Lecții de bun simț civic cu Dan Mașca, unul dintre cei mai importanți antreprenori din Târgu Mureș. Povestea omului care conduce cea mai mare firmă de IT din Transilvania, investește în educație și a pus umărul la schimbarea legii electorale în România

Dan Mașca este probabil una dintre cele mai sonore voci în comunitatea din Târgu Mureș. Deși conduce poate cea mai mare și mai importantă firmă de IT din Transilvania, el a făcut un pariu cu sine, în urmă cu mai bine de 20 de ani: și-a propus să facă din România o țară ca afară, astfel încât, atunci când copilul său va deveni adult, să aibă posibilitatea de a alege și cu toate acestea să aleagă comunitatea sa natală.

Câștigând bani din proiecte mari pentru companii din întreaga lume – cum singur spune, a încasat bani de la Apple – a investit în tot felul de business-uri și start-up-uri locale, fiind convins că „România este suma miilor de comunități bine guvernate”. Mai mult decât atât, este unul dintre cei care a schimbat legea alegerilor locale, astfel încât, din 2016, să-i putem vota pe toți cei care doresc să se implice și să pună umărul la schimbare.

Dan Mașca e un vizionar și recunosc cinstit că e o mare plăcere să-l asculți vorbind. Ideile sale mișcă suflete, iar când a vorbit despre educație și despre implicarea sa în acest domeniu, pot spune că m-am întrebat în gând de ce nu este ministru, sau de ce oamenii ca el din Târgu Mureș nu sunt deloc vizibili. Răspunsul îl vei descoperi mai jos.

Iată o poveste extrem de inspirațională cu Dan Mașca, mai degrabă o lecție de bune practici și motivație cetățenească.

Dan, cum te descrii tu azi, din punct de vedere profesional? Cu ce te ocupi, mai pe scurt 😀

 😀 Cu investit timpul în zona bunei guvernări locale în comunitatea în care trăiesc de niște zeci de ani. Și pe de altă parte administrez și firma de IT, pe loc secundar și facem anumite proiecte, cum a fost și site-ul CEC, fără să vedem nici un om de la CEC în față și să livrăm proiectul în condiții optime, așa cum facem cu americanii de 20 de ani 😀

Noi știm partea aceasta de dezvoltare la distanță și cred că de mult nu am mai ajuns la București sau în altă parte. Le spun clienților de la București: „Prieteni, decât să cheltui banii pe drum până la București, nu mai bine de suma respectivă vă ofer servicii de design, de programare sau comunicare pe online? Nu ești mai câștigat așa?”. „Ba da, cum să nu?”. Și putem lucra la distanță. Noi lucram la distanță de dinainte de pandemie pentru că piața noastră principală rămâne cea din Statele Unite ale Americii, de peste 20 de ani. Și chiar dacă trăim din proiectele venite de la americani, nu am fost niciodată în America 😀

Toți râd când aud faza asta, dar am spus că nu mă duc până nu scot viza. Am avut o experiență extrem de neplăcută ca tratament uman, prin anii ’90 când am câștigat o excursie în Europa și a trebuit să cer viză de la Ambasadă, că de atunci am spus că nu voi mai merge niciodată într-o țară care cere viză, din principiu.

Adică, dacă vor să te vadă americanii, trebuie să scoată viza 😀

Trebuie să vină ei în Târgu Mureș, ceea ce au și făcut. Au venit oameni din multe zone ale Americii în Târgu Mureș, dar sunt și oameni cu care lucrez de peste 15 ani și pe care nu i-am văzut niciodată. Ei m-au întrebat: „Bun, Dan, lucrăm de atâta timp împreună. Ce facem ca să vii și tu în America?”. Le-am spus așa: „Mergeți la congressman-ul vostru și faceți lobby să scoată viza. Apoi mă ocup eu de ce trebuie făcut acasă astfel încât să avem un procent cât mai mic de oameni care se duc în America și nu se mai întorc și nu respectă legislația americanilor”.

Dan Mașca: „România este suma miilor de comunități bine guvernate”

Filosofia pe care o am eu e una simplă și pleacă de la faptul că România este suma miilor de comunități bine guvernate. Practic, fiecare dintre noi, avem niște relații foarte limitate cu comunitățile din afara ariei celei în care trăim, am copilărit, am învățat. Dacă eu nu am fost în Vaslui, nu pot să fac bășcălie că Vasluiul e o zonă săracă din Moldova, ci pot să mă gândesc ce pot să fac ca antreprenor astfel încât, folosind tehnologia, să pot transmite buna guvernare pe care o fac acasă la mine și altor comunități, via internet. Comunicarea via internet este atât de ieftină azi, iar eu, cetățean, trebuie să mă gândesc cum pot transmite buna mea guvernare și în Vaslui, astfel încât ei să se poată guverna mai bine și să creeze o comunitate mai înstărită.

Dar știu că pe lângă IT, mai ești implicat în tot felul de proiecte culturale…

Da, noi avem și cel mai tare studio de muzică din Transilvania, din punct de vedere al dotării și competențelor ce există la nivel de ingineri de sunet și compozitori. Și avem și partea de scule foto-video pe care le-am da ca și co producători în diferite producții documentare, de filme de lung metraj și de proiecte comerciale. În plus, ne ocupăm în continuare de site-ul Festivalului Internațional de Film Transilvania.

Nu suntem doar firmă de IT. Într-adevăr, firma de IT este baza…

Citește și: BeeFast, compania tech de curierat expres, creată de un magician, un dansator, un „geek” și o publicitară. Sau cum pasiunea pentru tehnologie unește oameni și idei într-un start-up al viitorului, în care curierii se vor transforma în drone

Produce banii…

Produce banii dar ne ajută și partea aceasta de creație, partea aceasta bătută de soartă. Noi în IT avem o șansă istorică: pur și simplu avem șansa de a lucra cu aceleași tehnologii cu care lucrează americanul, chinezul sau australianul. De fapt acesta este motivul pentru care IT-ul este unde este, nu acea scutire de impozit. Acea scutire de impozit e una dintre cele mai mari erori făcute de România pentru că, de fapt a creat discriminare între proprii cetățeni. Profesorul care l-a învățat matematică sau să scrie pe acel copil care a devenit programator peste ani este impozitat și fostul lui elev nu este impozitat. Nici un stat care are criză de IT-iști – că nu doar România duce lipsă de IT-iști – nu și-a permis să spună despre proprii cetățeni că unul este mai egal ca altul.

Celelalte domenii din România, din păcate, în afară de IT, au rămas la coada Europei Unite, fix datorită acestor reglementări care le face să fie mai puțin libere și mai puțin inovatoare.

Și atunci era normal ca în momentul în care am văzut oameni care nu vor să plece din Târgu Mureș – Târgu Mureș e cumva categoria a treia ca oraș, nu este nici Cluj, nu este nici București – mai ales în zona de creație, neavând o școală de design digital, neavând o școală de arhitectură, am decis să investesc în această zonă. Pentru că este foarte greu pentru un artist din Târgu Mureș să facă ceea ce face un programator, de exemplu, care lucrează la același standard.

Atunci am luat banii din IT, i-am investit în partea de creație, iar partea aceasta, indirect, ne-a adus proiecte.

De ce este importantă partea aceasta de animație, de ilustrație, de muzică și de ce tot insist pe zona aceasta în comunitatea mea din Târgu Mureș? Pentru că e o parte care nu se poate robotiza.

Am lucrat pentru companii foarte mari din America și nu numai, am încasat bani de la Apple, am lucrat pentru Louis Vuiton și asta pentru că am reușit să convingem clienții pe zona de vizual, să ne dea proiecte și pe tehnologie.

Vreau să ne întoarcem puțin. Ai spus că ești implicat în buna guvernare locală. Ce înseamnă asta?

Ce înseamnă asta? Eu nu am vrut să plec de acasă, eu am prieteni buni din copilărie care sunt profesori universitari în SUA, Canada, Franța și iubesc libertatea de a alege. La început poate nu înțelegeam pentru că nu ne-au dus la școală după 1990 – cei care eram deja adulți – să ne învețe la seral ce e cu libertatea politică și economică specifică vestului. Mare parte dintre noi nu știam ce se întâmplă în afară, nu știam teoria, nu știam ce înseamnă libertatea, după zeci de ani în care trăiserăm fără ea, și nefiind nimeni care să ne învețe, am făcut ca în soft: try and error. Aceeași chestie am făcut aici. Prietenii mei au plecat afară și au început să-mi spună: „eu nu am timp să rămân acasă și să încerc să schimb nu știu ce. Eu prefer să merg într-o societate care, chiar dacă nu e perfectă, lucrurile merg altfel”. Cu toate astea, foarte puțini dintre ei au venit să ne spună în detaliu de ce afară lucrurile merg altfel.

Atunci, când s-a născut băiatul meu – așa s-a potrivit – m-am implicat în firma aceasta de IT. Am zis atunci: „Eu vreau să fac o țară ca afara ca atunci când copilul meu ajunge la 18 ani, el să aibă șansa să aleagă mult mai mult decât au putut părinții și bunicii lui”.

Tot atunci am spus așa: „Ok, facem o țară ca afară astfel încât copilul meu când va aduce adult să poată să spună: acum iau avionul, mă duc la Londra, mă duc în Spania, mă duc la Paris, dar când vin acasă, regulile după care se guvernează țara mea, sunt similare cu cele de afară”.

Sistemul, am aflat și eu mult mai târziu, învățând și nu numai din filme, este de fapt statul de drept. Adică, dacă tu ai o lege bună, cei care vin după noi vor putea să construiască mai departe, astfel încât să rămână tot timpul în top ca țara cea mai democratică din lume, țara care are cea mai mare libertate economică dată de lege.

Am mers inclusiv în zona de politică pentru că mulți mi-au spus că am construit cea mai mare firmă de IT din Mureș fără să fac compromisuri, fără să mânăresc contracte cu statul, fără să mă abat de la principiile mele. Am avut tot timpul în minte faptul că nu poate copilul meu să aibă ghinionul ca peste câțiva ani să i se spună că taică-su împreună cu ăia de la primărie sau de nu știu unde au sifonat milioane de euro și acum își permite să aibă mașini și vile.

Citește și: Cum se naște un business social din dorința de a-i ajuta pe cei care suferă de frica de zbor. Și povestea piloților voluntari care le dăruiesc oamenilor cele mai tari experiențe

Adică un fel de securistul de pe vremuri…

Nu securist. Știi foarte bine ce tunuri s-au dat în IT, iar oamenii ăia nu au fost securiști. Eu spun de ani de zile: se fură în mod legal în România pentru că cei care conduc au făcut legi care permit să se fure în mod legal.

Doar cei care nu știu și nu și-au pierdut ani de zile să sape și să afle de ce suntem unde suntem în toate domeniile, pot spune că nu se fură. La indexul democrației, România este la coadă, chiar după Ungaria lui Orban care e considerată neliberală. Nimeni nu se întreabă de ce suntem pe ultimul loc la indexul democrației. Atunci am văzut de fapt problema aceasta a lipsei libertății politice.

Cu siguranță că tu nu știi că în 1996 România nu mai avea nici o șansă să devină o țară democratică cu o democrație locală funcțională bazată pe reprezentativitate. După doar 7 ani de la Revoluție, s-a pus cruce oricărei șanse ca România să devină o democrație occidentală.

De ce?

Pentru că a spus așa (ceea ce nimeni din Europa nu a mai făcut): Dacă noi ne întâlneam, Ramona cu Dan, cu Istvan, cu Vasile într-o comunitate și voiam să guvernăm comuna în care locuim astfel încât să fie cât mai bine administrată, nu puteam să o facem. De ce? Prin legea 96, se stipula că dacă noi vrem să guvernăm acea comună cu echipa noastră, fără șefi la București, la Cluj, la Târgu Mureș, trebuie să strângem 10 mii de semnatari din 15 județe, minim 300 pe județ. Încă o dată: 10 mii de semnături din 15 județe, minim 300 de semnături pe județ, ca să poți să guvernezi un sat, o comună din Vaslui, Tulcea, Caraș Severin, etc.

Asta am descoperit-o în 2012, după 12 ani de implicare civică în care am fost prostit de alții. Eram incult politic, civic, legislativ. Nu știam că omul e baza, credeam că sistemul, că legea e baza. În 2003 au spus că nu mai ajung 10 mii de semnatari și au negociat până la 25 de mii, din 18 județe, minim 700 pe județ, propunere negociată de Valeriu Stoica, Tăriceanu, PNL-iști de dreapta cu Iliescu și Năstase.

Aceste bariere imense au făcut ca până în 2016, când tu ai fost la vot, nu numai să spui că nu ai cu cine vota, ci să votezi, dintr-o piață potențială de oameni care ar fi vrut să candideze, doar cu aceeași 5%- 10% care îndeplineau aceste condiții. Imaginează-ți doar dacă tu ai fi vrut să candidezi la alegerile locale la tine în comunitate. Doar aflai care sunt regulile și te lăsai imediat păgubașă.

Politica lui Dan Mașca

Și în 2016 s-a schimbat legea?

Eu deja în 2012 eram cea mai mare firmă de IT din Mureș și cea mai diversă firmă de IT din Transilvania, pot să spun. Asta pentru că nu erau multe firme de IT care să ia banii să facă studio de muzică, video, filme, animații și așa mai departe și în același timp să genereze anumit conținut educațional, niște proiecte de referință pe care le-am făcut la vremea aceea ca să arăt local că există acasă, în Târgu Mureș, know how-ul ca să facem manuale digitale. Noi am făcut manual digitale în urmă cu mulți ani.

Atunci în 2012 am zis așa: „Măi, stai puțin, noi am construit fără nici un fel de compromisuri, cu principii, cu etică, cu respect între noi cea mai mare firmă de IT din Mureș. Cum Dumnezeu nu pot, eu cu colegii mei, acasă, noi care rezistăm în piața globală, să putem concura și dacă suntem cei mai buni pe niște domenii, cum să nu putem intra în Consiliul local din Târgu Mureș?”.

Și după 12 ani de căutări am luat și am citit pentru prima dată legea partidelor. Pentru mine era un nou start-up, era un nou business.

Și ce ai făcut?

Împreună cu colegii mei ne beam cafeaua de dimineață și discutam această problemă. Am spus că nu vreau să candidez independent pentru că mă mănâncă PSD-iști, dar nici nu voiam să mă alătur altui partid pentru că puneam la îndoială toate credințele și principiile mele.

Și ce am făcut? În 2012 eu aveam bani să cumpăr 25 de mii de semnături. Trebuiau cumpărate pentru că cine cunoaște 25 de mii de semnatari din 18 județe?

Și ai cumpărat?

Eu fac parte din decrețeii anilor ’70. Maică-mea era moașă și m-a născut la sat ca să dea un exemplu sătencelor că nu e nevoie să meargă la maternitățile de la oraș. Am copilărit la țară și sunt legat de locurile acelea.

Atunci m-am gândit: „Cei de la țară, care nu au plecat în Italia sau Spania, cum pot să strângă 25 de mii de semnături ca să-și guverneze comuna?”. Dar ăla din Maramureș, dar ăla din Botoșani?

Pentru că aveam atunci mai mulți bani ca acum, puteam să cumpăr serviciile a 18 oameni din 18 județe care, la rândul lor, pentru doi lei o băutură, puteau strânge semnături. Știm bine cu toții că sunt mulți oameni săraci care ar fi făcut asta. Dar dacă aș fi făcut asta pentru că eu eram bogat financiar, aș fi intrat în jocul lor pentru că aș fi mințit.

Atunci am spus că trebuie să schimbăm legea. Așa ai văzut tu în 2016, în București, USB-ul lui Nicușor Dan, după ce câțiva dintre noi, am schimbat legea în 2015.

Din păcate, în România, în 2016, doar USB la București și noi, Partidul oamenilor liberi, în Târgu Mureș, am făcut astfel de start-up-uri ca să fim aleși în consiliul local.

Citește și: Nicușor Dan și iubirile din viața lui: Aheea, Mirabela și Bucureștiul. Pentru prima oară în casa matematicianului care a lăsat numerele pentru a schimba orașul în care trăiește

Și din 2016 ești în Consiliul local?

Colegii mei, nu eu. Am o colegă cu o dizabilitate loco-motorie, probabil singura aleasă într-o reședință de județ din România cu o dizabilitate loco-motorie. Noi avem comunități care nu sunt prea prietenoase cu cei cu dizabilități. Și atunci cine poate cel mai bine să facă legile și să facă lobby, să creeze o presiune prin prezența lor, dacă nu cei ca ea.

Din punctul meu de vedere, dacă tu nu ai capacitatea de ai respecta pe cei mai în nevoie și de a-i ajuta, atunci, tu niciodată în comunitatea ta nu o să faci ceva deosebit.

Dan, mi-a atras atenția ceva ce ai spus mai sus. În 2000 ai spus că vrei să faci o țară ca afară pentru copilul tău. E work in progress bănuiesc proiectul acesta. La cât la sută a ajuns?

Copilul meu este student la informatică și are 21 de ani 😀. La nivel micro, planul meu e 5-10% 😀. Dar ceea ce este important este că oameni ca tine și ca cei care mă mai cunosc, știu că eu nu pot merge mai departe până ce nu rezolv problema.

În programul nostru electoral noi am propus să mutăm CNA-ul în Botoșani. Pentru că atunci să vezi ce autostrăzi se fac în Moldova. Punem în Caraș Severin Agenția Națională a funcționarului public. Nu poți ca într-o țară toată puterea să fie centralizată într-un singur loc, la București și în restul țării să fie sărăcie lucie. În Germania multe instituții și organizații sunt împărțite peste tot în țară. Prin asta vom distribui peste tot banii, ce vor asigura o anumită bunăstare în toate comunitățile din țară. Rolul nostru este să rezistăm în piața aceasta și poate într-o bună zi să le punem în aplicare.

Dan Mașca despre suma experiențelor ce l-au ajutat să devină omul de azi

Vreau să ne întoarcem puțin în copilăria ta. Unde ai crescut?

M-am născut într-o comună din Mureș, culmea, o comună care nu avea nici un rom și nici un maghiar, deși în județul nostru sunt 40% maghiari. După aceea ne-am mutat la Iernut pentru că taică-meu lucra la termocentrala de acolo, iar maică-mea, asistentă medicală a rămas să lucreze în comuna ei natală. Povestea e simplă. Trebuia să dau treapta I în clasa a VIII-a, eram cu toții niște habarniști și maică-mea fiind asistentă mi-a propus să dau la Liceul sanitar din Târgu Mureș, că acolo era secție de tehnician dentar. Asta mergând pe premisa că dinții se strică la toată lumea și o să fie de lucru. Numai că pentru tehnician dentar se dădea examen din doi în doi ani și în anul respectiv nu se dădea.

Ai mei săracii nu voiau să cheltuie cu mine sau nu aveau bani suficienți, așa că mi-au propus să merg la Liceul militar la Alba Iulia. Până la urmă m-au lăsat să decid singur și după ce am citit în ziar ceva despre informatică și calculatoare am ales să dau la informatică, chiar dacă nu știam ce înseamnă, dar suna bine. Eram bun la matematică, ce-i drept, dar căutam în dicționar ce înseamnă termenii din informatică. Și așa am ajuns la Cluj, la liceul de mate-fizică nr. 3.

Informatica era un fel de școală de meserii pe atunci, nu? 😀

Indiscutabil! Sistemul era bun și merita să fie păstrat. Culmea e că cei care au condus atunci, au condus țara și după 1989. Noi făceam atunci câte trei săptămâni de practică în liceu pentru că era un centru de calcul chiar în liceu. Partea aceea, din păcate, după revoluție s-a distrus și oamenii care conduceau nu au înțeles că trebuie să doteze toate școlile și să investească în profesori. Din punctul meu de vedere educația e mult mai importantă decât sănătatea pentru că, hai să fim serioși, la spital merg mult mai puțini oameni decât merg la școală și avem nevoie de educație continuă. Nu poți să ai pretenția să ai altfel de oameni în sănătate și în nici un alt domeniu dacă, de mici, copiii care merg la școală nu au finanțată activitatea și se risipesc banii pe pâine și circ, cum se întâmplă din păcate.

Am terminat liceul de informatică și am dat la Electronică și Telecomunicații la București. Numai bine că nu am intrat la București și m-au luat în armată. O experiență unică. Eram soldat în termen la Timișoara, la Revoluție, am fost în Piața Universității, la București, în 13 iunie soldat în termen…

Când au venit minerii?

Da, eram în Piața Universității la 3 dimineața. Pe 17 decembrie îl apăram pe Stănculescu, trimis de la București la Partidul Județean Comunist. Eram partidul care apăra oamenii trimiși de Ceaușescu să rezolve, cică, democrația. În 12 ianuarie 1990 am fost în Piața Victoriei la toate manifestațiile.

După aceea m-am angajat ca analist programator, am făcut un soft de salarizare pentru termocentrala de la Iernut, am făcut practică în programare și apoi am făcut facultatea de Științe economice, la secția Turism și servicii. Încă mai credeam că România e o țară frumoasă și că o să duduie turismul.

Facultatea am făcut-o la seral ca să pot lucra și să nu mai cheltuie ai mei bani cu mine. Am fost și sindicalist la 22 de ani și cred că singura grevă din România în urma căreia s-a închis o termocentrală a fost cea de la Iernut, la care eu am fost co-autor 😀. Oamenii aceia în vârstă, de pe vremea lui Ceaușescu, nu înțelegeau că în 1990 ei au câștigat libertatea de a spune „nu”. Am văzut ce înseamnă munca la stat, m-am lămurit ce înseamnă sindicatul și înțelegând că acela nu era viitorul meu pentru că ar fi însemnat să mă compromit ca om.

Am ajuns în Târgu Mureș unde am lucrat într-o firmă de distribuție de chimicale, apoi am ajuns într-o firmă de IT, la care am lucrat niște ani ca vânzător, până m-am implicat în firma mea, din motive personale pe care ți le-am spus mai devreme.

Adică tu nu ai terminat facultatea de informatică?

Ca să înțelegi: la ceea ce se face în IT-ul din România, e nevoie să ai maxim liceul.  De asta spun că e fundamentală educația. Noi trebuie să investim în profesori și să le plătim munca cel puțin ca unui medic. Astfel ar trebui să avem numai profesori bine pregătiți care să se implice 100% în munca lor. În industria auto nu-și permite nimeni să scoată pe piață piese cu rebuturi că se întâmplă accidente, dat la școală își permit. Și apoi ne minunăm.

În cazul nostru, ajungând la aproape 200 de oameni în firmă, cu alte business-uri, start-up-uri finanțate de noi, o firmă de amenajări, o firmă de gaming, un club sportiv, nu ne implicăm mai departe doar pentru că sunt copiii noștri în școală. Ne implicăm pentru că ne dăm seama că dacă pică un domeniu, pică toate. Vezi cum a fost când a picat HORECA în pandemie. Noi existăm doar pentru că sunt și celelalte domenii care au nevoie de noi și noi de ele.

E logic să gândesc că dacă eu fac soft pentru HORECA, am nevoie ca în piață să am viitori antreprenori școliți bine. De aici vine această implicare acasă.

Noi puteam să nu ne implicăm în comunitate, să ne concentrăm pe profit. Dar copilul meu când iese din școală nu va ieși de unul singur. Ca să continue ori ce am făcut eu, ori să facă altceva, el va avea nevoie de mulți oameni din multe alte domenii.

De aceea vreau o țară ca afară, astfel încât copilul meu, cu mine, cât voi mai trăi, să putem să ducem o viață mai ușoară și să putem să ne implicăm în continuare.

La CEC Bank, susținem antreprenorii care pun pasiune în afacerea lor. O poveste de succes poate deveni o sursă de inspirație pentru toți. Ca bancă a românilor, susținem economia și producătorii locali, cu soluții de finanțare adaptate. Detalii aici.