George Butunoiu despre aplicaţia Restocracy: ,,Se adresează în special celor din mediul de business. Pentru ei e important unde merg să mănânce, îi poate costa mult o alegere greşită, când au întâlniri importante, sunt obligaţi să meargă la sigur"

Săptămâna trecută a fost lansată lansată aplicaţia de mobil Restocracy care listează cele mai bune restaurante din Bucureşti, alături de review-uri realizate în principal de George Butunoiu, proprietarul site-ului restocracy.ro. Utilizatorul aplicaţiei poate să facă rezervări, să dea note diferitelor cârciumi, să acceseze secţiunile costumizate precum terase/child-friendly/cafenele, dar şi să telefoneze  restaurantele direct din aplicaţie. George Butunoiu (the famous gurmand  head-hunter) evaluează restaurante de mai bine de 10 ani şi a „expertizat”  peste 1000 „victime”. În interviul acordat life.ro ne-a povestit despre pasiunea sa şi restaurantele evaluate. Aplicaţia poate fi descarcată aici.

Toată lumea vă cunoaşte ca head-hunter? Cum de aţi ajuns să evaluaţi restaurante?

Am plecat de acasă de la 12 ani, m-am născut la ţară şi în clasa a 7-a am plecat la oraş, ca să fac o şcoală mai bună acolo, aşa că de atunci tot prin oraş mănânc; pe la cantine, mai întâi, apoi din 1980 numai pe la restaurante, pentru că nu am gătit niciodată acasă, nu am avut familie. Iar de 27 de ani, de când sunt head-hunter, mănânc zilnic la restaurant, pentru că face parte din job: mic dejun, prânz şi cina zilnic cu clienţi, candidaţi, tot felul de oameni. Acum mai mult de 10 ani am scris un articol după o vizită la restaurantul Sangria, pentru că m-am opărit cu supă, şi am descris experienţa, dar şi restaurantul, şi l-am publicat pe un site cu trafic foarte mare. A fost cel mai citit articol de pe site, şi atunci mi-au cerut să îmi facă o rubrică permanentă, să le scriu săptămânal. A devenit şi aceea una dintre cele mai citite rubrici ale site-ului. După vreo trei ani mi-am făcut blogul meu despre restaurante, Restograf, pe care l-am vândut în 2015, iar în 2017 am făcut altul, Restocracy.

De cât timp faceţi evaluări şi câte restaurante „v-au trecut prin mână”?

De ceva mai mult de 10 ani scriu constant, am evaluat peste 1,000 de restaurante din Bucureşti. Pe Restocracy, din martie 2017, am scris despre vreo 500 de restaurante, peste 1,000 de articole în total şi vreo 20,000 de poze. Pe Restograf au fost mai multe, desigur, pentru că l-am avut vreo 4 ani.

Cine v-a insuflat pasiunea pentru mâncarea bună? Şi când v-aţi descoperit-o?

David Contant, prin 2005, la sfârşitul anului, când am deschis eu primul restaurant, Heritage, împreună cu mai mulţi asociaţi („Restaurantul Bancherilor), şi David Contant a fost primul nostru chef. A venit la Bucureşti să dea o probă, a gătit în bucătăria restaurantului City Grill din Centrul Istoric. Am fost şocat să văd diferenţa, ţin şi acum minte acea cină, la fel cum o ţin mulţi dintre foştii acţionari ai Heritage. L-am angajat pe loc pe David, am luat decizia chiar atunci. După aceea am avut discuţii lungi cu el despre Haute Cuisine, m-am apucat şi eu să citesc, am discutat cu alţi mari chefs, pe de o parte, şi cu adevăraţii cunoscători, care au mâncat prin marile restaurante ale lumii. Seara aceea, deci, a fost decisivă.

„Jumătatea dumneavoastră mai bună” trebuie să ştie să gătească?

Dacă prin „jumătatea bună” te gândeşti la o femeie, da, mi-ar plăcea să gătească acasă. Acesta a fost tot timpul visul meu, să am o familie şi să stau seara acasă, să nu mai merg pe la evenimente, recepţii şi cine mai ştie pe unde. Însă nu a fost să fie până acum, dar să vedem, poate anul ăsta… Am avut mai multe relaţii lungi până la vârsta asta, desigur, însă niciuna dintre fetele cu care am locuit nu a gătit, nici nu aveam bucătărie cu ce e nevoie în ea, de fapt. Doar ultima fată cu care am locuit împreună a gătit (a trebuit să cumpăr frigider şi tot felul de lucruri în bucătărie), şi o făcea cu mare plăcere. Mi-a fost atât de bine, încât mi-am zis că trebuie neapărat să repet experienţa… 

Dacă „jumătatea bună” nu e o femeie, atunci nu ştiu ce să răspund…

Câte restaurante sunt evaluate pe restocracy.ro?

Au ieşit vreo 380 la numărătoare…

Cum se califică un restaurant pentru a fi listat în zona „premium” (primele 200)

Le dau note pentru mâncare, ambianţă şi servicii, apoi încă o notă subiectivă (bonusul evaluatorului) şi iese o medie, pe baza căreia fac o ierarhie şi le păstrez pe primele 200 în Lista (Topul 200 Restocracy). Pe măsură ce apar restaurante bune noi, altele ies din listă şi intră acestea. De regulă ies cele cu notele cele mai mici, însă nu automat, se întâmplă adesea să scot din Listă şi pe unele care nu sunt chiar ultimele, ci poate cu câteva locuri mai sus de 200.

Ce este mai important la un evaluator de restaurante, să opereze „anonim” sau să deţină competenţa şi experienţa necesară?

Eu nu prea mai am cum să fiu „anonim”, mulţi ma recunosc, însă nu anunţ niciodată înainte când mă duc, evident. Or, atunci pe loc, chiar dacă ar vrea să facă ceva mai bun decât o fac în mod obişnuit, ca să dea mai bine la evaluare, nu prea au cum, e aproape imposibil să ai produse diferite puse deoparte pentru aşa ceva sau să găteşti cu alte reţete. Prin urmare, nu cred că diferenţele sunt semnificative, ca să schimbe ordinea clasamentului.

Aţi lansat aplicaţia restocracy.ro? Care sunt atuurile?

Ca majoritatea aplicaţilor de mobil asociate unor site-uri, acestea sunt complementare şi se folosesc împreună: unele lucruri se fac mai uşor, sau doar pe mobil, iar altele pe site. De regulă, operaţiile de tip „action” se fac mult mai comod pe mobil (rezervări, căutări după localizarea GPS, telefoane, evaluări etc.), pe când cele de tip „read” se fac mai degrabă de pe site: articole lungi, recenzii, poze etc. Şi mobilul e mult mai rapid, accesul la informaţia (sintetizată) se face instantaneu, ceea ce e un mare avantaj, în special pentru cei din business, care sunt, de departe, cei mai mari „consumatori” de Restocracy.

Cum arată profilul potenţialului utilizator?

Tocmai am zis: aproape toţi sunt din mediile de business, şi asta din mai multe motive. În primul rând, pentru ei e important unde merg să mănânce, îi poate costa mult o alegere greşită, mai ales când au întâlniri importante, aşa că sunt obligaţi să meargă la sigur. Apoi, toţi aceştia mă cunosc şi ştiu câtă încredere pot să aibă în evaluările mele. Şi, oricum, toate canalele mele de comunicare (Linkedin, Facebook, site-ul personal, alte social media, comunicare directă etc.) sunt cu aceştia, şi când pun o informaţie la ei ajunge.

Care este modelul de business? Costă sau va costa folosirea ei?

Nu m-am gândit prea bine la asta până acum, voi vedea în curând în ce direcţie o vor lua lucrurile. Oricum, probabil că va fi un mix cu de toate, însă nu ştiu în ce proporţie, deocamdată. Restograful nu a făcut niciun fel de business, cei care l-au cumpărat de la mine l-au luat pentru notorietate şi pentru traficul la care ajunsese. Şi aici va fi la fel, desigur, însă am în vedere şi sponsorizări, care au început deja să vină pentru diferitele proiecte pe care le facem. Probabil că după a doua jumătate a anului vom vinde şi publicitate pe site şi pe aplicaţia de mobil. Sunt convins, însă, că vor apărea şi oportunităţi de afaceri în jurul Restocracy-ului la care nu m-am gândit în momentul ăsta.

Care este cel mai prost/bun restaurant evaluat?

În ceea ce le priveşte pe cele mai bune, lucrurile sunt evidente, pentru că apar direct în primele poziţii în Topul 200. Mâncatul prost trebuie împărţit în două, privit din două direcţii: în primul rând, sunt restaurante care se poziţionează de la început în categoria aceasta, de mâncare simplă, de volum (şi cel mai adesea ieftină, pentru că acesta le este modelul de business), care nu prea are cum să fie bună. Mergi la ele ştiind dinainte la ce să te aştepţi, aşa că nu e o surpriză să găseşti mâncare proastă şi nu te poţi „supăra” pe ele. Însă te superi când prezentările lor sunt cu totul altele decât ce găseşti în farfurie şi mai şi plăteşti mult pentru asta. E frustrant rău, într-adevăr. Am avut mai multe astfel de experienţe, nu le enumăr aici, fiindcă nu îmi vor veni acum toţi în minte şi nu aş vrea să-l „nedreptăţesc” pe vreunul prin omisiune…