Lucian Burlea, fondatorul singurului institut de psihiatrie din România: „8 ani am avut o suferință atroce. Mi s-a îmbolnăvit tatăl, am mers cu el să se trateze și într-un final l-am pierdut”
Uite, am avut ocazia să te văd la o petrecere. Când tu te ridicai să mergi undeva, privirile bărbaților reveneau spre tine. Te simți bărbatul Alpha?
Eu aceste priviri, atunci când le-am surprins, le-am luat doar ca simpatie din partea celorlalți bărbați/prieteni/cunoscuți, pentru că sunt un interlocutor agreabil, de multe ori, pentru că îmi place să râd mult, ca și tata, de altfel. Poate că uneori spun lucruri interesante sau cine știe de ce altceva. Nu mă simt bărbatul Alpha, pentru că în marea lor majoritate sunt personalități accentuate, adică în termeni uzuali, psihopați, or, eu față de ei, tratez lucrurile cu empatie, emoție și respect oamenii. De multe ori, pentru că nu sunt pe fază sau sunt dominat de alte gânduri sau din varii motive, nu mă ridic la nivelul așteptărilor unor oameni, dar în mare parte tratez oamenii cum am spus. În plus, nu prea întru în competiții cu alți bărbați, pentru că eu am culoarele mele de interes, acolo unde este, mă intersectez cu prea puțini dintre ei. Deci, nu! Nu mă simt bărbatul Alpha și nici nu vreaau să accesez „nobilul” titlu, pentru unii.
Pe lângă muzică, îți place să mănânci, am văzut cu toții asta. Ce alte plăceri mai ai?
Da, îmi place să mănânc ceva bun, deși nu sunt foarte complex din acest punct de vedere. Mâncatul este una dintre puținele plăceri ale vieții și cred că nu doar pentru mine, ci pentru marea majoritate a oamenilor. Ca să înțelegi ce înseamnă pentru mine plăceri reale ale vieții, sunt toate activitățile pe care un psihiatru sau psiholog ți le recomandă în tratamentul depresiei, adică: să mănânci ceva bun, să faci dragoste, să faci sport sau mișcare mai ales în aer liber, să râzi, să te joci cu un animal de companie, dormitul suficient … toate aceste activități produc cei patru hormoni ai fericirii, adică domanina, serotonina, oxitocina și endorfinele. Pentru mine mâncatul este o plăcere, cumva o mare bucurie a vieții, pe care o avea și tatăl meu și bunicul meu. La mine se vede mai mult această pasiune datorită postărilor pe care le fac. Dar știi de ce le fac? Pentru că mi se pare normal să spun când îmi place ceva, astfel aducând un omagiu restaurantului sau locului unde mănânc, proprietarului și personalului. Este ca o recompensă dar și ca o stimulare, pe de o parte, pe de altă parte, scriu despre mâncare, pentru că este un domeniu relativ de larg interes, pentru că vreau să scriu despre aspecte pozitive din orașul nostru și nu doar de aici și peste toate acestea, pentru că de câte ori vreau să scriu despre situațiile negative din viața mea dar și a cetățenilor, nu doar ai orașului nostru, prefer să scriu despre aspecte pozitive, care eventual să smulgă și câte un zâmbet. Este, dacă vrei, o formă de defulare pe nedreptățile prin care am trecut, dar într-o formă pozitivă.
Lucian Burlea: „Am în vedere să scriu trei cărți”
Ce faci acum? Cum e viața ta acum?
Fac bine, mie, familiei și celor care mă accesează și mă roagă să-i ajut. Trăiesc, iubesc, simt, râd, chestii de astea pământești. Dacă mă întrebi profesional cu ce mă ocup, îți spun că sunt conferențiar la UMF „Gr. T. Popa” – Iași, că încet-încet preiau prerogativele clinicii familiei și mă ocup de lanțul de spitale turcești, ACIBADEM. Mă mai ocup cu făcut școli, de simt că o să ies la pensie de pe băncile școlilor, deși n-am suportat-o de când mă știu.
În rest, ajut necondiționat pe cine mă roagă să-l ajut!
Ce alte pasiuni mai am? Marile mele pasiuni sunt muzica și muzicienii/muzicanții, mașinile și condusul, ceasurile, natura, prietenii și să iubesc cu maximă pasiune femeia pe care o am, oamenii, locurile și lucrurile.
Cum sunt călătoriile astea în viață de unul singur? Oare anumite drumuri trebuie să le parcurgem singuri?
Nu suntem niciodată singuri! Am mama lângă mine, pe tata acolo unde este, o am pe Katerina, mai nou pe Luna, am o soră care mă iubește și o iubesc, mă am pe mine, deci nu suntem niciodată singuri. Când ne apare perechea, dacă suntem pe fază, știm că acela este omul sau femeia. Peste toate acestea, mai este și Dumnezeu. Nu crezi că e cam mare aglomerația, că să mă simt singur?
Doamne, cât am povestit. Ce titlu de carte ar avea viața ta până în acest moment?
Am în vedere să scriu trei cărți. Una despre tatăl meu, una despre cum să recunoști că ești într-o relație cu un psihopat și una despre cum am făcut Socola institutul și cum mi-a fost făcută „cheia”.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
