Laura Eremia, femeia care și-a făcut curaj să-și spună propria poveste: de la durerea de a avea o fetiță cu o boală genetică rară, la împlinirea pe care o trăiește atunci când creează prăjituri fără zahăr și mâncăruri low carb, vitale pentru dieta copiilor cu boli grave

Ce înseamnă restaurant? E genul acela de restaurant boutique, cu meniul zilei sau genul acela cu servire a la carte?

Inițial am început să facem pizza low carb și burgeri pentru că majoritatea persoanelor care au stilul acesta de viață, visau la pizza și la burgerii clasici. Atunci am zis că găsim o variantă ca să nu mai existe „cheet days”, și să le oferim alegeri bune. Lucrurile au început să crească și atunci am avut solicitări de meniu a la carte pentru niște evenimente foarte fancy, dar să fie low carb. A apărut în mintea noastră astfel ideea unei cine cu șapte feluri de mâncare, pe care să le transformăm cu totul. Cineva a spus atunci, după ce a mânact la noi: „Băi, mi-a stins lumina. Nu-mi vine să cred!”. Să mănânci sănătos, să mănânci mișto, dar să nici nu-ți dai seama că de fapt mâncarea aia e healthy 100%. În același timp am aplicat în ideea noastră o credință de 0 waste, să folosim tot, fără să aruncăm nimic. Și am făcut un jeleu de ciorbă acră pe pat de piele deshidrataă de pui, am făcut un bulz dintr-o mămăligă low carb pe care l-am pus într-o supă rece de castraveți cu mărar și cu mentă, de nu-ți vine să crezi.

Am ajus să creăm o adevărată experiență din mâncarea low cardb.

Cina aceasta singniture funcționează de joi până duminică în restaurant, însă restaurantul în sine este de fapt un loc de familie cumva.

Ai ajuns la o echipă de?

În acest moment suntem 18 persoane.

Consideri că ai reușit?

Din punct de vedere financiar nu aș zice că da pentru că în HORECA e destul de dificil în perioada asta, în schimb din punct de vedere emoțional și al impactului pe care îl am, simt că sunt o persoană care ajută în mod concret și real la îmbunătățirea vieților unor categorii de oameni. Că e vorba și de fetița mea cea mică în această categorie, e foarte bine, însă simt că sunt foarte împlinită emoțional prin ceea ce fac.

Care ar fi cel mai mare regret al tău de până acum?

Că nu m-am apucat să fac asta mai devreme 😊. Până am reușit să iau decizia să nu mai fac marketing pentru corporații și să fac ceva pentru mine, mi-am dat seama că de fiecare dată până atunci eu am spus povestea altuia. Am spus cu succes, cu campanii reușite, cu premii, cu bugete salvate am spus tot timpul povestea altuia, nu am spus-o pe a mea. Și după atâta timp, eu reușesc să-mi spun povestea, așa cum e ea.