor și a doua oară pentru că m-am decis de ceva timp că vreau să fac start-up-uri în viața asta și să ai costurile foarte mici, chiar spre zero, fiind în stare să-ți faci propriul produs, mi se pare un avantaj foarte mare. Astfel că studiez programarea și sunt în ultimul an la University of Warwick, în Anglia.

Când spui că vrei să faci start-up-uri în viața asta eu înțeleg că vrei să le faci, să le vinzi apoi și să te umpli de bani 😀

Luca: Nu neapărat să mă umplu de bani 😀. Când mă gândesc la o idee de start-up, am două lucruri în minte: să aducă valoare segmentului de piață pe care îl abordăm și să fie foarte scalabilă. Nu mă gândesc la un magazin de haine sau la o covrigărie, nu business-uri care să-ți aducă un revenue recurent, stabil, o dată la câteva săptămâni, să fie ceva extrem de scalabil, ceva ce poate crește în masă.

Ce sunt părinții tăi, Luca?

Luca: Ambii sunt antreprenori. Pe tatăl meu nu-l cunosc, dar mi-a povestit mama că și el avea o firmă de transporturi și mama e antreprenoare de pe la 26 de ani. Ea are două firme de transporturi și o firmă de piscicultură. Acum a fuzionat cele două firme de transporturi.

Deci ești obișnuit de mic cu antreprenoriatul…

Luca: Da. Vreau să cred că mama, nevoit, mi-a băgat lucrurile acestea în cap. Când mai mergeam cu ea cu mașina sau mă mai lua cu ea la întâlniri de afaceri, îmi plăcea foarte mult să asist la discuții, la negocieri, la instruirea angajaților…

Firmele mamei tale au un foarte mare potențial ceea ce înseamnă că foarte ușor ai fi putut fi un copil de bani gata. Cu toate acestea te-ai pus pe învățat… De ce? Nu era mai comod să te distrezi și să spargi banii mamei?

Luca: Nu prea am știut să mă distrez atât de bine, sincer 😀. Și mereu mi-am zis că ce vreau să fac, vreau să o fac din banii mei. Am avut țelul acesta în cap de a nu mă folosi de banii mamei. Acum, pentru start-up, uneori mai iau de la mama, dar mereu îi explic pentru ce am nevoie și cum o să îi gestionez, iar restul îi iau de pe investițiile mele din bursă. Adică încerc să fiu cât mai independent financiar.

La 20 de ani investești pe bursă? Ești foarte tare…

Luca: De la Vlad au pornit investițiile pe bursă. El a început să investească încă din liceu. Îmi aduc aminte că avea un cont și mai băga într-o companie, două și de atunci mi-a rămas și mie în cap chestia asta 😀

Felicitări mamei tale, Luca. Știe ea de ce 😀

Mă întorc la tine, Vlad: înțeleg că și tu puteai să fii băiat de bani gata?

Vlad: Puteam să fiu. Oricum, amândoi suntem, dar nu în contextul acela negativ în care mergem în club și spargem banii părinților. Clar e un mare avantaj să ai bani în spate și o rețea de oameni pe care îi cunoști și nu trebuie să o iei de la zero. Chiar dacă noi am început acest business cu foarte puțini bani, ne-am folosit mai mult de alte resurse pe care le aveam deja, de la părinți.

Până acum, cred că am cheltuit de la noi vreo 10 mii de euro în total, mulți bani pentru vârsta noastră, dar pentru un business nu înseamnă mare lucru.

Spune-mi cu ce se ocupă părinții tăi, te rog 😀

Vlad: Tata e antreprenor în agricultură, iar mama e corporatistă în zona de beauty.

Cum să investești pe bursă în liceu? Ori sunt eu foarte bătrână și foarte departe de generația voastră, ori voi ați fost niște copii extrem de precoce…

Vlad: De când eram foarte mic, de fiecare dată când mă întrebau ai mei ce-mi doresc de ziua mea sau de Crăciun, le spuneam că nu vreau nimic, că vreau pur și simplu să-mi dea banii pe care ar fi vrut ei să-i cheltuie pe cadou. Am început să strâng toți banii aceștia de-a lungul timpului, iar când am ajuns la liceu și mă întrebam ce aș putea să fac cu ei, bursa a fost una dintre variante. Pe aplicațiile acestea pe care poți să investești ca persoană fizică la bursă mă jucam tot timpul, mai băgam din banii mei să văd ce se întâmplă, mai câștigam, mai pierdeam acumulând în final experiență.

Pentru mine e ceva incredibil. Și băieții mei cer bani de ziua lor, dar îi cheltuie în secunda doi pe LEGO sau pe jocuri video. Tu de ce nu cheltuiai? 😀

Vlad: Normal că-mi mai luam și eu ce-mi doream, însă încercam să păstrez cât mai mult din bani.

Spuneați că niciunul dintre voi nu se pricepe la gătit…

Vlad: Nu la modul profesionist. Eu când stăteam în Olanda îmi găteam aproape zilnic și aveam un stil destul de bun în a face asta, dar nici unul dintre noi nu se pricepe la modul profesionist.

Cine face rețetele pentru Easy Bitez?

Vlad: Un bucătar cu care am colaborat la început. Am avut în pilot 25 de rețete, urmează să mai introducem 25 și să avem un flow constant de 5-10 rețete noi pe lună. Sunt gătite de un bucătar care a gândit ingredientele exacte, timpul de gătire și rețeta bine structurată. În plus, ne ajută și pe noi logistic. Este un meniu construit ca la restaurant care să se potrivească pe lanțul nostru de aprovizionare.

Explicați-mi exact cum funcționează. Eu intru pe platformă și ce fac mai departe?

Vlad: Intri pe platformă, îți alegi mai întâi data la care vrei să se livreze – în momentul de față livrăm marțea și sâmbăta, dar în curând vom schimba și asta și vom livra zilnic – apoi îți alegi numărul de porții pe care îl vrei – single boxes (1 persoană) sau family boxes (2 persoane) – și numărul de zile (3,4 sau 7 zile).

Nu-mi aleg rețetele?

Vlad: rețetele sunt alese în pasul al doilea. Un diferențiator foarte puternic la noi este că toate rețetele au practic același preț. Tu plătești 6 porții, iar apoi îți alegi ce rețete vrei, nu mai stai să te gândești că poate vita e mai scumpă și puiul mai ieftin.

Și dacă eu îmi aleg pentru următoarele 7 zile, voi mi le livrați pe toate în aceeași zi?

Vlad: Pentru 3 și 4 zile se livrează într-o singură zi, pentru șapte zile se livrează în două zile diferite.

Și vorbim doar de feluri principale?

Vlad: Da, avem doar feluri principale în momentul de față.

Citește și: Laboratorul de șosete, business-ul născut din pasiunea pentru serialul „How It’s Made”. Și povestea lui Ilie Pană, tânărul care a stricat toate mașinile din dorința de a fabrica cele mai bune șosete

Și cât costă o rețetă?

Vlad: Între 16 și 24 de lei.

Nu ai zis că toate au același preț?

Vlad: Ba da, dar diferă de numărul de porții comandat. Cu cât volumul de porții e mai mare, cu atât prețul per porție e mai mic.

Pot să comand și pentru o zi?

Vlad: Nu. Comanda minimă este pentru trei zile, câte două porții pe zi.

Când ați lansat?

Vlad: În a doua parte a lui octombrie 2021.

Ce înseamnă că ați avut un feedback foarte bun?

Vlad: Feedback-ul foarte bun s-a văzut în primul rând în faptul că majoritatea clienților au revenit.  La început eu mă ocupam de livrări și puteam să interacționez cu clienții când le duceam pachetul și am observat că cei între 20 și 30 de ani sunt target-ul nostru pentru că ei comandau cel mai mult. Clienții au fost mulțumiți atât de calitatea ingredientelor, cât și de felul simplu în care era construită rețeta, astfel încât să fie ușor de urmărit.

Mai am o nelămurire: voi trebuie să cântăriți și să porționați exact ingredientele. Bănuiesc că nu puteți cumpăra 50 de grame de carne de vită, ci o bucată mai mare din care tăiați. Cu restul ce faceți?

Vlad: Încercăm să luăm majoritatea ingredientelor porționate. Evident că există niște erori și dacă nouă ne trebuie 150 de grame de vită iar bucata are între 150 și 180, nu o mai tăiem. Nu avem risipă mare pentru că preluăm comenzile din timp – pentru livrarea de marți, ultima comandă o preluăm duminică – și comandăm ingredientele în funcție de aceste comenzi.

Și există o bucătărie, un laborator unde preparați kit-urile?

Vlad: Da. În momentul de față ambalăm într-un spațiu avizat pentru așa ceva undeva prin Prahova, la ferma tatălui meu. Acum suntem pe final în a găsi un partener logistic în București.

După aproape 8 luni de la lansare reușiți să vă acoperiți costurile?

Vlad: Da.

Ce spun ai voștri de voi? 😀

Vlad: sperăm că sunt încântați 😀

Luca tu ai făcut toată platforma?

Luca: prima versiune am făcut-o eu, dar a doua, după perioada de testing, am făcut-o cu ajutorul unui prieten pentru că depășea cunoștințele mele. Acum suntem la o a treia variantă și vrem să rămână și cea stabilă. După examenele din vara asta termin cu facultatea și am promis că după ce termin o să învăț și eu ce e necesar pentru a treia variantă ca să o pot prelua.

Ce vreți să vă faceți voi când o să fiți mari? 😀

Vlad: Cred că ceea ce suntem și acum 😀

Doar atât? Mi se pare că un start-up pentru potențialul vostru e foarte puțin…

Vlad: Da, doar că sperăm că Easy Bitez în următorii ani să devină o platformă la nivel național și unul dintre competitorii principali în zona de food delivery.

Iar tu Luca?

Luca: În primul rând antreprenor și la asta lucrez acum. Pentru că atunci când eram mai mic mi-ar fi plăcut să fiu psihoterapeut, mi-ar plăcea să încerc ceva și pe zona de psihologie. Și sincer, după ce voi pune pe picioare niște business-uri și voi deveni independent financiar 100%, aș vrea să învăț să cânt la pian la un nivel profesionist.

Și afacerile părinților cine le preia?

Vlad: În cazul meu, cel puțin, probabil că eu atunci când va fi momentul. Dar mai sunt niște ani buni până atunci.

Luca: La mine nu știu ce să zic pentru că, deși am tot respectul pentru ceea ce face mama, nu mă pricep și nu înțeleg domeniul transporturilor. Sfatul meu ar fi fost să-și găsească un manager și acum pare că mi-l urmează.