How to… cu Mazilique: cum să fii un bon vivant şi nu doar un kitchen victim

Este blogger, antreprenor şi unul dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai generaţiei Millennials. Cristina Mazilu a trecut de la conducerea redacţiei uneia dintre cele mai cunoscute reviste culinare româneşti la manşa propriului business. După şapte ani în care a crescut comunitatea blogului său suficient cât să devină motorul unei afaceri, Mazilique şi-a deschis propriul studio unde împărtăşeşte din plăcerea de găti şi în mediul offline. I-am făcut o vizită la Mazilique Studio şi am vorbit despre petreceri, mâncare, dar şi despre tehnologie, pasiune transformată în business şi despre bucuria simplă a vieţii.  

How to… cu  Mazilique

Ce nu ar trebui să lipsească din frigiderul cuiva care vrea să aibă o viaţă ceva mai frumoasă?

Vin.

Dar mai uşoară?

Unt.

Dacă ar fi să organizăm o petrecere în week-end, ce ne-ai sfătui să cumpărăm ca să nu stăm mai mult de o oră în bucătărie?

Paste, legume, cuşcuş, cotlete de miel. Cotletele sunt gata în 5 minute puse la tigaie şi în 10 minute puse la cuptor. Cere cotlete de miel de la o băcănie arăbească, calculezi două de persoană, le ungi cu puţin ulei, sare, piper, încingi tigaia foarte bine, dacă ai o tigaie sau un grătar de fontă, şi mai bine, şi apoi pui cotletele câte 2-3 minute pe fiecare parte. Le acoperi apoi câteva minute, cât să aşezi lângă ele o salată.

Care sunt preparatele care au mereu succes la petrecerile pe care le organizezi?

Pate cu vin, stafide şi busuioc, salată de conopidă, banana bread, pui cu za’atar, ceapă şi lămâie.

Ce iei cu tine atunci când eşti invitată la o petrecere la cineva acasă?

Vin şi desert. Vin pentru că, fireşte, îl bem. Desert pentru că oamenii, în general, sunt inhibaţi de pregătirea unui desert şi din experienţă ştiu că după ce ai gătit o masă întreagă nu mai ai chef să faci şi desertul.

O reţetă pentru a doua zi după petrecere?

Netflix (râde).

Cum aduce social media diversitate în bucătărie

După 7 ani de blog, ce te mai surprinde în materie de mâncare?

Cum nu am cărţi preferate sau melodii preferate, nu am nici o reţetă sau bucătărie preferată pentru că mă bucur de diversitatea care există, nu mă limitez la ceva.

Diversitatea aceasta este încurajată de social media?

Cu siguranţă social media contribuie. Eu am început să gătesc odată cu blogul, în 2009, şi am învăţat citind foarte mult pe Internet, văzând clipuri, filmuleţe, seriale, citind alte bloguri, alte cărţi, toată infuzia de informaţie la care am ajuns să am acces nu a făcut decât să contribuie la dezvoltarea mea pe parcurs. Nu văd viitorul ca pe o uniformizare, ci mai mult ca pe o deschidere în faţa informaţiei la care nu aveam acces înainte.

Care este relaţia celor din generaţia Millennials cu mâncarea şi cum diferă aceasta faţă de cea a generaţiilor anterioare?

Ce pot să observ în ultima vreme, dar nu cred că e valabil doar pentru Millennials, ci pentru oamenii interesaţi de mâncare în general, este faptul că sunt mult mai dispuşi să testeze lucruri noi, să încerce bucătării diferite, reţete cu care nu au mai avut de a face. Acest lucru se întâmplă datorită accesului la informaţie care ne permite să aflăm mai multe lucruri decât cele la care am fost expuşi până de curând.

Crezi că se pierde ceva în momentul în care primul impuls este acela de a fotografia mâncarea pe care ai primit-o în farfurie?

Nu cred că se pierde ceva. Ţine foarte mult de abordarea personală, dacă îţi face plăcere sau nu să îţi documentezi astfel experienţele. Pe mine, lucrul acesta m-a ajutat în timp, pot să parcurg pozele pe care le-am făcut şi să văd ce am mâncat în 2011 la Paul Bocuse. Dacă ar trebui să îmi folosesc exclusiv memoria, nu mi-as reaminti atâtea detalii, dar aşa văd imaginile şi pot să povestesc despre ele şi altora, pe blog de exemplu. Sunt de acord că exist experienţe care trebuie trăite şi altfel decât prin ecranul telefonului sau al aparatului foto. Cred că ţine de discernământul persoanei să îşi aleagă momentele pe care vrea să le documenteze şi cele pe care vrea să le păstreze doar pentru el. Amintirile se şterg din memorie, din păcate. Aşa, poţi să le revizitezi cu alte ocazii.

Despre lucrurile care îţi pot face viaţa mai frumoasă

Care crezi că sunt atributele generaţiei Millennials care ţi se potrivesc?

Nu pot să generalizez, nu pot să vorbesc decât despre mine: am un attention span foarte mic, am o răbdare foarte scurtă, încerc să fac mai multe lucruri deodată – asta nu înseamnă că e un lucru bun, îmi place să am experienţe noi şi diverse şi, în general, cam tot ce fac este ca să nu mă plictisesc, să îmi fac viaţa mai frumoasă. Şi asta înseamnă o grămadă de lucruri începute şi testate, etape arse. Uneori mi-e teamă pentru că, făcând lucrurile cu pasiune şi entuziasmându-mă uşor, pot să încep multe chestii deodată. Când trebuie să jonglezi cu toate însă s-ar putea să îţi mai scape câte ceva, să nu ai rezultate foarte bune. Încerc să mă temperez, dar nu merge întotdeauna. Autoeducaţia nu e cel mai simplu demers.

Ce ar avea de învăţat generaţiile anterioare de la Millennials din perspectiva ta?

Indiferent de tipul de interacţiune pe care îl ai, trebuie să găseşti nişte lucruri pe care să le înveţi din experienţa pe care o trăieşti, din discuţia pe care o ai cu cineva, din poveştile oamenilor. Ştiu că sună a clişeu, dar este foarte sincer ce spun. Oamenii, în general, ar avea multe de câştigat dacă ar da dovadă de mai mare deschidere la lucruri noi şi la a experimenta. Pe mine toate experienţele noi şi toate lucrurile în afara zonei mele de confort m-au crescut ca om. De aceea, cred foarte mult în tipul acesta de învăţare.

Ai ceva de spus generaţiei tale din experienţa ta de până acum?

Ar fi cam arogant din partea mea să spun că sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le înveţe de la mine. Dar sunt bucuroasă că am reuşit să îmi găsesc un traseu nu doar profesional, ci şi personal, în care să fac lucrurile care îmi plac, să evit cât mai mult compromisurile şi lucrurile făcute doar pe jumătate, fără bucurie sau care nu îmi aducă satisfacţie, astfel încât să îmi editez cât mai mult viaţa la proiectele în care mă implic, la vacanţele în care merg, la oamenii pe care mi-i alătur, astfel încât rezultatul, tot ceea ce mă înconjoară, să îmi aducă cât mai multă bucurie. Scopul meu nu e să acumulez lucruri, să adun averi, vreau să trăiesc o viaţă care să mă bucure şi asta poate să însemne vin în frigider şi prieteni buni lângă mine, călătorii frumoase, locuri noi. Sunt iată, un clişeu umblător!

Cum vezi tu viitorul?

Nu pot să îl văd decât frumos, altfel, nu aş mai avea motivaţia să mă ridic din pat. Vreau să pot să fac lucrurile care îmi plac şi îmi aduc bucurie şi să pot să şi trăiesc din ele. Mi se pare o mare realizare personală că am reuşit să fac dintr-o pasiune un business care să mă facă să fiu mulţumită de mine.