Frământările unui medic ce încearcă să ofere gratuit românilor o șansă mai bună la o viață sănătoasă. Iuliu Cătană: „În România se fumează și se bea la nivel galactic și e mult neoplasm faringian, însă suntem obsedați de analize medicale”

Iuliu Cătană e chirurg ORL în Cluj, unul dintre medicii solicitați pentru operații în toată țara. Și-a început cariera cu visuri mari, având în suflet doar dorința de a face bine, de a ajuta. După câțiva ani în sistem și la catedra universității de medicină s-a dat bătut. A realizat că nervii săi și timpul său prețuiesc mai mult decât orice distincție. Și-a făcut un cabinet, s-a dedicat pacienților și a lăsat catedra în favoarea altui tip de învățare. Împreună cu un specialist IT, fost pacient al său și un student la medicină, au dezvoltat o aplicație, un portofel electronic ce stochează dosarul medical al pacienților. Gratuit. Speră ca tot mai mulți medici și pacienți să-l acceseze, să-și facă cont în aplicație și să ajungem în curând acolo unde ne este locul, să putem avea pretenții de țară civilizată ce are grijă de cetățenii săi.

S-a tot discutat până acum de astfel de soluții tehnologice de stocare a dosarului pacientului. Ce m-a intrigat pe mine a fost faptul că dumneavoastră ați dezvoltat o astfel de aplicație și ați pus-o la îndemâna pacienților în mod gratuit. De ce ați face asta?

Părerea mea e că menirea de medic este să faci bine. Chiar îi povesteam de curând unei paciente că toți marii profesori și-au dorit să lase ceva după ei. Astfel, și eu ca medic, am dorit ca prin această aplicație să las ceva despre mine din punct de vedere medical, o idee nouă, binevenită tuturor românilor. Astfel m-am gândit să încerc să-i învăț pe pacienți să poată să stocheze aceste documente corect și să aibă oricând la îndemână un format digital.

Adică nu este o idee care se va transforma în curând într-un business?

Ideea de bază va rămâne pentru toată lumea gratuită, adică această stocare a datelor. MedValet trebuie să fie accesibil gratuit pentru orice persoană. Ulterior, când vreau ca valetul meu medical să mă ajute medical, atunci va fi și o monetizare. Acum toată lumea are un smartphone și dacă nu e competent să facă ceva cu telefonul, sigur are pe cineva care să-l ajute. Asta a fost ideea mea.

Împreună cu un specialist IT și un student la medicină, Iuliu Cătană a dezvoltat o aplicație ce stochează dosarul medical al pacienților

Ce înseamnă alte facilități ulterioare? Cu ce ar mai putea să ajute?

MedValet își dorește să ajute pacienții în pas cu tehnica pentru că tot vorbim de machine learning și artificial intelligence. Noi stocăm o informație medicală cu care pacientul e de acord. Dacă pacientul va accesa lunar un serviciu, poate beneficia și de alte facilități. Vă dau doar un exemplu: la un buletin de analize nu te pricepi decât pe valori. Poți primi o interpretare a lor și să primești un sfat de genul: colesterolul e ridicat și ar fi bine să beneficiezi de un consult de specialitate, poate la unul dintre medicii MedValet. Astfel, pacientul economisește timp.

Timp și energie pentru că dacă te apuci să cauți pe internet fiecare valoare a analizei…

Așa e, timp, energie.

Ați pomenit de medicii MedValet. MedValet este de fapt numele cabinetului dumneavoastră?

Nu. Noi am vrut să facem un wallet medical, dar nu am vrut să folosim cuvântul din engleză pentru portofel și l-am numit valet, ca și cum ar fi valetul tău medical. De aici vine denumirea. Putem face și ne gândim la mulți alți pași și upgrade-uri pentru această aplicație, însă ceea ce ne-am dori noi să popularizăm este ideea că ne-am dori ca toată lumea să conștientizeze că poate digitaliza aceste hârtii. Nu am nimic cu hârtia, iubesc scrisul, scriu și acum scrisori medicale, însă îmi place să fie scanate sub forma unui pdf, accesibil oricând.

Medicii medValet sunt medicii care au accesat aplicația și o folosesc. Momentan avem 78 de medici și 1600 de conturi de pacienți.

Unde i-ați cunoscut pe cei doi parteneri: un student la medicină și un specialist în IT?

Vă spun foarte sincer că din postul de chirurg, munca în echipă este vitală. Cel puțin pe partea de IT am căutat mult, având ideea asta de vreo cinci ani. Am căutat printre pacienții care au venit la consultații. Trăind în Cluj, iată că foarte mulți IT-iști ajung în cabinetele medicale și așa l-am cunoscut pe Bogdan Rad. Mi-a plăcut de el, mi-a plăcut vibe-ul lui și că vine din același oraș cu mine, Baia Mare. Pe Sebastian l-am cunoscut prin intermediul soției mele care predă în UMF, are mulți studenți și el era unul dintre studenții foarte smart, cu care am mai început un proiect. Mi-am spus că trebuie să am o echipă în care eu să aduc experiența mea medicală și alte persoane tinere să aducă vibe-ul acesta al cunoașterii. Am prezentat ideea, Bogdan a fost foarte încântat și a ales partea de code-uri, de scris aplicația, am mai cooptat un colaborator foarte apropiat care a scris și el o parte din aplicație și așa am creat MedValet. Au crezut în ideea mea și au împărtășit că vrem să facem ceva pentru oameni.

Dar bănuiesc că a costat și niște bani…

Da, evident. În primul rând fiecare a venit cu timpul lui, care nu a mai fost contorizat, apoi sunt costuri cu întreținerea cu crearea cloud-urilor, cu partea de avocați, motorul intern, însă când te unește pozitivitatea asta, trebuie să iasă ceva fain. Am știut de la început că trebuie să avem răbdare să creștem, să ne știe lumea că suntem oameni serioși și vrem să creăm un lucru bun.

Citește și: Dănuț și Viorel Dejeu, medicii ajunși eroii pacienților cu obezitate. De la viața într-un sătuc bihorean, la recunoașterea internațională drept chirurgi experți în bariatrie

M-aș întoarce la ceea ce ați spus la început legat de menirea unui medic. Când și cum se leagă drumul acesta al medicinei?

Am avut medici în familie, printre care și mama, însă a fost o pasiune pentru mine. Tot timpul mi-a plăcut să vorbesc cu oamenii, să ajut și eram și pasionat de lucrul manual. Orice chirurg trebuie să fie bun la lucru manual, să aibă manualitate. Am absolvit Carol Davila în București, unde am locuit 10 ani. Acest oraș m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt.

Chirurgia a venit oarecum de la sine pentru că dintotdeauna mi-a plăcut să chițibușesc, să repar lucruri. Am vrut să fac chirurgie pediatrică, ulterior am renunțat din cauză că mentorul meu nu a mai fost și am trecut pe ORL. Dar în acest domeniu fac chirurgie de nas, nu pot face tot. E lucrul care îmi place, iubesc nasul, primul organ al omului și îmi place să fac nasuri funcționale, să le dau oamenilor posibilitatea să respire bine, să-i ajut.

Ce fel de medic este mama?

Mama este medic pediatru și în ultimii 20 de ani a condus serviciul de Ambulanță județean.

Asta înseamnă că toată copilăria ați avut acces la viața de spital…

Da, am fost tot timpul în spitale, de mic. Unchiul meu a fost un mare chirurg la Marie Curie în București, cunosc spitalul de la subsol până la ultimul salon, am stat de mic acolo, am văzut copii, operații și am fost tot timpul fascinat. Am mai mulți medici în familie, însă el și mama m-au ajutat foarte mult să înțeleg că nu există mai mare mulțumire pe lume decât aceea de a-ți spune cineva că e bine.

De ce ați plecat la facultate la București și nu la Cluj?

Inițial am fost la Timișoara, un oraș foarte frumos, însă nivelul de la facultate nu era ceea ce-mi doream, m-am dus la București în anul III.

Erați tocilar în școală?

Nu. Nici nu-mi doresc să știu tot, eram un copil mediu, însă făceam sport, religia mea, și cred că de aceea am putut să am mereu mintea clară și să învăț numai ce-mi plăcea: biologie, chimie și fizică. Acolo excelam, iar la restul materiilor mă descurcam.

Adică ce nu ne place nouă, celorlalți 😊

 Da 😊. Aș fi schimbat sistemul educațional, mi-aș fi dorit să avem profesioniști în rolul de profesori, să putem ști fiecare ce aptitudini are și să-i valorificăm pe copii. Și acum, ca și atunci, parcă totul e la grămadă și e foarte greu să ieși din grămada aceea și să reușești să-ți găsești drumul.

Aveți copii?

Am o fetiță în vârstă de 16 ani și am văzut și la ea ce înseamnă sistemul educațional de azi.

Soția este tot medic?

Da. În opinia mea, un medic tot cu un medic trebuie să trăiască, altfel e foarte greu. E greu să înțelegi un medic, mai ales în anii de început. E greu să te înțeleagă o persoană când nu vii cinci zile acasă că ai gărzi și se mai leagă și o conferință 😊. Am știut de la început că soția mea trebuie să fie medic și așa a fost.

Unde ați găsit-o?

E tot din orașul meu, fostă sportivă, o știam din timpul liceului și am fost foarte fericit că vrea să dea la Medicină, chiar dacă terminase un liceu sportiv. Suntem împreună din timpul facultății, de 23 de ani.

Azi face genetică medicală, o ramură care, în momentul la care a ales-o, nu era căutată de nimeni. Eu am împins-o să o aleagă și acum face onco-genetică, un domeniu foarte vast. Acum e șefă de catedră la Genetică, la UMF, conferențiar, e foarte fericită și după atâția ani, parcă ne-am cunoscut ieri.

De-a lungul timpului, povestind cu diferiți medici, am regăsit aceeași frustrare a anilor de început. Majoritatea îmi spuneau că dacă nu ai pe nimeni să te ajute, e foarte greu și ești aproape la limita de a renunța, din cauză că e o lume care îți pune foarte multe piedici. Ați simțit asta sau datorită istoricului familiei v-a fost puțin mai ușor?

Toți o simțim. Și eu am simțit-o. Avantajul meu a fost că am avut acces mai timpuriu într-un spital sau că am primit o carte de la unchiul meu. E multă muncă și trebuie să fii un gen optimist, să ai un vibe pozitiv pentru că altfel sistemul te doboară. Acum salarizarea medicilor rezidenți e mai ok, însă funcționalitatea sistemului, lucrul cu pacienții, toate aceste rotițe merg foarte greu. Eu vin din generația care am vrut să schimbăm ceva, însă e imposibil, nu se vrea.

De ce ați plecat din sistemul de stat?

Din cauza acestor frecușuri, probleme tot timpul… am mai avut o decepție în UMF, mi-am făcut doctoratul la 33 de ani, am încercat tot timpul să dezvolt, însă, dacă ești tânăr în sistemul medical și ai capacitatea să mergi la conferințe, să-ți faci lucrări, e o problemă că nu ai vârsta. Trebuie să stai până la 50-60 de ani, când a terminat domnul sau doamna. Asta e încă o problemă la noi: „Băi, mucosule! Cum poți tu să vii să ne spui?”. Mi-am sacrificat timpul să merg la conferințe, să citesc mai mult, să mă dezvolt, dar asta nu e văzută bine. Nu am putut să rămân la catedră din cauză că se preferau alte persoane și alte interese. Însă viața triază și iată că azi foarte mulți au fost dați afară. Eu am preferat să-mi dedic timpul rămas pentru MedValet, un produs pentru toți oamenii care nu au acces.

Citește și: Povestea unei întâlniri între un tânăr care își dorea să facă dulceață cu cireșele dintr-un sat transilvănean și o femeie care până la 50 de ani a avut grijă de gospodărie și de copii. Răzvan Idicel, o lecție despre frumusețea dragostei din familie

Nu v-ați gândit să plecați din țară?

Ba da. Cu toate rudele mele medici, am vrut să plec în State. Când am terminat, în 2005, foarte mulți plecau în afară, însă am stat de vorbă cu soția și am spus așa: „Hai să rămânem, să vedem ce putem face, ce putem schimba. Mai ales că avem o mână de ajutor și nu trebuie să fim ipocriți să nu recunoaștem.”. Și acum, plec din țară nu din motive financiare, ci pentru alte aspecte ale vieții.  Înțeleg oamenii care pleacă din școală pentru școala copiilor sau pentru asigurarea medicală.

Ce înseamnă „plec din țară”?

Eu călătoresc și îmi doresc tot mai mult să operez în străinătate, în comunitățile de români. După cum știm, sunt 9,7 milioane de români în diaspora și aș vrea să-mi pun amprenta pentru ei. În plus, îmi place să călătoresc, să văd orașe frumoase, să pot să merg cu bicicleta până la cabinet, să am acces la o altfel de viață și cultură.

Aș mai avea ceva de întrebat: înțeleg nevoia asta de tehnologie în orice domeniu, nu doar în medicină, dar e ceva ce-mi dă cu virgulă. Noi încă nu suntem obișnuiți să mergem la doctor; încă ne tratăm cu ceai de mușețel și frunză de varză; nu avem obișnuința prevenției medicale. Cum puneți lucrurile în balanță?

Aici un pic vă contrazic. Comparând românii cu alți cetățeni din alte state, românul merge la medic, are obsesia analizelor medicale. Uitați-vă numai câte sute de laboratoare de analize avem. Unde aveți dreptate este că pentru anumite simptome se adresează foarte târziu medicului, de unde și riscul foarte mare de neoplasm. Dar asta pleacă din educație, iar dacă dăm în spate pleacă din școală. Și dacă dăm și mai în spate pleacă din inhibiția: „Cum să văd eu un sân?”; pleacă din partea bisericească. Toate astea înseamnă educație și câtă vreme noi nu am schimbat nimic în școală, nu avem educație sanitară, sexuală sau financiară, e greu să evoluăm. Hai să-i învățăm cum să-și spele nasul, cum să se spele pe dinți, cum să-și taie unghiile, cum să strănute și cum să vorbească. Dacă văd că au dinți cu probleme, să meargă la stomatolog, dacă vede că are o umflătură în gât, să nu stea un an, să meargă la doctor. O femeie nu-și pune mâna pe propriul sân, nu merge la control ginecologic că…. nu știu, așa e încă la noi. Mulți ani am operat pe oncologie, la gât pentru că în România se fumează și se bea la nivel galactic și e mult neoplasm faringian. Fumez și sunt răgușit, dar nu mă îngrijorez pentru că nu știu că de fapt stau cu un cancer în gât cu care ajung la medic abia când e prea târziu.

Nu am văzut un anunț la televizor legat de anumite tipuri de control. Doar fă mișcare și evită sarea și zahărul, în rest numai suplimente alimentare, așa cum erau pe vremuri țigările și sucurile. Și atunci normal că ești consumator de supermarket, de medicamente și cam atât. Iar populația de la sat e foarte îmbătrânită.

Și cu toate astea, sunteți optimist.

Da, pentru că trebuie să vină generațiile tinere și să schimbăm lucrurile.