Extraordinara poveste a unei femei puternice: de la cartea „Mirona”, a Cellei Serghi, la drama unui diagnostic crunt de limfom Hodgkin la 17 ani și până la filmele care o ajută să se exprime. Cum s-a născut Festivalul Internațional Film O’Clock care unește șase țări de pe meridianul 25 grade longitudine estică
Festivalului Internațional Film O’Clock leagă țări de pe meridianul 25 grade longitudine estică, din România până în Lituania, Egipt sau Africa de Sud. Și totul a pornit de la regizoarea și producătoarea Mirona Radu. O artistă care spune că filmul este modul prin care poate să se exprime, este modul prin care se autochestionează, modul prin care stabilește legături emoționale cu cei din jur.
Mirona Radu a avut o copilărie frumoasă, într-un oraș de provincie, într-o zonă frumoasă de dealuri. Crescută de bunică, le ducea mereu dorul părinților care o vizitau adesea de la București. Poveștile o ajutau să evadeze din cotidian și să intre într-o lume fără bariere. Îi plăcea să scrie, să creeze basme, să născocească conflicte, să inventeze jocuri sau nume. Era un mare povestitor, iar copiii se strângeau în jurul ei și o ascultau fermecați.
Și apoi a descoperit filmul. Poate că faptul că avea cinematograful exact lângă școală a ajutat-o destul de mult, „să văd zilnic cum se schimbă afișele pe panouri, cum așteaptă oamenii să intre la film, cum discută efervescent afară după vizionări”. Dar viața i s-a schimbat atunci când la 17 ani a fost diagnosticată cu limfom Hodgkin. Atunci, după nouă luni cu citostatice şi radioterapie, a început să vadă viața diferit. Și, deși era pasionată de matematică, a ales cinematografia. Experiențele din Berlin și Katowice au ajutat-o să cunoască oameni din toată lumea. Iar asta a încurajat-o să înceapă Festivalul Internațional Film O’Clock, o platformă care nu înseamnă doar festival de film, ci plănuiește să dezvolte și un podcast și un muzeu de cinema.
Mirona Radu, povestește-ne puțin despre cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional Film O’Clock…
Anul acesta ne-am dorit foarte mult să ne axăm pe proiecții în spații fizice și cumva să urmăm structura de la prima ediție care a fost primită cu entuziasm în toate teritoriile: competiție internațională de filme de scurtmetraj recente, o colecție de filme clasice reprezentative pentru fiecare țară participantă, precum și două evenimente dedicate profesioniștilor din domeniu – o conferință online pe tema patrimoniului cinematografic şi o conferință online despre oportunități de colaborare pe meridianul 25 grade longitudine estică. Ca noutăți, ne bucurăm că am mai adăugat Bulgaria pe harta țărilor Film O’Clock, precum și un eveniment de formare – un masterclass online dedicat jurnalismului de film cu Davide Abbatescianni, critic de film și corespondent Cineuropa.
Mirona Radu, fondatoarea Festivalului Internațional Film O’Clock: „Toți suntem în căutarea sensului, a unei vieți împlinite, iar filmul de autor ne ajută să ne (re)descoperim”
Cum ai reușit să aduci în același festival, șase țări foarte diferite atât că public, cât și ca stil cinematografic, România, Lituania, Bulgaria, Grecia, Egipt și Africa de Sud?
Rețeaua de profesioniști pe care mi-am creat-o de-a lungul timpului, încă de la 19 ani de când am început să lucrez ca asistent într-o companie de distribuție de film de artă, așadar de mai bine de 16 ani, a fost extrem de utilă. Apoi toate școlile pe care le-am urmat, de film și nu numai, în țară, dar și la Berlin și Katowice mi-au oferit șansa să cunosc și să colaborez pe diverse proiecte importante cu oameni valoroși. Prețuiesc foarte mult întâlnirile pe care viața mi le oferă, oamenii cu care interacționez, colaborez şi pe care îmi doresc să îi păstrez mereu aproape. Mi-a plăcut dintotdeauna să aduc împreună oameni, idei, să încerc să construiesc ceva cu sens pentru mine și pentru comunitate și să depășesc bariere. Țările afiliate Film O’Clock sunt toate extrem de diferite, foarte articulate – pline de forță în ce privește arta și cultura, limba, obiceiurile. Dar dragostea pentru celălalt și pentru cinema, ne oferă posibilitatea să vedem diferențele din perspectiva bogăției de sens mai degrabă decât să le privim ca bariere de înțelegere.
Ce au în comun aceste țări și cum le-ați ales de la început?
Toți suntem în căutarea sensului, a unei vieți împlinite, iar filmul de autor ne ajută să ne (re)descoperim. Fie că suntem creatori, fie că suntem spectatori, filmele ne apropie unii de alții. Și cred că atunci când conștientizam acest lucru, îndeosebi când avem lângă noi oameni cu viziuni extrem de diferite, suntem profund mişcaţi. Ce este profund uman se regăsește în noi toți, indiferent în ce limbă vorbim, ce culoare a pielii avem, ori unde locuim. Am ales aceste țări pentru că știam profesioniști entuziaști care împărtășesc cu mine aceleași valori și idealuri și care pot primi Film O’Clock cu generozitate și îl pot duce mai departe.
Cât de grea a fost selecția filmelor, în special în această perioadă destul de complicată din cauza pandemiei de coronavirus?
Selecția filmelor a fost o mare bucurie, dar și o mare responsabilitate, pentru că am schimbat tactica de anul trecut când nu am avut înscrieri deschise și fiecare delegat din fiecare țară participantă în proiect propunea titluri pentru preselecție. Așadar am vizionat aproape 100 scurtmetraje înscrise şi produse în ultimii 2 ani. Am fost surprinsă să avem un număr așa mare de înscrieri.
Selecția celor 12 filme din competiția de scurtmetraj este realizată de mine, colegul meu din Africa de Sud – Dian Weys, scenarist şi regizor, și colegul meu din Egipt, Andrew Mohsen – critic de film şi director al echipei de selecționeri pentru Festivalul Internațional de Film de la Cairo. Dezbaterile privind filmele au avut loc online și nu au fost deloc puține, dar tonice și constructive.
Și la ce să ne așteptăm de la proiecțiile simultane din cele șase cinematografe?
Pentru noi sunt esențiale discuțiile post proiecții, și iată că internetul ne ajută foarte mult să aducem împreună la o discuție moderată de criticul Cristi Mărculescu membri ai echipelor creative ale filmelor care participă în festival, profesioniști din diferite colțuri ale lumii. Spectatorii au șansa să urmărească aceste discuții în sala de cinema sau în spaţiul fizic unde acestea au loc, pot interveni prin comentarii său întrebări pe Facebook. Sperăm ca prin aceste dialoguri să ne deschidem mai mult unii față de ceilalți, să învățăm lucruri noi și să ne exersăm empatia și sensibilitatea.
De la cartea „Mirona”, a Cellei Serghi, la drama unui diagnostic crunt de limfom Hodgkin la 17 ani, până la filmele care i-au schimbat viața
Mirona Radu, tu ești directoarea festivalului, dar cum a ajuns filmul în viața ta?
Mi-aș dori să am o poveste clară legată de cum a apărut filmul în viața mea, dar nu am un moment precis, simt că e parte din mine de când mă știu. Este modul prin care mă exprim, modul prin care mă autochestionez, modul prin care stabilesc legături emoționale cu cei din jurul meu. Poate că esențial pentru mine a fost să am cinematograful exact lângă școală și să trec de cel puțin două ori pe zi pe lângă el. Să văd zilnic cum se schimbă afișele pe panouri, cum așteaptă oamenii să intre la film, cum discută efervescent afară după vizionări.
Cum arătau poveștile pe care ți le inventai singură în copilărie?
Oh, dar câte povești inventam! Eram un mare povestitor, se strângeau copiii în jurul meu și mă ascultau fermecați. Apoi când am început să scriu, îmi plăcea să scriu basme, să creionez personaje, să născocesc conflicte. Inventam și jocuri și nume, eram din acest punct de vedere extrem de creativă. Realizez acum răspunzând la întrebare, că era un mod și de a mă deconecta de la realitatea pe care o trăiam pătrunzând într-un univers extrem de bogat pe care doar eu îl puteam controla. Copilăria mea a fost foarte frumoasă, alături de bunica mea în cea mai mare parte a timpului, într-un orășel de provincie dintr-o zonă splendidă de dealuri, dar umbrită de dorul pentru părinții mei cu care nu locuiam și pe care îi așteptam periodic să vină de la București să mă vadă.
Ți-ai luat licenţa şi masteratul în regie, respectiv producţie de film. Dar când ai știut că acesta este drumul tău în viață?
Cu multe școli urmate în domeniu, și cu atât de multe proiecte la activ, mai am momente când și acum mă întreb dacă acesta e drumul meu în viață, dacă nu puteam aduce bucurie și sens oamenilor într-un alt mod, poate mai rapid. Uneori mi se pare foarte greu să-mi mențin entuziasmul. Sunt un om optimist, dar și lucid. Sunt o persoană care nu a sărit etape, care a pus la temelia cunoștințelor cărămidă cu cărămidă. Este de multe ori epuizant.
Am avut totuși un moment neobișnuit în viață care mi-a schimbat mult traiectoria. Am fost diagnosticată cu limfom Hodgkin la 17 ani, a urmat o intervenție chirurgicală și tratament tipic de aproximativ 9 luni cu citostatice şi radioterapie. Începând cu această experiență, am început să privesc extrem de diferit viața, și deşi părea până în acel moment că urmează să devin matematician, fiind extrem de pasionată de logică și matematică, m-am îndreptat spre un domeniu cu totul diferit – cinematografia.
Cine au fost oamenii care te-au susținut cel mai mult în cariera ta?
Nu mi-e ușor să răspund la această întrebare. Totuși, printre cei ce m-au susținut și au crezut în devenirea mea cu generozitate au fost tata, regizorul Andrei Blaier, Madelaine Probst – vice preşedinta Europa Cinemas.
Și de la cine ai învățat cel mai mult?
Poate că cel mai mult am învățat de la Francisc Mraz, profesorul meu de fotografie, cu care însă discutam și muzică clasică, romane și filme de artă. Invitaţia lui de a-ți cultiva în permanență gustul artistic este unul dintre cele mai simple dar faine îndemnuri și pe care încerc să-l dau şi eu mai departe.
Ce faci în afara Festivalului Internațional Film O’Clock?
Sunt în primul rând regizor și producător. Momentan chiar îmi pregătesc filmarea unui scurtmetraj de ficțiune în regia mea. Continui să coordonez Cinema Muzeul Țăranului, o activitate care îmi place foarte mult și care îmi permite să mențin conexiunea directă cu publicul. Pregătesc ca producător o animaţie de scurtmetraj, chiar acum proiectul participă la un training de dezvoltare la Madrid. Pregătesc și festivalul de film de animaţie ABIFF pentru 2022. Sunt multe proiecte în care cred și pe care le iubesc și cărora le dedic timpul meu. Dar Film O’Clock este prioritar, este o platformă care nu înseamnă doar festival de film, ci plănuiește să dezvolte și un podcast și un muzeu de cinema.
Care este filmul tău preferat?
De multe ori răspund la această întrebare cu „Festen” semnat de Thomas Vinterberg, un film care mă cucerește de fiecare dată când îl revăd. Dar sunt și multe alte titluri pe care le consider impresionante – cum este „Andrei Rubliov” de exemplu, sau mai recentul documentar „Sofia’s Last Ambulance”.
Dar povestea pe care ți-ai dori foarte mult să o ecranizezi?
Am scenariile mele în care cred și pe care nădăjduiesc să le translatez la un moment dat în producții reale. Dar dacă ar fi la modul ideal să aleg o carte pe care mi-ar plăcea să o văd într-un film realizat de mine ar fi Muntele vrăjit.
Și, mai am o curiozitate, ai un nume foarte special… de unde vine?
De la cartea Cellei Serghi – „Mirona”. Nașei mele i-a plăcut mult cartea și i-a propus mamei acest nume frumos. Aș spune că și semăn cu personajul Cellei – idealistă, sensibilă și independentă, într-o continuă căutare a drumului său.
Și, ultima întrebare, spune-ne de ce să participăm la ediția din acest an a Festivalului Internațional Film O’Clock?
Pentru a viziona o selecție de filme excepțională, producții pe care în altă parte nu ar avea cum să le vadă, pentru a vota scurtmetrajul preferat, pentru că vom acorda un premiu celui mai votat film. Vocea spectatorilor e esențială pentru noi, lor ne adresăm. Și nu în ultimul rând, pentru aceste discuții post proiecții oneste și inspiraționale, cu realizatorii și alți invitați speciali din toate cele șase țări participante.
Festivalului Internațional Film O’Clock va avea loc în perioada 1-6 martie 2022, în șase țări unite de meridianul 25° longitudine estică, cu același fus orar: România, Lituania, Bulgaria, Grecia, Egipt și Africa de Sud, cu proiecții simultane în șase cinematografe sau spații fizice partenere din fiecare țară participantă și cu evenimente de industrie și dezbateri în mediul online. Festivalului Internațional Film O’Clock este un eveniment recomandat de LIFE.ro!
Pe aceeași temă
Citește mai multe
