Liana Costea, antrenoarea care dă viață visurilor micilor sportive din mediu rural: „Ceea ce eu am putut să le ofer unor copii de acest gen a fost casa mea, în care au stat, munca, implicarea, cunoștințele mele”

În anii 2000 deveneai jucătoare. Cum se simte terenul față de catedră?

În 2002 mi s-a oferit șansa să plec la Târgu-Mureș pentru a reîncepe activitatea de jucătoare. Aveam 26 de ani și simțeam că încă nu am arătat tot ce știu pe teren. Periplul la acea echipă a durat doar vreo 6 luni, după care am renunțat din motive care nu erau dependente de mine, de posibilitățile mele ca jucătoare. Dezămăgirea a fost atât de mare încât timp de vreo 4 ani nu am mai vizionat vreun joc la sală sau la TV.

Ulterior, în vara lui 2006 am ajuns, din întâmplare, pe o bază sportivă a unui liceu din Târgu-Mureș unde se antrenau niște fetițe de 14 ani cu un domn profesor pe care îl cunoșteam de pe vremea când jucam la Sighișoara. Am intrat între fete, le-am explicat și demonstrat ceea ce le ceruse domnul profesor să execute, iar ele parcă erau burete, așa absorbeau toate informațiile transmise. După antrenament m-au rugat să merg și în ziua următoare. Așa s-a reaprins flacăra pentru ceea ce eu am făcut din tot sufletul. Ceea ce eu iubeam – Handbalul.

Citește și: Antonio Costea, antrenorul de înot al copiilor: „Talent înseamnă că ai ajuns în locul potrivit, dar nu e de ajuns pentru podium. Simți, îți place și nu ai vrea să te oprești niciodată însă fără muncă nu există locul întâi”

În 2007 am înființat, împreună cu câteva cunoștințe, un club privat, „Transilvania” Târgu-Mureș. Am format o echipă de senioare, Liga a II-a, în care m-am implicat ca jucătoare activă, și grupe de fetițe pe care le antrenam între antrenamentele mele cu echipa de senioare. După aproape 5 ani de pauză mă reîntorceam pe teren, unde pentru mine era viața mea, bucuria mea, deși aveam deja 31 ani. Era totul! Acolo era viața mea!

După 4 ani de muncă cu bucurii și supărări, realizări și eșecuri, lucrurile au început să nu mai funcționeze și am decis să plec din acel club, luându-mi munca și viața în propriile mâini și înființând în 2012 propriul ONG, Asociația Club Sportiv Arena Târgu Mureș, care funcționează și la această oră. Apoi am decis să mai încerc învățământul, dar la alt nivel.

Liana Maria Costea: „Munca nu fentează rezultatul!”

Să te întorci unde renunțaseși. De ce?

În 2010 am revenit în învățământul preuniversitar, la care renunțasem în 2004, iar în 2011 am fost admisă la studiile doctorale în cadrul IOSUD Cluj-Napoca, dorindu-mi trecerea la un nivel superior și în cariera de cadru didactic. Pentru a urma cariera universitară era obligatoriu să urmez și să finalizez studiile doctorale, lucru care s-a întâmplat în februarie 2016, când am susținut public teza de doctorat, cu tema tot din handbal.

Dorința de a urma cariera universitară mi s-a îndeplinit începând cu martie 2018 când am devenit cadru dididactic titular, funcția Lector universitar, în cadrul Universității „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Facultatea de Drept și Științe Sociale, Departamentul de Educație Fizică și Sport.

Ce te-a atras în lumea sportului?

Sportul înseamnă sănătate. Se spune că „până la 40 de ani ne batem joc de sănătate, iar după 40 de ani își bate ea joc de noi!” Este singurul lucru în viață pe care dacă l-ai pierdut nu-l mai poți recâștiga, îndiferent câți bani ai avea.

Sportul îți oferă o stare de bine, energie, vitalitate, încredere de sine, o minte activă, un corp armonios dezvoltat.

Sportul de performanță îți demonstrează că nu există limite dacă muncești. Eu le spun sportivelor mele că „Munca nu fentează rezultatul! Că nu există nu pot, doar nu vreau! Că dacă îți dorești cu adevărat ceva cauți o soluție, dacă nu cauți o scuză! Că viața din teren este viața de zi cu zi!”. Dacă muncești, urci pe scara ierarhică, indiferent de ce și câte obstacole întâlnești, dacă nu, rămâi în mediocritate. Te învață să fii disciplinat, să empatizezi cu cei din jurul tău, să muncești în echipă, să înțelegi că nu există limite pentru a-ți atinge obiectivul atâta timp cât muncești corect și cinstit. El leagă prietenii și relații interumane care dăinuie o viață. Dezvoltă aptitudini psiho-afective precum dârzenie, curaj, ambiție, perseverență, gestionarea emoțiilor, conștiiciozitate, punctualitate, dăruire, implicare, bucurie, întrajutorare, corectitudine, respect, luarea și asumarea deciziilor, spirit organizatoric, etc.