Madalin Preda, antreprenor de succes la 27 de ani: “Nu știi niciodată unde se vor conecta experiențele tale, bune sau rele, toate au scopul de a te forma ca om”
Mădălin Preda este unul dintre cei mai tineri antreprenori ai generației sale, cu un parcurs profesional tumultos. A jonglat mereu între experiențe și oportunități, care, spune el, l-au format în omul care este astăzi. Licențiat în medicină veterinară, dar cu o vocație limpede în a conecta oameni și oportunități, Mădălin este, astăzi, unul dintre fondatorii Deqod, o companie de IT care ofera servicii software pentru transformarea digitală a business-urilor. Cum a ajuns aici și care au fost provocările prin care a trecut, ne spune chiar el.
Cine ești?
E o întrebare la care cred că ne răspundem întreaga viață. Suntem într-un continuu proces de creație și asta face ca răspunsul să fie diferit de fiecare dată. Desigur, esența e aceeași, dar viziunea de ansamblu se schimbă. Cine sunt eu?
Sunt un optimist incurabil cu mult umor și o curiozitate, cred eu, nativă, care mi-a deschis multe porți.
Mi-a plăcut mereu să experimentez cât mai multe lucruri și să-mi construiesc o perspectivă largă. Nu știi niciodată unde se vor conecta experiențele tale, bune sau rele, toate au scopul de a te forma ca om. De fapt, nici nu le-aș numi rele, ci mai degrabă educative. Viața e o cursă de distanță lungă, nu una de viteză, iar pe parcursul ei caut mereu să înțeleg rostul fiecărui lucru. Dacă nu încercăm să ne descoperim, înseamnă că ne pasă prea puțin de cine suntem. Apoi, încerc să nu uit să mă bucur de lucrurile acelea simple, dar atât de hrănitoare: natura, călătoriile, animalele (fără de care viața mi-ar părea dezolantă), apusurile de vară și seara aia de rummy cu prietenii, în care uiți de toată încărcarea unei săptămâni pline.
De unde vii?
M-am născut în Târgu Jiu, orașul meu de suflet. Paradoxal, e locul în care îmi aduc aminte de cine am fost, de cine sunt și de cine nu voi mai fi niciodată.
Ce școală ai facut?
Am terminat Colegiul Național Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu. Facultatea am terminat-o la Timișoara – Medicina Veterinară, cu o frumoasă medie de 9,40. (De aici și dragostea pentru animale, pe care o menționam mai sus.)
Cum ai ales această facultate?
Așa cum au ales majoritatea colegilor din generația mea: bazându-mă pe îndrumarea mamei. Vorbim despre o decizie pe care o luam acum 10 ani, într-o perioadă în care alegerile nu ne aparțineau în totalitate, ci mai mult părinților noștri. Așa a fost și în cazul meu, atât că, în acel moment, și eu eram împăcat cu ideea că-mi alesesem un drum potrivit în viață.
Ce au însemnat acești 6 ani pentru tine? Ai vreun regret?
Nicidecum. Anii aceia m-au maturizat în omul care sunt astăzi. M-au învățat să-mi ies din zona de confort, să cresc și să mă descopăr într-o serie de experiențe care m-au învățat multe lucruri.
E un sistem de valori pe care ni-l creăm în fiecare zi, dar cred că studenția are un impact mult mai prodund decât orice altă etapă prin care trecem la vârsta respectivă, pentru că este o zonă de tranziție: liantul dintre adolescență și maturitate. Atunci te rupi afectiv și financiar de acasa, îți faci curaj și înveți să iti iei viata in piept.
Când ai început să faci primii bani?
Aveam 16 ani. În fiecare zi mă întorceam de la liceu, îmi schimbam hainele de școală și mă grăbeam spre spălătoria de mașini la care lucram part-time. Apoi ajungeam acasă și făceam switch-ul din offline în online: căutam strategii de growth hack și marketing viral pentru canalul meu de YouTube.
Eram fascinat de industria americană de entertainment, începând de la artiști și până la actori și socialites, eram curios.
Apoi, imaginează-ți că…
…obișnuiam să mă trezesc la 3-4 dimineața, ca să prind fusul orar de State și să fiu primul din categoria mea, care să publice content pe YouTube ca să-mi cresc șansele ca materialele să ajungă virale. Era o nebunie! Dar m-a prins la maxim.
Ceva mai târziu, încheiam primul meu contract de endorsement, cu un antreprenor din Elveția, fondator al unui business de ringtone-uri. Cine-ar fi zis?
Am mai tranziționat de la un job la altul și în facultate, experiențe care m-au făcut să privesc cu alți ochi o abilitate a mea pe care nu o observasem într-o lumină antreprenorială înainte: Eram foarte bun în crearea de comunități și conectarea oamenilor strategic. Basically, ceea ce, astăzi, numim foarte simplu: NETWORKING.
Am început să devin tot mai interesat și de zona de DIGITAL, pentru că era și o perioadă de creștere exponențială a rețelelor sociale.
Am început, așadar, să contactez diverși artiști din România cu propunerea de a le dezvolta comunitățile din online și brand awareness-ul pe care îl aveau în zona de digital.
Dar ce să vezi…nu primeam niciun răspuns la mailurile trimise și atunci mi-am dat seama că abordarea mea se prea poate să nu fi fost cea mai bună variantă pe care o aveam. Vasul nu intenționa să acosteze, așa că trebuia să găsesc o soluție prin care să ajung eu, în larg, la el.
Am făcut așadar ce am știut cel mai bine: am creat o comunitate online de fani, pentru un artist foarte cunoscut din România. Mi-am dat tot interesul sa o dezvolt cat mai mult și în câteva luni, m-am trezit cu un telefon, venit din partea celor din managementul artistului.
Ce a urmat? O colaborare de trei ani de zile, care m-a conectat direct la ceea ce îmi doream cu ardoare: industria de entertainment din România.
TRANZIȚIA CĂTRE ANTREPRENORIAT
Era anul 2015 când m-am asociat cu un prieten ca să creștem împreună un nou proiect pe social media, cu același focus pe comunitate si ulterior publishing. Părea un proiect promițător la început, însă pe parcurs, responsabilitățile au început să se adune tot mai mult pe umerii mei. De la implementare și până la dezvoltarea proiectului, făceam de toate.
Povestea a luat apoi o turnătură neașteptată: pagina de social media urma să devină o companie în toată regula, ca urmare a contactelor noului meu partener și a viziunii lui de atunci. Mi-au oferit posibilitatea de a continua alături de ei pe partea de marketing doar că…nu mă mai regăseam în noul context.
Eram într-un punct de cotitură: Eram in ultimul an de facultate, chiar inainte de licență si îmi doream cu ardoare sa ma mut la București. Acum, aveam și șansa, doar că nu era o șansă cu care rezonam foarte bine în acel moment.
…Asa ca, am făcut-o.
După trei zile pe care le-am petrecut acasă, în Târgu-Jiu, în care am procesat decizia și urmările ei, mi-am făcut bagajele si m-am urcat in trenul spre București, singur.
A fost un moment destul de dificil, pentru că luasem o decizie cu care nu eram împăcat decât parțial. Știam că modul în care se vor desfășura lucrurile mai departe nu avea să fie în favoarea mea, dar am sperat să nu am dreptate.
Ei bine, fără să intru în prea multe detalii, șase luni mai târziu, intuiția mea s-a adeverit și eram în punctul în care îmi dădeam demisia fără să știu ce voi face a doua zi.
A fost un moment cheie în viața mea…m-a făcut să realizez că sunt singurul responsabil pentru ce se întâmplă în călătoria pe care o parcurg și m-a încurajat să nu-mi mai las traseul în mâinile altora.
DE LA PUBLISHING…LA CHATX…ȘI DEQOD
Am cunoscut apoi doi oameni foarte faini împreună cu care am pus bazele unei companii de publishing. Aveam o chimie profesională extraordinară și asta s-a văzut și în cifra de afaceri care, spre bucuria noastra, era în creștere, dar și în modul în care depășeam provocările de care ne loveam. Când trendurile pietei au inceput sa se schimbe, ne-am reorientat rapid spre ce urmează să facem mai departe.
Așa l-am cunoscut pe Vlad Mustiata (actualul nostru partener) si a luat nastere ChatX, primul proiect Deqod care folosea algoritmul AI ca să dezvolte chatboți pentru comunicarea cu clienții magazinelor si ajuta recuperarea din vânzările pierdute prin “coşurile abandonate”. Mai încurajant a fost și faptul că munca nu ne-a fost apreciată doar de noi, ci și în cadrul Techsylvania – Leading Technology Event in Eastern Europe, unde start-up-ul a fost premiat pentru inovație in 2017.
La Deqod, în prezent, sunt unul dintre fondatori și coordonez activitatea de marketing a companiei. Pe langă chatboți putem enumera o paletă mult mai vastă de servicii oferite companiilor cu care lucram: Machine Learning & Data Science, Blockchain Development, AR & VR, dar și e-Commerce Development.
La Deqod unul dintre proiectele noastre de succes în prezent și cu care ne mândrim, este brandul românesc de îmbrăcăminte pentru bărbați, BMan.ro, unde am transformat practic un magazin de 32 de metri pătrați din Huși, într-un business online care a ajuns în 2 ani prin transformarea digitală la o cifră de afaceri de 2 milioane de euro.
Performanța și rezultatele măsurabile au fost întotdeauna cea mai bună sursă de motivație în toate proiectele în care am fost implicat. Iar având alături de mine o echipă de oameni care sunt ghidați de aceleași valori și acelasi drive, nu face decât să amplifice efectul.
Care sunt sfaturile tale pentru un puști care visează antreprenoriatul? De ce ai nevoie?
Antreprenoriatul e un cuvânt mare pentru mine. E o profesie pentru care nu te pregătești patru ani de zile, îți iei diploma și te angajezi, ci ești într-o continuă formare și învățare.
Antreprenoriatul necesită timp, necesită implicare, preseverență și eșec. Dar mai mult decât atât, înseamnă capacitatea de a nu te împiedica de primul eșec.
Ce le pot spune din propria experiență?
Să nu uite că în viață ei îndeplinesc toate cele trei roluri importante în propriul film: de regizor, actor principal și scenarist. Asta mi-a insuflat mama încă de mic copil. Indiferent ce îți dorești să creezi, este important să ai încredere în tine și în instinctul tău. Dacă ți-a venit o idee care te obsedează, ia-o în serios și caută cum o poți dezvolta. Este vorba de un produs? Atunci vizualizează-l! Imaginează-ți ce anume vrei să facă, cum să arate, ce calități vrei să aibă și așa mai departe! Lasă-ți creativitatea să curgă.
Apoi, urmează partea cea mai complexă: implementarea.
Trebuie să-ți ieși din bula de confort și să cauți soluții pragmatice care să te ajute să-ți transformi viziunea în realitate.
Și, cel mai important, trebuie să îți asumi că la început le vei face pe toate: vei căra mobila, îți vei amenaja biroul, vei trimite mail-uri, vei răspunde la telefoane și tot tu vei fi cel care-și va pune costumul și va merge la întâlniri.
Lucrurile sunt etapizate și, crede-mă, fiecare etapă pe care încerci să o arzi, te va arde și pe tine mai târziu. Trebuie să parcurgi toate treptele ca să ajungi în vârf, dacă sari câte două odată, riști să te împiedici și să cazi. Și cu cât cazi de mai sus, cu atât te va durea mai tare.
Îi încurajez totuși să nu se sperie de toate aceste lucruri, pentru că îi vor ajuta să se echilibreze, să se organizeze foarte bine și să-și dezvolte o perspectivă de ansamblu largă.
Cred că atâta timp cât îți construiești un sistem de valori sănătos și înveți să iei fiecare experiență ca pe un episod educativ, indiferent de numărul contractelor semnate la sfârșitul zilei sau telefoanele date, vei avea o împlinire care nu se compară cu nimic altceva.
Fiecare cărămidă pe care o pui, încet și temeinic, la proiectul tău, construiește ceea ce mie îmi place să numesc LEGACY. Ceea ce lași în urma ta, construit cu mâna ta, din voința și viziunea ta, dar care la un moment dat, le va folosi atât de mult și altora.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
