În România viitorului, educația se oprește la ușa care n-are pantofi în față. Așa a strâns Narada o generație întreagă în jurul unei idei: să nu mai lăsăm niciun copil în urmă

Într-o Românie în care decalajele din educație par, uneori, imposibil de acoperit, o organizație a reușit să mobilizeze în cinci ani o întreagă comunitate de oameni care au spus, fiecare în felul lui: „Eu pot ajuta.” Și au făcut-o.

Narada este una dintre acele inițiative rare care nu doar răspund urgențelor, ci transformă realități. Apărută în plină pandemie, ca reacție la riscul ca zeci de mii de copii să rămână complet deconectați de școală, Narada s-a transformat rapid dintr-o idee voluntară într-o mișcare națională. Rezultatele vorbesc de la sine: peste 200.000 de copii sprijiniți prin intervenții educaționale, peste 500 de comunități cartate prin platforma HartaEdu, peste 5 milioane de euro investiți în echipamente, formare și soluții adaptate realităților din teren.

Dar poate cel mai puternic impact nu stă în cifre, ci în felul în care această echipă a reușit să adune în jurul său un întreg ecosistem. Părinți, profesori, copii, antreprenori, companii, donatori individuali, voluntari – toți au devenit, într-un fel sau altul, parte din ceea ce Narada construiește: o cultură a implicării pentru educație.

Campania „Generația extraordinară” vorbește despre acești oameni. Despre cei care, în loc să critice, au ales să contribuie. Despre lideri care au văzut în educație nu doar o nevoie, ci o responsabilitate comună. Despre profesori care au mers mai departe când nu mai aveau cu ce. Despre părinți care au ales speranța în locul resemnării. Și despre echipa Narada, care a făcut toate aceste legături posibile, cu un amestec rar de rigoare, empatie și curaj.

Astăzi, Narada privește dincolo de urgențele vizibile și se uită spre impactul profund: competențele reale care pot pregăti copiii pentru un viitor imprevizibil. Iar pentru următorii ani de impact, ne cheamă din nou pe toți alături. Pentru că nicio transformare nu se face de unul singur. Dacă vrei să fii parte din generația care schimbă educația, poți trimite un SMS cu textul EDUCATIE la 8864.

Narada a strâns o generație întreagă în jurul unei idei: să nu mai lăsăm niciun copil în urmă

Am stat de vorbă cu câțiva dintre acești oameni – fondatori, susținători, lideri din business, voluntari deveniți parte din echipă – și le-am ascultat poveștile. În spatele fiecărei intervenții de succes se află o emoție, o amintire, o convingere profundă că educația poate fi – și trebuie să fie – șansa unui viitor mai bun.

Ce a ieșit este un portret colectiv al unei generații care nu a stat deoparte.

Totul a început cu un e-mail care n-a primit răspuns – Andra Munteanu, cofondatoare Narada

Care a fost momentul în care ai început să te implici în educație?

În vara anului 2016, eram antreprenor, îmi conduceam propria afacere și aveam ceva timp liber. Așa că i-am trimis un e-mail unei directoare, unei persoane care lucra în educație și făcea foarte mult bine în acea perioadă. Nu mi-a răspuns. A stat în retragere, iar mai târziu mi-a văzut mesajul. În mesaj i-am scris: „Ok, am ceva timp, cu ce aș putea să ajut? Poate e ceva bun ce aș putea face.” Iar ea mi-a povestit și mi-a zis: „Da, dar nu știu exact ce să-ți spun să faci pentru noi, dar pot să-ți spun ce se întâmplă acum.” Tocmai terminaseră un raport de cercetare în comunitățile în care interveneau, ca să înțeleagă de ce nu vin copiii la școală.

Ce-ai aflat din acel raport?

Acela a fost un moment care a schimbat tot. O mamă mi-a spus așa: cauza numărul trei era legată de dinți și durerile de dinți. Copiii nu aveau acces la tratamente stomatologice și, fie pentru că îi dureau dinții, fie pentru că le cădea un dinte, le era rușine să meargă la școală. În comunitățile respective, acesta era al treilea motiv, ca importanță, pentru absenteism. Cauza numărul doi era, într-un fel, previzibilă: în comunitățile rurale din România, nici părinții nu o duc prea bine. Și atunci au nevoie de ajutor în gospodărie, iar de multe ori se gândesc că mai bine rămân copiii acasă să-i ajute, decât să meargă zilnic la școală sau să continue după clasa a V-a sau a VIII-a. Până aici conversația părea să urmeze un fir cunoscut. Dar în momentul în care mi-a spus care era cauza numărul unu, totul s-a schimbat pentru mine. Nu era nimic sofisticat. Nu era ceva ce ne-am imagina ca fiind primul motiv pentru care copiii nu merg la școală. Era vorba despre încălțări. Statisticile arătau că în România profundă erau, la acel moment, în jur de 300.000 de copii în situații dramatice legate de încălțăminte. Nu aveau cu ce să se încalțe ca să meargă la școală. Într-o familie cu mai mulți copii – să zicem opt – existau poate doar patru perechi bune de încălțări, care se transmiteau de la unul la altul. Într-o zi mergea unul la școală, a doua zi altul, și tot așa. M-a frapat acest lucru. Pentru că, în 2016, eu, prietenii mei, cei din jurul meu, trăiam într-o realitate complet diferită. Era un an al exploziei de bunăstare, al inovației. Tehnologia începea deja să evolueze accelerat. Școli și facultăți din toată lumea lansau inițiative inovatoare, apăreau cluburi de robotică. Îmi amintesc că în Emiratele Arabe deja se deschidea o facultate unde se studia inovația în educație prin tehnologie. Vorbeam deja de realitate virtuală. Iar în România erau 300.000 de copii care nu aveau cu ce să se încalțe. Și ea mi-a spus: problema nu este de resurse. României nu-i lipsesc 300.000 de perechi de încălțări. Ce ne lipsește este conectarea între oameni. Cum aflu eu, un simplu om care poate oferi o pereche de ghete și un ghiozdan, cine e copilul din apropierea mea care are cu adevărat nevoie de ele? Asta lipsea în România. Așa că ne-am pus pe treabă. Începuturile au fost teribil de frumoase, dar deloc ușoare. Organizația a fost creată cu eforturi mari. Eu și Alex – cofondatorul Narada – ne-am chinuit trei ani să o naștem. Am căutat, din toate unghiurile, modalitatea prin care să prindă viață. Noi veneam din mediul de business. Nu știam ce înseamnă societatea civilă, un ONG. Prima dată ne-am uitat ce unelte avem la îndemână și am încercat să rezolvăm problema cu cele mai bune intenții, folosind instrumentele pe care le cunoșteam. Am încercat să construim o companie care să finanțeze această nevoie sistemică. Am eșuat. De mai multe ori. Am eșuat ani la rând. Dar motivația noastră nu a dispărut. În 2020, când a venit pandemia, lucrurile s-au schimbat complet. Până atunci, părinții, profesorii, chiar și directorii de școli erau reticenți în fața tehnologiei în educație – tehnologie de care modelul nostru depindea. Apoi totul s-a inversat. Tehnologia a devenit nu doar un rău necesar, ci un element de bază pentru ca educația să continue. Așa s-a născut Narada, așa cum o știm astăzi – printr-o intervenție de urgență.

Cum arată România educației acum, la 8 ani după acel început?

Dacă în vara lui 2016 imaginea era a celor 300.000 de copii fără nevoile de bază, Astăzi, România stă mult mai bine. Nu o spun doar statisticile. O vedem în fiecare deplasare. După toate intervențiile – și ale noastre, și ale colegilor din ONG-uri, și ale statului – s-a reușit să se rezolve o mare parte din nevoile de bază. Așa că ne-am întrebat: când pare că nu mai lipsește nimic, ce lipsește, de fapt? Chiar și un părinte dintr-un oraș mare, care nu duce lipsă de nimic vizibil, se poate întreba: copilului meu ce-i mai lipsește? Ce-i lipsește cu adevărat nu e un moft. Așa că ne-am uitat spre viitor. Copiii aceștia vor trăi într-o lume imprevizibilă. Au nevoie să gândească critic, să ia decizii, să-și regleze emoțiile în fața schimbărilor sociale, economice, politice, și să aibă disciplină pentru a-și urma obiectivele. Când nu știi cum va arăta viitorul, ai nevoie de cărămizile de bază din care să-ți construiești viața. Acestea sunt cele trei metacompetențe esențiale pe care Narada vrea să le ofere copiilor din România, pentru ca ei să-și poată construi singuri competențele necesare unei vieți bune.

Un firewall n-a putut opri ce avea să urmeze. – Andreea Ștefanescu, director comunicare și community investment, Inditex România

Hai să vorbim puțin despre tine personal. Când ai intrat prima dată în contact cu Narada și cum ai ajuns să te implici?

Îmi amintesc și acum că în 2019 primisem o alertă pe e-mail de la Firewall. Era o notificare care spunea că o organizație trimitea niște newslettere, iar acel mesaj, din motive de securitate, fusese blocat. Dar aveam opțiunea să trec peste acel firewall și totuși să vizualizez mesajul primit. A fost ceva de genul „hai să-l deschid, să văd ce e acolo”. Și era un newsletter de la Narada, povestind despre Harta Edu. Asta se întâmpla în 2019, deci chiar de la început. Eram uimită să văd pentru prima oară o organizație care, în loc să decidă ea unde este nevoia, în ce comunitate, a venit cu ideea genială de a dezvolta o hartă. O hartă pe care școlile puteau să-și publice nevoile – să spună ce le lipsește ca să funcționeze mai bine. Și astfel aduceau împreună, într-un mod natural, școlile și mediul educațional cu mediul privat, facilitate de o organizație non-guvernamentală. Mi s-a părut fascinant. În primul rând, că era o organizație care ascultă. Și asta e ceva ce avem în comun încă de la prima interacțiune. Mi se pare o valoare extraordinară – să știi să asculți, să le dai oamenilor spațiu să-ți spună ce nevoie au. Cred că același lucru îl facem și noi la Inditex. Ascultând, poți veni cu resursele de care oamenii chiar au nevoie, astfel încât ambele părți implicate să fie împlinite în aceeași măsură.

Citește și: De la birouri la lopeți: Angajații Inditex și Narada au construit un loc de joacă pentru copiii din Sohatu

Ce te-a făcut să rămâi atâția ani alături de Narada? A fost ceva ce te-a atins profund?

Nu e neapărat o „coardă sensibilă”. E un amestec între emoțional și rațional. În 2019, când am interacționat prima oară, a fost partea emoțională – ne regăseam în aceleași valori. Apoi, raționalul a venit și el. A fost o îmbinare între cele două. Suntem împreună pentru că reflectăm aceleași valori, doar că venim din „tabere” diferite – noi, din zona corporate, ei, din societatea civilă. Dar împreună are sens. Ne completăm unii pe ceilalți. Ce-mi place la Narada e că a început prin a asculta comunitatea locală, dar s-a dezvoltat într-o altă direcție. De la ideea de a le da beneficiarilor încredere și sprijin pentru a-și exprima nevoile, ați ajuns să le oferiți și resursele necesare ca „să învețe să pescuiască”, nu doar să primească pește. Ați trecut la nivelul următor. Odată ce ați aflat ce e acolo, veniți cu resursele necesare ca ei să devină independenți. Și mie mi se pare extraordinar lucrul acesta. Asta înseamnă, pentru mine, dezvoltare și creștere.

În campania asta Narada spune că noi – echipa, profesorii, directorii, susținătorii – susținem împreună o generație extraordinară. Pentru că ne-am pus, necondiționat, la dispoziția educației. Cum ți se pare această idee? Te simți parte din generația extraordinară?

Eu cred că fiecare generație are momentul ei de foame, de nevoie profundă. Iar responsabilitatea noastră, ca generație – la fel ca a celor dinainte – este să o pregătim pe următoarea. Să fim o fundație solidă pentru cei care vin. Ei, la rândul lor, vor duce mai departe acest drum. E un ciclu, o continuitate. Și asta mi se pare extraordinar.

Profesorii mei, de acasă – Liviu Neagu, CEO Bergerat Monnoyeur

Care a fost scânteia care v-a atras către Narada?

Când am cunoscut Narada și am venit prima dată aici, ca voluntar, apoi în echipă și așa mai departe, una dintre primele alerte rezolvate a fost cu ajutorul companiei noastre. De aici a plecat întrebarea. Păi, cred că este simplu. Mama a fost profesoară. Soția mea este profesoară. Și am avut întotdeauna o admirație pentru cei care văd dincolo de meserie – văd un mod prin care pot să-și ajute semenii. A fi profesor este, din punctul meu de vedere, o formă de apostolat. Nu cauți bani, nu cauți faimă, ci vrei să fii de ajutor celor din jurul tău. Și asta mi-a rămas în minte. Așa că atunci când am avut ocazia clară, precisă, de a face parte dintr-o echipă dedicată ajutorării celor care nu au acces la un minim necesar pentru a învăța, pentru cultură, pentru educație, am fost atins pe o coardă sensibilă și am spus: da, acești oameni merită să fie ajutați. Chiar dacă nu avem întotdeauna timp, trebuie să fim lângă ei. Nu doar material, dar și cu sufletul. Pentru că, într-un final, în fața nevoilor reale care tot apar, e nevoie de oameni care pun suflet în ceea ce fac. Sunt mulți care sunt dispuși să ofere ajutor, dar parcă lipsește sufletul. Iar în Narada am găsit suflet. Pe lângă dorința de a ajuta, pe lângă domeniul în care și-au dorit să activeze, am găsit suflet. Poate că asta a fost scânteia care ne-a convins, într-un final, să alegem Narada ca port-drapel pentru implicarea noastră în societate. Pentru a fi prezenți în societate altfel – nu doar prin business, nu doar prin dezvoltare tehnică, ci și având grijă de cei mai puțin norocoși.

Citește și: Acolo unde sistemul uită, Narada și o comunitate întreagă intervin: cu o chitară nouă și o carte de poezii, Denisa și Alexandra au arătat ce înseamnă să fii văzut la timp

Această campanie o numim campania generației extraordinare. Ne-am pus umărul împreună, necondiționat, pentru educație. Cum vi se pare? Vă simțiți parte din generația extraordinară?

Sunt parte din multe generații extraordinare. Nu trebuie să uităm trecutul și trebuie să privim cu încredere spre viitor. Vor mai fi și alte generații. Și vine partea optimistă: poate vor fi mai bune decât noi. Dar vor fi mai bune doar dacă noi, astăzi, suntem gata să-i ajutăm să fie mai buni decât noi. Să ne gândim la părinții noștri, la bunicii noștri, care, în forme poate mai empirice, s-au luptat pentru ca noi să ajungem azi aici. Să facem parte dintr-o generație extraordinară. Ce e diferit azi poate fi modul în care transmitem că vrem să facem ceva. Să-i aducem pe cât mai mulți alături de noi pentru a fi, cu adevărat, o generație. Altfel vom fi doar grupuri, indivizi. O generație înseamnă o masă importantă de oameni. Nu doar 100, 1000, sau chiar un milion – nu este suficient. O generație trebuie să cuprindă pe toată lumea. O țară. O națiune. Mesajul e să adunăm cât mai mulți oameni în jurul nostru. Să gândim ca o generație. Nu doar ca indivizi. Asta transformă echipele într-o adevărată generație. E o muncă grea, dar frumoasă. Și sper să reușiți. Vorbeam despre educație. Și mi-a venit în minte o idee: educația este ceea ce ne ajută să rămânem oameni. Să continuăm traseul ca oameni. Altfel, rămân doar instinctele. Cred că acesta este un mesaj care trebuie transmis din ce în ce mai mult. Ce face Narada este nemaipomenit. Dar nu trebuie lăsat totul pe seama unei echipe sau a unei organizații. Mesajul trebuie dus și către părinți. Cum îi putem ajuta să înțeleagă ce înseamnă educația? Să-și îndrume copiii către școală, către studiu. Educația înseamnă mai mult decât școală. E vorba și de cei 6-7 ani de acasă. Educația se face cu mai mulți jucători: familia, școala, colegii, sprijinul extern. Aici contez pe echipe ca Narada, care să dezvolte și să răspândească acest concept. Nu putem reuși singuri. Avem nevoie de sprijin și participare de la toți jucătorii cu responsabilitate din viața noastră. Școala, părinții, familia, societatea – toți. Educația nu se face cu forța. Trebuie făcută cu inima, cu mintea. Și dacă vrem un viitor, dacă vrem generații viitoare care să reușească – educația e cheia.

Mi-am dat seama că mă uitasem la educație dintr-un unghi prea îngust – Ramona Raduly, director comunicare Narada

Cum ai ajuns să te implici în Narada?

În 2020, copiii mei abia intraseră în sistemul public de învățământ. Și mi se părea că nimic nu merge bine. Că nu fac suficientă matematică, că nu ies suficient afară, că nu li se predă așa cum ar trebui să li se predea. Am cunoscut echipa Narada și am fost într-o deplasare undeva, într-un sat izolat din Moldova. Atunci am văzut care sunt adevăratele probleme ale sistemului de învățământ și m-am gândit că e foarte important în viață cu cine te compari. A fost momentul în care am decis să mă alătur ca voluntar organizației Narada, iar după câțiva ani, încet-încet, m-am alăturat cu totul echipei. Astăzi fac parte din echipa de comunicare și încerc să duc mai departe, să spun poveștile care pe mine m-au impresionat atât de tare.

De la o mână de voluntari, la o comunitate de 600.000 de copii – Raluca Jianu, CEO Narada

Cum s-a transformat Narada în ultimii cinci ani?

În ultimii cinci ani, Narada a trecut de la a reacționa la urgențe în educație, la a face transformare profundă. Îmi amintesc că eram voluntar în 2020, când Domeniul nu fusese încă înființat, doar o mână de oameni preocupați de educație. Când s-a dat anunțul că vom rămâne acasă, prima grijă a fost să ne reunim într-o conferință online și să ne întrebăm: „Ce facem cu copiii care trebuie să meargă la școală?” Această mână de voluntari s-a mobilizat foarte repede și a construit direcții de intervenție, reușind să ducă la copii din țară tablete, SIM-uri să se conecteze la internet, pentru că urmau să fie deconectați de școală. Știam că e foarte important. La acea vreme, oamenii care lucrau la birou își puteau muta activitatea acasă, dar copiii și profesorii nu erau pregătiți pentru o tehnologizare atât de rapidă. Am lucrat cot la cot cu ei, să îi învățăm cum să folosească YouTube și alte platforme de conferințe online, ca să poată preda materia. Odată cu revenirea la școală, cu toate intermitențele, am înființat ONG-ul. Am aflat că au fost copii care, timp de nouă luni, nu au avut acces continuu la școală. Cercetările au arătat efecte economice grave, iar împreună cu profesori extraordinari, am construit o platformă pentru educație remedială. Numai în pandemie, am reconectat la școală peste 45.000 de copii. După aceea, peste 35.000 de copii au accesat platforma Naradix. Estimările arată că am ajuns la o comunitate de peste 600.000 de copii cu conținutul educațional remedial. După pandemie, au apărut alte urgențe, ca războiul din Ucraina. Ne-am implicat și acolo, dar și în problemele din școlile din România. Școli fără acoperiș, copii fără transport școlar, fără încălțăminte sau rechizite. Așa am lansat Harta.edu. Am ajuns la peste 120.000 de copii din peste 500 de comunități. De la intervenții de bază, am evoluat către programe care schimbă mentalitatea comunității și creează autonomie. Am lucrat cu profesori, părinți, directori pentru a găsi mecanisme de rezolvare locală a problemelor. În total, s-au investit peste 5 milioane de euro și am avut alături peste 400 de companii, 4.000 de donatori individuali și 11.000 de donații.

Narada nu este doar un ONG. E o forță care mișcă lumea – Andreea Cionca, managing director, Impetum Group

Ce te-a determinat să te implici în boardul Narada?

Pe mine m-a preocupat întotdeauna să sprijin educația. Cred că este singura fundație solidă a unei societăți sănătoase. Narada nu a fost doar un ONG, ci o forță care adună oameni, companii și comunități pentru a crea impact. M-am implicat în boardul Narada pentru că am văzut cum transformă emoția în acțiune și acțiunea în impact real.

Cum vezi această campanie a generației extraordinare?
Ideea campaniei este că toți cei care am pus umărul până acum suntem generația extraordinară. Consider că generația noastră nu poate vorbi despre un viitor în România fără implicare în educație. Companiile românești nu se pot dezvolta fără implicare în educație – altfel riscăm să pierdem nu doar capitalul uman, ci și direcția strategică a țării. Fac parte dintr-o generație care nu poate sta pasivă față de viitorul României. Viitorul fără educație nu există. Companiile românești nu cred că se pot dezvolta local fără implicare în educație.

Citește și: Narada, „unitatea de primiri urgențe pentru educație” care oferă tablete și internet copiilor pentru școala din timpul pandemiei. Și povestea copilului desculț, de la țară, care azi ajută alți copii