„Eu aud vocea florilor și sper ca oamenii să ajungă să le-o audă”. Povestea floristului Nicu Bocancea și a Florăriilor Iris, o afacere de familie de 50 de ani

Nicu Bocancea este cel mai premiat master florist din România. A câștigat trofee la competiții internaționale în Europa și Asia. Desemnat al șaptelea cel mai bun florist al Europei, în urma participării la Campionatul European de Floristică din 2016, lucrările lui au fost remarcate peste tot în lume. Iar anul viitor, Nicu Bocancea va reprezenta România la Europa Cup. Dar cum a pornit pasiunea sa pentru flori? Nicu Bocancea ne spune că „florile îmi oferă totul, de la poezie, la geometrie, de la organizare, la detalii, de la lucrul cu oamenii până la zâmbete și împlinire, de la concret la abstract”.

Așa că, deși ai lui și-au dorit ca el să devină notar și a fost la doar un pas de a face acest lucru, viitorul l-a adus tot în atelierul de flori al părinților săi. Cel în care a crescut împreună cu fratele său, Cosmin Avramiță. Iar astăzi sunt moștenitorii celui mai longeviv și respectat business floral de familie din România, Iris.

A studiat și a predat la cele mai prestigioase școli internaționale din domeniu, dar s-a întors acasă pentru a avea grijă de afacerea familiei. Ce simt părinții lor? „Ai mei au fost foarte fericiți pentru amândoi, atât pentru mine, cât și pentru fratele meu care lucrează zi de zi alături de mine, pentru că iată că s-a întâmplat fix situația aceea ideală, din filme și cărți, când o afacere de familie este lăsată moștenire fiilor care se bucură de ea, o dezvoltă și visează la rândul lor să o lase moștenire copiilor lor”.

Anul acesta, familia lor marchează 50 de ani de istorie în industria florilor prin campania „50 de zile pentru 50 de ani”, un manifest floral pentru normalitate – timp de 50 de zile, frații Nicu Bocancea și Cosmin Avramiță se folosesc de construcții florale complexe pentru a atrage atenția unor reguli sau nereguli din jur și pentru a-i încuraja pe oameni să se gândească mai mult la ce pot face pentru a schimba în bine lumea în care trăiesc.

Dar cum a început această pasiune pentru Nicu Bocancea? Cum s-a transforma dragostea pentru flori într-o afacere de familie? Și cum a ajuns la „eu aud vocea florilor și sper ca oamenii, cât mai mulți dintre ei, să ajungă să le-o audă”.

Nicu Bocancea, povestește-ne puțin despre campania #50dezilepentru50deani … cum v-a venit ideea și care este obiectivul campaniei?

Campania manifest #50dezilepentru50deani este felul nostru de a sărbători aniversarea de 50 de ani a istoriei familiei noastre în industria florilor din România. Am vrut să facem ceva cu miez, am vrut să arătăm, în primul rând, puterea florilor și faptul că ele chiar au o voce care poate să spună cele mai puternice mesaje, uneori cu mai multă forță decât vorbele. Și în al doilea rând, ne-am dorit ca prin flori să vorbim despre oameni, despre lucruri, despre lume și despre ce este cel mai important în jurul nostru: respectul, grija, iubirea, viața, copiii.

Familia mea a început să lucreze în industria florilor în 1970, acum fix 50 de ani. Au muncit mult să pună bazele Iris, au fost vremuri grele, imediat după Revoluție – aduceau florile speciale cu trenul sau cu mășina înainte de zorii zilei și prețuiau fiecare fir ca pe ceva extrem de valoros.

Mama e mare iubitoare de flori și, de la începuturi, încerca să le pună în valoare pe toate, chiar dacă era vorba de garoafe sau firul unic de streliția de care făcea rost „pe sub mână” de la vreo cunoștință. Îmi amintesc că se plimba cu revista Neckermann după ea, o raritate pe vremurile alea și încerca să se inspire din paginile ei pentru amenajarea primului lor magazin de flori.

Eu și Cosmin, fratele meu, am crescut printre florile din magazin și am învățat de mici copii să le iubim, să le simțim și să le punem în valoare. Și așa, încet-încet, am primit natural moștenirea de a ne ocupa de florăriile familiei și am ajuns astăzi în punctul în care Iris este viața noastră pe care, în timp, sperăm să o lăsăm moștenire copiilor noștri cu aceeași mândrie cu care au făcut-o ai noștri.

Care sunt locurile pe care le prezentați prin intermediul florilor?

Când ne-am propus să începem campania, ne-a fost teamă că ne va fi greu să găsim 50 de contexte pe care să le semnalăm cu ajutorul florilor, însă cu fiecare episod din manifest, ne convingem că 50 e un număr prea mic pentru cât de complexă e lumea din jurul nostru și pentru câte mesaje putem transmite cu ajutorul florilor.

Ne legăm de orice ne inspiră: o groapă în care se tot impotmoleau mășinile ne-am gândit să o umplem de flori, o pungă de mucuri de țigară sau de peturi găsite pe stradă le-am transformat în aranjamente florale, o bancă sau un coș de gunoi, ignorate de trecători, le-am semnalizat cu ajutorul construcțiilor florale, le-am umplut școlarilor ghiozdanele cu flori și le-am construit o poartă de intrare în școală din cărți. Am încercat să celebrăm dragostea noastră pentru doamnele din viețile noastre susținând o acțiune „roz” a Fundației Renașterea și tot așa.

Practic așa ne începem și ne terminăm fiecare zi de când am început #manifestul pentru normalitate și frumos, cu explorarea gândurilor, a sentimentelor, a neregulilor și a lumii din jurul nostru. Și după ce terminăm un manifest, deja ne gândim la următorul sau poate chiar ne ciocnim de el pe stradă, în drumul nostru înapoi înspre atelier.    

Cum le alegeți? Și cât durează să faceți un astfel de aranjament floral în plină stradă (așa cum au fost cele din primul episod)?

Pe unele, care ne „dureau”, le-am așternut pe o listă și așteptam să le vină ziua potrivită pentru producție și implementare. Altele apar pe moment, ne ciocnim de ele pe stradă sau se leagă de diverse evenimente care se întâmplă: începerea școlii, evenimentul Fundației Renașterea, zilele Bucureștiului.

Durata realizării construcțiilor florale pentru manifest depinde de amploarea lucrării – durează de la 3 la 10 ore. Ni s-a întâmplat să lucrăm până la 1 noaptea pentru unele aranjamente și la altele să începem lucrul la 5.30 dimineața.

Putem spune că este un proces continuu care nu ne mai lasă să dormim, ne place, ne vin idei noaptea în somn sau la masa de duminică cu familia. Este un #manifest făcut din tot sufletul, cu tot sufletul. Sperăm să fie primit tot așa de către oamenii care-l urmăresc pe rețelele noastre de socializare.

Am văzut că în episodul doi ați folosit chiștoace adunate de pe jos pentru a spune o poveste a nepăsării și a indolenței din București. Cât de ușor este să transformi situații nu prea plăcute, în aranjamente florale?

Asta e provocarea, până la urmă. Florile ne ajută să aducem frumosul în jurul nostru, pentru că ele sunt superbe și au forța de a spune, fără cuvinte, ce uneori nici noi, oamenii nu o putem face. Dacă mai adăugăm și creativitatea care nu are cum să lipsească din niciun demers artistic și social pentru ca el să aibă impact, eu zic că rezultatul este sigur.

Și care este locul sau, mai bine zis, povestea ta preferată din proiectul #50dezilepentru50deani?

Eu iubesc tot ce fac, cel mai mult îmi place să lucrez cu florile și să mă gândesc cum să construiesc scena cât mai potrivită pentru ele. După fiecare manifest, am simțit că acela este preferatul meu, însă și mâine simțeam la fel și poimâine. Totuși, o să aleg subiectiv și o să spun că cel mai mult mi-a plăcut #manifestul despre începerea școlii când am transformat bagajul de îngrijorări al părinților în ghiozdane pline cu flori pentru școlari, iar școlarii din imagini erau copiii mei și ai fratelui meu.

Ce spun oamenii care trec pe lângă locurile pe care le povestiți voi cu ajutorul florilor?

Zâmbetele oamenilor și instinctul de a-și scoate telefoanele și de a filma sau poza manifestele Iris sunt cele mai mari satisfacții pentru noi. Oamenii sunt cuceriți de flori și de mesajele pe care noi le transmitem cu ajutorul lor pentru că sunt mesaje pozitive care te pun pe gânduri și care poate reușesc să facă lumea mai bună și mai frumoasă, măcar pentru un timp.

Cum îți vine ideea pentru aranjamentul floral pe care îl alegi pentru fiecare loc … ce te inspiră în alegerile pe care le faci?

Sunt importante două lucruri: contextul în care va fi plasată construcția florală și mesajul pe care dorim să-l transmitem. Orice floare are o însemnătate anume și un impact asupra celor din jur, așa cum fiecare om are unicitatea lui. Contează mult cadrul în alegerea florilor, de exemplu, am folosit floarea soarelui ca să semnalizez coșul de gunoi de la Universitate, ca să fie văzut de oricine. În cazul copiilor, am simțit să folosesc flori colorate ca să fie în acord cu veselia lor, cu entuziasmul și cu optimismul lor.

Vorbind despre cei 50 de ani, cum s-a schimbat Bucureștiul în această perioadă?

S-a schimbat mult Bucureștiul și este firesc să fie așa, se schimbă generațiile, prioritățile, stilul de viață al oamenilor, obiceiurile de consum, trendurile, totul este într-o dinamică firească.

Noi am învățat de la părinții noștri că trebuie să ne adaptăm la orice schimbare și să încercăm să gândim potrivit vremurilor și condițiilor, să nu ne speriem, fiecare generație are încercările ei cărora trebuie să poată să le facă față.

Au fost luni în care Bucureștiul a fost ca și închis, toate magazinele aveau lacătul pe ușă, iar oamenii erau ferecați, fiecare în pătrățelul lui. Am stat câteva zile înmărmuriți de teamă, apoi, la îndemnul familiei, ne-am așezat la masă și ne-am gândit ce e de făcut, mai ales că toți oamenii erau în aceeași stare de teamă și neîncredere. N-am închis magazinele, chiar dacă aveam vânzări mici sau deloc, a fost dorința mamei.

Ne-am adaptat, am încercat să simțim ce vor oamenii, de ce au ei nevoie și cât de importante mai sunt florile în universul lor. Am mers mult în online, pe abonamente lunare de aranjamente, am dezvoltat divizia de plante în ghiveci care a explodat ca vânzări în pandemie pentru că oamenii au avut nevoie de verde-viu în jurul lor, în apartamente sau în case și iată că încet-încet s-a reanimat și orașul.

Este din nou Bucureștiul nostru viu pe care eu îl iubesc indiferent de starea în care se află pentru că îl simt al meu, dar care are nevoie constant de „dovezi de iubire” și de lucruri frumoase în el pentru oamenii lui. Și asta încercăm să facem noi, zi de zi, cu manifestul nostru pentru normalitate și frumos, #50dezilepentru50deani.     

Cum s-au schimbat florile în cei 50 de ani?

Este foarte interesant dacă îi auzi pe părinții noștri, florari din anii 1970, cum povestesc despre bucureștenii din anii aceia care, deși adorau florile, nu aveau de ales decât între mai multe culori de garoafe și maxim câteva narcise, gladiole sau flori de sezon. Apoi, încet-încet s-a diversificat oferta, au început să aducă flori din Austria, din mai multe țări, iar magazinul a început să se coloreze ca-n visele lor.

Eu și Cosmin am crescut pe lângă florile comunismului și am văzut cu ochii noștri trecerea de la comunism, la democrație, de la gri, la culoare, de la cozi de 300 de metri, de 8 martie, de ajungeau până la colțul străzii până la o paletă largă de zeci, sute de opțiuni de florării de unde să alegi aranjamente și flori unice.

Oricum ar fi, florile au făcut și fac parte din viața românilor, au rămas una dintre cele mai frumoase manifestări ale sentimentelor oamenilor și, obiectiv vorbind, chiar ne fac să zambim când le vedem, ne înseninează ziua. De aceea și simțim cu toții să ne înconjurăm de ele în casă, în grădină, la birou, la întâlniri, la ocazii, ele parcă ne completează contextul, sunt ca o prelungire frumoasă a noastră.       

Și oamenii care cumpără flori?

A crescut numărul lor, așa cum a crescut și numărul florăriilor și s-au diversificat motivele pentru care oamenii cumpără flori, așa cum s-a diversificat și oferta de flori din magazine. A fost mereu o industrie apreciată, dar, în ultimii ani, a devenit înfloritoare de-a dreptul în întreagă lume. Probabil motivul principal este dezvoltarea domeniului în interiorul lui, faptul că florarii de pe vremuri au avut cum să se formeze profesional și să devină floriștii de astăzi care și ei se pot specializa până la nivelul de artă: pot fi floriști, designeri floriști și master floriști în funcție de activitățile pe care le fac, de cursurile pe care le termină și de evoluția lor în industrie.

Floristica este o industrie uriașă în întreaga lume, accesoriile care o completează au creat și ele o industrie în sine: vasele, vazele și obiectele în care se pot face aranjamente și construcții florale sunt prezentate la târguri internaționale de profil din cele mai mari orașe ale lumii, marii designeri de modă au inserat opera artiștilor floriști în colecțiile și în prezentările lor, arhitecții, urbaniștii, peisagiștii sau designerii de interior își completează proiectele cu divizia de flori, construcții, aranjamente-concept și plante.

Dacă s-a ajuns ca un mare artist florist al lumii, Azuma Makoto, să trimită flori și în spațiu, vă dați seama că domeniul nu are limite și iar cei interesați de el devin din ce în ce mai mulți și mai variați ca arii de acțiune.

Nicu Bocancea, de unde pasiunea pentru flori? Cum ai început pe acest drum?

M-am născut printre flori ☺. Nici nu prea am știut cum e să trăiești altfel decât printre ele, cu gândul la ele, cu drag de ele, dar, în copilărie și cu ciudă și gelozie pe ele că-mi țineau părinții captivi prea mult timp.

Acum îi înțeleg atât de bine pe părinții mei pentru că am ajuns să fac și eu la fel, să stau printre florile mele de dimineață până târziu în seară sau chiar în noapte, iar copiii mei ajung să simtă cum simțeam și eu, nevoia de a da florile la o parte, ca să aibă parte de timpul lor cu părintele.

Dragostea de flori este o dragoste de care nu te lecuiești și căreia nu-i scade niciodată din intensitate, din contra, îi crește pentru că realizezi cu fiecare zi de muncă în domeniul acesta că există o infinitate de variante de a pune în valoare florile, iar natura este magică, ne-a oferit atâtea comori colorate și verzi, mici și mari, înalte sau scunde, dar toate minunate, aparte și cu rolul și mesajul lor.

Eu, de 25 de ani, învăț și lucrez în acest domeniu, am făcut și am predat cursuri în întreagă lume, am participat la competiții în Europa, în Asia, am luat premii, cupe, titluri, însă cel mai fericit și mai împlinit profesional mă simt atunci când sunt doar eu cu florile în încercarea de a spune o poveste cu ajutorul lor.      

Ai terminat facultatea de drept … cum ai ajuns să faci cu totul și cu totul altceva?

Ai mei insistau ca eu să am o meserie sigură, probabil simțind greutățile și nesiguranțele din industria florilor și au vrut ca eu să devin notar. Eram la un pas, chiar la unul, fără exagerare, îmi luasem licența și mai aveam de trecut o etapă și deveneam notar cu acte în regulă.

Menirea mea era alta, însă, iar soarta ne-a scos în drum, chiar atunci, un context în care ai mei aveau nevoie de ajutorul, de aportul meu în florării pentru că tocmai le plecase un om de bază. Așa că, natural a fost să intru în domeniu, să încerc să-l înțeleg pentru a mă descurca onorabil. Și mi-am dat seama că îmi place atât de mult, încât nu mă mai pot opri din învățat, din explorat, din bătut lumea în lung și-n lat pentru a vedea diferențele de mentalități referitor la meseria aceasta. Iar acum nu mă văd făcând altceva, e întreaga mea viață, a mea și a fratelui meu, așa cum a fost și a părinților noștri și cum, în cazul fericit la care visam noi, va fi și a copiilor noștri.

Dar nu ai visat să fii avocat niciun moment?

Când ești mic, nu știi exact ce îți dorești și ce te-ar face fericit să faci, părinții sunt cei care te îndrumă către ceva, așa cum gândesc ei că-ți va fi mai bine. De aici a apărut drumul dreptului și al notariatului, din dorința părinților ca eu să am o viață sigură făcând o meserie sigură. Însă, în viață, este important să îți faci o meserie din ceea ce îți place cu adevărat să faci, din pasiunea ta pentru că urmează o viață în care multe ore din zi ți le ocupi cu muncă și, dacă ea te împlinește și îți place, ești fericit, altfel, ești constant nemulțumit.

Eu mă consider cel mai norocos om din lume că am ajuns să fac o profesie care îmi este și pasiune: floristica. Mă bucur că m-am oprit la timp și că drumul m-a dus unde îmi era locul. Florile îmi oferă totul, de la poezie, la geometrie, de la organizare, la detalii, de la lucrul cu oamenii până la zâmbete și împlinire, de la concret la abstract. Ce mi-aș fi putut dori mai mult?!

Ce au spus oamenii din viața ta (familia, prietenii) când le-ai zis că vrei să mergi pe acest drum?

Cred că, în sinea lor, în ciuda sfaturile lor inițiale, ai mei au fost foarte fericiți pentru amândoi, atât pentru mine, cât și pentru fratele meu care lucrează zi de zi alături de mine, pentru că iată că s-a întâmplat fix situația aceea ideală, din filme și cărți, când o afacere de familie este lăsată moștenire fiilor care se bucură de ea, o dezvoltă și visează la rândul lor să o lase moștenire copiilor lor. Este un drum căruia îi cunoști greutățile, particularitățile, dar și satisfacțiile și bucuriile și atunci devine ușor să-l parcurgi. Sper să nu-i dezamăgim și să se întâmple fix cum obișnuiește Cosmin, fratele meu, să spună: „hai să încercăm să punem și România pe harta floristicii mondiale, pentru că merită!”

În România informațiile din această zonă au început să vină cu precădere în ultimii ani, tu cum ai reușit să înveți meserie?

Am parcurs toate etapele de formare ale acestei meserii: florist, designer florist și master florist. Am făcut cursuri cu master floristul celebru Gregor Lersch, am susținut workshop-uri, la rândul meu, în toată lumea, sunt și formator în floristică, deci îi ajut pe cei pasionați de domeniu să se formeze în această profesie.

Am trecut prin competiții internaționale, prin diverse probe, ca să devin cât mai bun. Mama mea mi-a imprimat ideea că orice aș face în viață, trebuie să încerc să fiu cel mai bun și asta încerc zi de zi. Pe lângă ambiția asta, este bucuria de a lucra cu florile, comunicarea pe care o am cu ele, energia pe care o schimb cu ele, le simt confortul, disconfortul, înțeleg de ce unele se potrivesc mai bine în anumite contexte. Florile trebuie să semene cu locul în care au ajuns, să vorbească pe limba celui care le primește, care trebuie să le înțeleagă mesajul cu care au fost dăruite.

Floristica este o disciplină care necesită formare continuă, dar este și o artă în care se împletesc sentimentele celui care dăruiește, ale celui care le primește și ale celui care le pregătește într-o anumită formă. Florile sunt vii, sunt ca oamenii și cred că de la asta trebuie pornit în floristică, de la înțelegerea și dragostea pentru ele.   

Îți mai amintești care a fost primul aranjament floral pe care l-ai făcut?

Mie mi-au plăcut întotdeuna buchetele mici, aranjamentele mici, nu-mi place opulența, îmi plac detaliile, îmi plac florile de sezon, îmi plac mesajele pe care le transmit florile prin felul în care sunt aranjate. Îmi amintesc că primul aranjament, simbolic desigur, i l-am făcut mamei mele. Aveam 6 ani, am adunat flori de nu-mă-uita de pe malul Răului Bistrița, la baza lor am pus ferigă din pădure pentru că  locuiam la poalele Munților Tarcău și apoi am legat buchețelul cu niște fire de iarbă.

Care a fost cel mai frumos compliment pe care l-ai primit pentru un aranjament realizat de tine?

Dragi îmi sunt toate complimentele, în general, pe care le primesc, însă sunt de neuitat pentru mine reacțiile mamei, ale soției mele, ale cumnatei, atunci când au primit flori de la mine. Tot complimente consider că primesc și din partea plantelor aproape uscate pe care le salvez din diverse locuri și care, acasă la mine, după săptămâni de îngrijire și comunicare, înverzesc sau înfloresc din nou, semn că se simt acasă. Prin felul în care înfloresc, ele vorbesc cu noi și ne mulțumesc, prin frumusețea lor, pentru dedicare. V-am spus că eu aud vocea florilor și sper ca oamenii, cât mai mulți dintre ei, să ajungă să le-o audă.

Ultima întrebare, când spui România, la ce floare te gândești? Și la București?

Când spun România, spun floare de colț, plantă ocrotită la noi în țară, dar netratată cu prețuire de locuitorii țării, o plantă de mici dimensiuni, dar atât de rară și de valoroasă. Exact cum este și România noastră care are nenumărate valori, unele dintre ele prea puțin apreciate și puse în valoare.

Când spun București, spun un buchet multicolor, un mix de flori mici și mari, de culori și origini diferite care, în ansamblu, arată fascinant, însă, în detaliu, se pot observa unele nepotriviri.

Episoadele manifestului din flori pot fi urmărite pe canalele oficiale ale master floristului Nicu Bocancea și pe conturile de socializare ale Florăriilor Iris.