„Lumea e mare, deci cunoaște-o!” – spune reșițeanul Hugo Krauss, pentru care călătoriile au devenit un „modus vivendi”

Reșițeanul Hugo Krauss a străbătut planeta în lung și în lat, a ajuns în unele dintre cele mai exotice locuri din lume, în Nepal, Etiopia, Laos, în zone deșertice din Orient, în Myanmar, Indonezia, a vizitat renumitele relicve și urme incașe din America de Sud, a luat contact cu aerul rarefiat din înălțimile munților Himalaya. Are câteva locuri favorite în Asia de Sud Est, Indochina și Peru, pe care le admiră și unde se simte foarte bine. Acestea sunt doar câteva destinații vizitate despre care vorbește cu deosebită plăcere, răspunzând provocării de a rememora traseul unei vieți ieșite din tipare.

„Marea mea pasiune este să călătoresc, să cunosc civilizații străine, popoare care încă nu sunt asimilate de confortul tehnic, care ne face să ajungem cumva toți la fel. Sunt pasionat de civilizația incașă, iar în America de Sud se pot vedea lucruri despre care doar am citit sau am învățat la școală. Să ai acest privilegiu de a vedea și a pune mâna pe formele de piatră construite de incași cu 600-700 de ani în urmă, e minunat. Iar în fața unor astfel de măreții arhitectonice, ți se face pielea de găină! Am numeroase locuri îndrăgite, îmi place atât jungla, cât și Sahara. Curiozitatea mea este fără limite!”

Cu siguranță, cea mai mare surpriză pe care viața i-a oferit-o a fost să-și întâlnească după câteva schimburi de mesaje online, față în față, tocmai în Nepal, la Kathmandu, partenera de călătorii și de viață, pe reșițeanca Manuela Malița, cea care l-a determinat să-și regândească prioritățile, obiectivele, să-și dozeze timpul și, până la urmă, să se întoarcă în orașul copilăriei sale, la Reșița.

Hugo Krauss: „Sunt un cosmopolit. Iubesc culturi străine și mă simt bine oriunde sunt oameni interesanți, unde pot să învăț ceva dintr-o altă cultură”

Nu putem ști niciodată cât de fascinante povești trăiesc oamenii de lângă noi, cât de motivanți și de inspiraționali pot fi. De aceea bucuria e și mai mare când întâmplarea face să-i întâlnim, și mai mult, când se lasă dezvăluiți și prezentați lumii.

Hugo Krauss a plecat din țară pe vremuri comuniste, destul de lejer, fără vreo piedică, pe vremea când încă nu era atât de evidentă practica statului român de „vânzare” a etnicilor germani. La câțiva ani distanță de la plecarea lor, și-a urmat părinții care alături de alte rude apropiate au luat calea străinătății căutând libertatea peste granițe.

Citește și: Dragostea unește. Ramona Sav, de la Reşiţa la Bollywood şi o carieră de 26 de ani în domeniul artei dansului indian

„Sunt născut la Reșița, dar am plecat în anul 1979 în Germania de unde m-am întors prima oară abia după 37 de ani, în anul 2016. În ceea ce mă privește sunt un cosmopolit. Iubesc culturi străine și mă simt bine oriunde sunt oameni interesanți, unde pot să învăț ceva dintr-o altă cultură. Niciodată nu am simțit că trebuie să revin acolo unde m-am născut, fiindcă mă simt un cetățean al lumii. Mărturisesc că nici românește nu mai puteam vorbi prea bine. Înțelegeam când mi se vorbea, dar eu nu puteam răspunde, mă împotmoleam și nu îmi veneau cuvintele. Mi-a trebuit ceva timp până am reușit să reactivez centrul de limbă românească. Este mult mai simplu să vorbești dacă și gândești în limba respectivă, decât să o traduci. Așa că, încet-încet, am reușit să mă reacomodez…”

Provenind dintr-o familie cu origini germane, spune că până la 7 ani nu a vorbit românește. A învățat româna la școală, ca pe o limbă străină, asemeni francezei. În timp, a mai adăugat engleza și, în prezent, cu mare plăcere, comunică și în neerlandeză. Limba aceasta pe care și-a însușit-o datorită obligațiilor profesionale care l-au trimis timp de 15 ani într-o navetă zilnică de aproape 100 de kilometri până la Eindhoven pe ruta Germania-Țările de Jos. Lucra pentru firma Porsche, fiind singurul neamț din echipă. A profesat ca inginer în zona de artă aplicată, „CAD sau computer aided design, caroserii și interioare pentru autovehicule Porsche și Volkswagen. Inițial am lucrat în Germania, dar vremurile au fost de așa natură încât a trebuit să mă adaptez.”     

Hugo Krauss: „Prin anii 1975-1979, la Ateneul Tineretului din cartierul reșițean Moroasa s-a format un club unde se practica yoga la nivel destul de ridicat, nu doar ca o simplă gimnastică, fiindcă era vorba și despre spiritualitate. Și atunci s-a copt în mine ideea asta că trebuie să ajung în India”

Îndrăgostit de cultura orientală, cu enormă sete de cunoaștere și din dorința de a vedea pe viu locuri, oameni și culturi, Hugo Krauss și-a dorit în tinerețe să plece în India, să locuiască într-un ashram, adică un spațiu de retragere spirituală. Avea puțin peste 20 de ani, multe idei, multă energie și era pasionat de scrierile lui Mircea Eliade. De altfel, marea dragoste a vieții sale a fost istoria artei, domeniu pe care l-a îmbrățișat ulterior într-un mod ceva mai tehnic.

Era copil prin clasa a VII-a, când a descoperit yoga, formă străveche de exerciții fizice, în care se pune accentul pe forța corpului, pe flexibilitate și pe tehnici de respirație care au menirea de a îmbunătăți atât starea emoțională, cât și pe cea fizică. A fost fascinat de prezentările făcute la Reșița de Suren Goyal, un cunoscut profesor indian de yoga, care l-a inspirat și l-a determinat să se documenteze. El însuși a reușit performanțe fizice de invidiat și stau mărturie câteva fotografii din acele vremuri de început!

„Prin anii 1975-1979, la Ateneul Tineretului din cartierul reșițean Moroasa s-a format un club unde se practica yoga la nivel destul de ridicat, nu doar ca o simplă gimnastică, fiindcă era vorba și despre spiritualitate. Și atunci s-a copt în mine ideea asta că trebuie să ajung în India. Eram pătruns, îl citisem pe Mircea Eliade, și el yoghin, așa că mi-am dorit tare mult să merg la un ashram, adică la o școală de yoga. Și am ajuns! Impactul a fost deosebit, aveam senzația că am ajuns acasă! Pur și simplu eu și acum iubesc India, țara contrastelor.”

Hugo Krauss a locuit câteva luni într-o „celulă” de călugăr în orașul Rishikesh, în Shivananda Ashram, unde spune că a trăit într-un regim spartan cu privațiuni și sacrificii, odihnă puțină, meditații, ritualuri, rugăciuni și incantații. În timpul șederii sale în India a încercat să învețe limba sanscrită. Urmele acestei ambiții mai există încă, cel puțin 100 de cuvinte din această limbă greu accesibilă tot mai deține în vocabular.

De altfel, disciplina de yoghin i-a jalonat întreaga viață. Preferă traiul minimalist și spune că bunurile materiale nu reprezintă nimic valoros, sunt o sursă de stres.

Așa încât „încerc să-mi limitez lucrurile din jurul meu la un minim de care am neapărată nevoie și mai ales să fac sport. Am un program relativ identic: după ce mă trezesc dimineața fac yoga, salutul soarelui, Surya Namaskar, îl practic în fiecare dimineață de 108 ori și asta deja de peste 40 de ani… pe urmă citesc, ascult muzică și fac jogging. Pornesc din zona Muncitoresc, alerg până în centru, urc scările la stema din dealul Golului, pe urmă mă întorc pe coamă și pe Driglovăț în jos. Așa fac între 12 și 14 kilometri, aproape în fiecare zi. Altfel ruginesc! (râde).” 

Citește și: Vlad Elian Duca și-a urmat soția în Germania, iar astăzi este arhitect în orașul-stațiune de la poalele munților Pădurea Neagră, Baden-Baden: „știți, eu cei șase ani de facultate i-am făcut în nouă”

După cum spune Hugo Krauss, 108 este un număr cu o semnificație deosebită în hinduism și în yoga. Surya Namaskar nu este doar un salut sau o rugăciune pentru soare care ne încălzește pe toți, ci trebuie să primești noua zi ca pe un dar și să te pregătești pentru asta.

 „Sunt de părere că ritualurile sunt foarte importante pentru noi, oamenii, ne dau un sprijin, ne conferă o structură în viața asta agitată. Și admir persoanele care merg la biserică pentru a se închina într-un mod introvertit.”

A constatat cu surprindere că sunt destul de numeroși reșițenii iubitori de mișcare pe care îi întâlnește adeseori în turele sale de jogging. „Îmi place foarte mult să merg prin munți cu prietenii pe care mi i-am făcut la Reșița. Împreună facem ture lungi și ne recreăm. Am descoperit cât de frumoasă e țara asta și cât de prietenoși sunt oamenii. Dacă cunoști pe cineva și sunteți pe aceeași lungime de undă, cum se spune, în jumătate de oră devii prieten foarte bun, bei o bere și stai la povești. În Germania, vecinului din bloc, după vreun an, îi spui discret «guten morgen, cum vă merge?». Sunt mari diferențe între diferitele popoare pe care le-am întâlnit în viața mea. De peste tot ne întoarcem cu noi experiențe și mai multe curiozități!”

Se apropie sfârșitul de an când se fac bilanțuri, se fac planuri de viitor… În această privință, Hugo Krauss spune că nu agreează ideea planurilor, ci este adeptul îndemnului carpe diem! Adică trăiește clipa! Cât privește 2023, urarea noastră este la mai multe destinații inedite și la mai multe experiențe fascinante cu fotografii inspirate, împărtășite cu prietenii!

---

Acest interviu este semnat de Adriana Baghiu, un om frumos care face parte din comunitatea LIFE.ro. Atunci când Adriana ne-a scris că are o poveste pe care vrea să o împartă cu noi am răspuns imediat cu bucurie. Iar povestea Ramonei Sav este una inspirațională, un copil care a avut curaj să-și urmeze visul. Mulțumim Adriana Baghiu că ne-ai făcut cunoștiință cu ea. Și ne bucurăm că ești alături de noi. 

Dacă ai și tu o poveste inspirațională care crezi că merită publicată dă-ne de veste.