Larisa Cioflec, cea mai mică țesătoare din România. Și povestea mânuțelor de aur ce brodează catifeaua cu fir de mătase în stilul tradițional săsesc

Larisa Cioflec are 12 ani și a terminat clasa a V-a cu media 10. De trei ani încoace este olimpică absolută la competiția națională de broderie tradițională ce se organizează, neîntrerupt, de 20 de ani și până acum la Muzeul Astra din Sibiu.

Larisa locuiește în Avrig (Sibiu) și este fiica unei absolvente de Litere ce se pregătește să devină profesoară și a unui fermier, ce conduce o afacere agricolă cu vite.

Larisa a învățat să croșeteze după ce a văzut ce minunății ieșeau din mâinile mătușii ei, dintr-un fir de ață colorată, un ac încovoiat și multă imaginație. Așa că i-a cerut mamei ei să-i cumpere ce avea nevoie și a început să urmărească tutoriale de broderie pe youtube, unde putea învăța tehnici noi.

Atunci a aflat că exact în Avrig funcționa un club al copiilor, condus de ani de zile de Rodica Ispas, una dintre primele olimpice în broderie de la noi, o profesoară inimoasă, ce se specializase în cusut și țesut în SUA și în Suedia.

Atunci, Larisa a decis să intre în club și nu a mai plecat niciodată. A învățat să înnoade brățări colorate, să coasă, să țeasă la război, iar de anul acesta a început să brodeze în tehnică tradițională săsească, cu fir de mătase, pe textură de catifea.

Descoperă povestea Larisei Cioflec, cea mai mică țesătoare din România:

Cum și când ai învățat tu să lucrezi cu mâinile?

Larisa Cioflec, multiplă olimpică națională la țesut și broderie: Am învățat datorită unei mătuși care a început să facă tot felul de căciulițe cu croșeta pentru copiii ei. Întâi am văzut la ea, mi-a plăcut ce ieșea din mâinile ei și am rugat-o să mă învețe și pe mine.

Am început cu un fir, apoi am început să învăț singură, de pe internet, să fac floricele, pentru ca mai târziu, mama să mă dea la club, la doamna Rodica Ispas, să învăț mai mult și mai organizat.

Aici era o altă lume decât cea la care te așteptai tu: aici se țesea, se cosea, era altceva, nu? Cum te-ai simțit în această nouă lume?

Eram surprinsă.

Ce era surprinzător?

Erau mai mulți copii aici și era foarte frumos totul în jur, cu războiul de țesut, cu ațele colorate. Totul era foarte atractiv, iar asta mi-a plăcut foarte mult.

Tu plătești ca să ajungi la acest club?

Acesta este un club pentru copii, la care nu se plătește.

Cât de complicat este să coși, să țeși și cât de greu ți-a fost să înveți aceste meșteșuguri?

La început mi s-a părut destul de greu, dar după aceea nu a mai fost așa.

Ce ți s-a părut greu?

Să cos mi s-a părut cel mai complicat lucru, dar după ce am început să fac, deja m-am prins cum merg lucrurile și după aia, când ziceau alții că „Uite ce greu e să faci asta!” eu le răspundeam: „Cum să fie greu? E foarte ușor!”

Cât de des coși?

De obicei venim aici cam de două ori pe săptămână, dar în vacanțe nu venim chiar așa de des.

Și cu războiul cum a fost, să înveți să lucrezi cu el?

Adevărul este că la război am început să lucrez. Doi ani m-am pregătit, am învățat, am ascultat și am început să fac singură, fără doamna Rodica tot timpul după mine. Iar după 2 ani am participat și eu la prima olimpiadă.

Ai tăi ce zic despre acest meșteșug pe care îl înveți tu?

Larisa Cioflec, multiplă olimpică națională la țesut și broderie: Părinții mei sunt foarte încântați și le place mult ce fac pentru că ei nu au mai văzut așa ceva.

De ce înveți broderie săsească?

Broderia săsească e ceva deosebit, nu se mai practică aproape deloc și de aceea am început să lucrez la ea.

Cât de complicată e?

E destul de complicat, mai ales pe catifea. Catifeaua are acel puf și te păcălește. Crezi că e bine și, după ce ai făcut liniuța, îți dai seama că nu mai e bine și trebuie să dai înapoi. Asta e un pic complicat, dar în rest e minunat.

Spune-mi despre olimpiadă: cât de importantă este ea, de fapt, și cât de important este să fii acolo, pe locul I, II sau III.

Până acum am fost doar pe locul I și nu știu cum e să fiu pe locul II și III. Mi se pare foarte atrăgător și minunat. Faptul că se petrece în aer liber cred că-mi place cel mai mult, mai ales că eu o am o curte mare acasă și-s obișnuită tot la țară; n-am prea stat în casă așa de mult timp.

Ce faci și cum reușești tu să convingi juriul să te așeze pe primul loc atâta timp?

Larisa Cioflec, multiplă olimpică națională la țesut și broderie: Mergem acolo, mă apuc de lucru și vine juriul din când în când și mă întreabă anumite lucruri: îmi cer să prezint costumul, cer detalii despre ce lucrez, cu ce lucrez și așa am reușit de fiecare dată să îi conving.

Cum te descurci la școală și cât de mult îți complică ritmul de învățat ceea ce faci ca meșteșug?

La școală mi-e ușor pentru că am și profesori buni și prind ușor și din clasă. Acasă doar îmi fac temele, mai învăț puțin și după aia pot să mă apuc de brodat și lucru manual.

Cu ce medie ai terminat clasa a V-a?

Am terminat clasa a V-a cu media 10.00.

Nu te temi că cineva o să zică: „lucurile astea nu se mai caută, sunt vechi, țin de altă lume. Noi suntem în alt secol acum!”

Eu nu cred așa, pentru că e frumos, iar dacă nu era frumos nu se mai practica. Dar e frumos și putem duce tradiția mai departe!