Îmbrățișand cerul: cum a învins George Nauznicov toate obstacolele și a ajuns să piloteze avioanele pe care odinioară le fotografia din pasiune

Ce a fost în mintea unui copil la vederea acestei imagini?

Cum să imortalizez? Pe atunci nu aveam cameră sau telefon. De fapt eram fericit să le văd cu ochiul liber.

Cum descrii primul tău contact cu aeroportul?

Uimire! Acesta ar fi cuvântul care ar reprezenta acel moment cu o acuratețe de 100 %. Mi-a plăcut foarte mult, țin minte perfect acea decolare pe care am văzut-o și care m-a lăsat fără cuvinte și care mi s-a părut cea mai interesantă parte a operațiunii. Acea decolare a alimentat și mai mult curiozitatea mea. Voiam să aflu tot mai multe despre subiect. Aveam întrebări.

Așa ți-ai dat seama că tu vei deveni pilot?

Eram oricum pasionat numai de acest subiect. Numai avioane aveam în cap încă de mic. Aveam 11 ani când am ajuns la aeroport. Primul impact l-a avut avionul și cum și-a urmat destinația, apoi am văzut un echipaj întreg ieșind prin terminal. Pilot, copilot, însoțitori de bord. Când i-am văzut pe acei oameni îmbrăcați în uniformă, când am văzut nivelul de eleganță și de carismă pe care îl aveau acei oameni, am zis că da, asta vreau să fac cu viața mea și nu mă văd făcând altceva.

Citește și: Andreea Liţescu, comandant-pilot pe Airbus 320: „Atunci când am descoperit zborul mi-am dat seama că nu contează că sunt fată pentru că atâta timp cât voi munci pentru ceea ce-mi doresc, totul o să fie posibil.”

Și totuși ai început să faci și altceva. Cum te-ai întâlnit cu fotografia?

Aveam o cameră de asta foarte mică, care făcea poze vai de capul lor, dar decât nimic tot era mai bine. Am început să pun poze pe forumuri și așa am început să mă cunosc cu pasionații de aviație, nu numai din Iași, ci și din vestul țării. Mergeam tot mai des la aeroport, iar în 2014, cu mari eforturi, pentru că noi eram o familie modestă, mi-am luat primul aparat DSLR, un aparat profesionist care făcea poze profesionale, adică de o calitate net superioară a ceea ce făceam eu înainte.

De atunci am început să mă duc singur la aeroport unde stăteam și câte 12 ore în căldură sau în frig, ca să prind toate avioanele care zburau la Iași. Am avut acest noroc, să-i spun așa, pentru că din 2012 a început o dezvoltare accelerată a aeroportului, tot mai multe curse și au venit diverse companii.

Cu ochii mei am putut urmări întreaga transformare a aeroportului Iași de la un aeroport regional care avea 2-3 curse pe zi la un aeroport care în prezent are și 60 de decolări și aterizări pe zi.

George Nauznicov: „La 15 ani mergeam la școală 7 ore, apoi mă duceam direct la aeroclub pentru a acumula ore de zbor și pentru a obține licența”