Georgiana Popovici, profa care a făcut un business din meditațiile elevilor. Cu matematica a doua biblie, azi pregătește cei mai buni elevi pentru a susține examene în străinătate

De ce vă trebuia un PFA?

Pentru că, în primul rând vreau să lucrez corect, nu la negru. Așa consider că este frumos și cinstit.

De ce școală particulară? Nu vă găseați sensul în a preda în sistemul public?

Nu neapărat. Eram asistent la Facultatea de matematică și la un moment dat am vrut să iau câteva ore în plus la o școală particulară. A venit cineva la catedra de matematică a facultății și a întrebat cine dorește să susțină câteva ore la o școală particulară, pentru că plecase profesorul de acolo și era nevoie. Am ales să merg eu și din aceste două ore, s-au făcut mult mai multe și tot așa.

Ideea este că au venit la noi pentru că aveau nevoie pe statistică de cineva, iar doctoratul meu este în matematică, cu specialitatea statistică. În sistemul românesc nu sunt foarte mulți profesori care lucrează cu așa ceva, pentru că statistica nu se studiază în școală, în liceele românești. Eu am avut norocul că am făcut școala în limba engleză la facultatea de Matematică și astfel am făcut foarte multă statistică.

În sistemul privat, pe lângă examenul de matematică pe care îl dau înafară, studiază și statistică. Astfel că aveau nevoie de unul dintre acei foarte puțini profesori care puteau preda și această materie de nișă.

Citește și: Cătălin Florescu, inginerul ce dă meditații cu factură și chitanță: „Dacă nu terminăm cu copiatul, copiii aceștia vor ajunge să aibă aceeași toleranță față de hoție pe care o avem și noi”

Aș vrea să vă cunosc povestea mai în detaliu. Sunteți bucureșteancă?

Nu, sunt din Moroieni, Dâmbovița, o localitate aproape de Pucioasa și Sinaia, dacă știți zona.

Știu zona și mai știu că școlile din zonă sunt de fapt destul de vulnerabile atunci când vine vorba de actul educațional, lipsindu-le extrem de multe dotări pentru elevi…

Așa este. Eu am plecat de mult, din 1997, dar mă reîntorc mereu în vizită la părinți.

Acolo am făcut și eu școala primară și gimnazială, apoi liceul la Fieni, care a fost o rampă de lansare spre ceea ce mi-am dorit.

Oricum, mi-am dorit de mică să fiu profesoară de matematică, iar visul meu a culminat cu un doctorat în matematică.

Erați tocilară?

Nu, nu pot să spun că eram tocilară, dar mi-a plăcut matematica mult de tot.

Ce înseamnă că vă plăcea matematica? Mâncați Gazeta matematică pe pâine? 😀

Da, lucram foarte mult din toate culegerile. Profesoara mea de acolo, de la țară, mi-a insuflat dragostea pentru matematică. Apoi, cu timpul, am mers spre acest domeniu și mi s-a părut extrem de interesant să fac matematică în limba engleză. Mi se părea foarte interesant să studiez teoremele în limba engleză, mai ales că urmăream Dallas pe vremea aia, și era ceva wow să vorbești și să studiezi în engleză 😀

Erau toți impresionați de faptul că studiam în engleză, iar mie asta îmi plăcea, așa că nu puteam să aleg ceva mai interesant.

Ce meserie au părinții?

Mama e asistentă medicală și tata e maistru electrician, dar nu au treabă cu matematica. În familie nu este cineva care a făcut matematică, nici măcar o rudă mai îndepărtată. Pur și simplu mi-a plăcut și de aici am continuat în acest domeniu, nu a fost ceva legat de ceilalți.

Să vă placă atât de tare încât să mergeți până acolo încât să studiați matematica în limba engleză, mie îmi sună a copil supradotat 😀

Nu este chiar imposibil, să știți 😀 E cu multă muncă, seriozitate, devotament pentru că dacă mă uit în spate, îmi dau seama că am muncit foarte mult.