Maria Coman, jurnalist și psiholog: „Am simţit nevoia să dau sens schimbărilor prin care am trecut eu, prin care a trecut lumea, fiindcă suntem generaţii pline de răni pe care le putem vindeca”

Maria Coman este jurnalist, blogger și influencer, iar din această vară este licențiată în Psihologie. Între cele două formări în care interacționează organic și profund cu oamenii, Maria continuă călătoria ei exploratorie coordonând Secția de Social a Știrilor Antenei 3, dar și cu supra-specializări în terapii și procese de vindecare.

În plină carieră de jurnalist, decizi să începi studii universitare de psihologie. De ce? Cu ce țintă ori scop?

Maria Coman: Sunt mai multe răspunsuri posibile aici. Primul ar fi că la vremea când ar fi trebuit să fiu preocupată de studii, adică pe la 20 de ani, eram preocupată de jurnalism şi fascinată de lumea care se deschidea în faţa mea, aşa că nu m-am concentrat prea tare în prima facultate.

Al doilea e că eu am trecut prin multe transformări, schimbări, adaptări; pe unele le-am înţeles, pe altele am simţit nevoia să le înţeleg mai bine, iar pe altele nu le-am înţeles deloc, aşa că am avut nevoie de ghidaj, am trecut şi trec prin propria mea terapie.

Al treilea e că în viaţa mea au apărut Irvin Yalom, Gabor Mate şi Victor Frankl, am rezonat cu multe dintre lucrurile pe care le-am citit şi am simţit nevoia să sistematizez şi să înţeleg mai bine ce am aflat de la ei.

Al patrulea e că într-un fel am simţit nevoia să dau un sens tuturor acestor schimbări prin care am trecut eu, prin care a trecut lumea, cred că e nevoie să ne dăm mai mult timp nouă, că suntem nişte generaţii destul de pline de răni pe care le putem vindeca şi că aş putea să fiu şi eu parte din procesul ăsta.

Ce a avut a spune Smaranda despre aceasta opțiune?

Maria Coman: Hm, nu ştiu, nu am întrebat-o neapărat ce are de spus, dar cred că faptul că şi mama ta are de învăţat, dă examene şi scrie proiecte îţi arată că învăţatul e un proces continuu, nu doar ceva ce ţi se pune ţie, copil, în cârcă.

Cum te-a schimbat această facultate?

Maria Coman: Nu doar facultatea a provocat schimbarea, ci toată evoluţia din ultimii ani. Am deja 100 de ore de dezvoltare personală de grup, mi s-a părut o experienţă extraordinară, nu mă aşteptam să fie aşa intensă şi să fie atât de puternice conexiunile cu oameni pe care nu îi cunoşti şi cu care nu ai avut nimic în comun teoretic, nu mă aşteptam ca legăturile dintre noi să fie de fapt atât de strânse.

Facultatea în sine înseamnă multă teorie, dar e o teorie în mare parte utilă.

Psihologia Dezvoltării dă un sens multor lucruri pe care le face copilul tău, spre exemplu, înţelegi altfel de ce reacţionăm aşa cum reacţionăm, de ce vedem uneori lucrurile diferit.

Spune-mi trei revelații pe care le-ai avut în timpul studiilor?

Maria Coman: Am avut multe AHA-uri, inclusiv cele despre care povesteam un pic mai devreme. Şi poate cel mai important e că am înţeles că de fapt unele lucruri pe care eu le decodez într-un fel, pe baza a ceea ce am învăţat, experimentat, trăit eu, pentru tine poate să fie cu totul altceva.

Ceea ce pentru mine poate să fie o dovadă de încredere, pentru tine poate să fie un semn de trădare. Şi că empatia, ştiu că se vorbeşte mult despre ea în zilele noastre, dar ar trebui să trecem mai departe de concept, ea chiar contează şi, dacă am fi mai empatici, dacă am vedea şi din altă perspectivă, nu doar a noastră, lumea ar fi un loc mai bun.

Cum se împacă aceste doua pasiuni puternice în munca ta de zi cu zi?

Maria Coman: Uneori se împacă, uneori nu sau se adaptează. Până la urmă asta am învăţat cu toţii în ultimi ani, că e important să fim adaptabili.

Care sunt pașii următori, atât în formarea ca psiholog, psihoterapeut, cât și în zona jurnalistică?

Maria Coman: Pe de o parte, am intrat la master în psihologie clinică, voi începe formarea în hipnoză şi psihologie cognitiv-comportamentală. În plus, aş mai vrea şi terapia schemelor. Aici am o problemă, că aş face o grămadă de formări şi mi-e greu să mă hotărăsc.

Am luat atestatul de liberă practică. Am şi ştampilă. (râde) Mi-am făcut ştampilă roz! Să nu pui asta în titlu, dar e adevărat.

Încep supervizarea în psihologie clinică, e un drum lung, dar cred că e normal să fie aşa, până la urmă trebuie să fii pregătit să lucrezi cu oameni şi sentimentele, trăirile, emoţiile lor. Mai am şi orele mele de dezvoltare de terminat.

Pe de altă  parte, continuu să coordonez secţia Social, am o echipă minunată de fete, mai fac propriile reportaje, prezint ştiri. E o uşoară adaptare şi aici. Și reorientare.

Când vei avea primii pacienți/clienți sau pe când o emisiune pe aceasta temă?

Maria Coman: Emisiuni am tot făcut, ani de zile, cred că pe când nimeni nu vorbea despre sănătatea mentală, emoţională, la televizor. Uite numai în primăvară am avut un interviu de aproape o oră cu Gabor Mate.

Clienţi cred că în câteva luni pot primi. Îmi mai trebuie mie nişte siguranţă de sine şi nişte proceduri de încheiat.

Dintre aceste cinci sentimente, furie, teamă, tristețe, bucurie, rușine, fericire, care crezi că este caracteristic pentru românul tipic, așa cum îl vezi tu?

Maria Coman: Nu ştiu dacă e vreunul caracteristic, dar cred că e multă furie, cred că e multă frică şi cred că e multă ruşine. Ruşine pentru că am fost crescuţi în paradigma să nu ne facem de râs, să nu vorbească lumea, ce o să zică vecina.

Cred că e multă furie, spuneam, care e alimentată permanent, iar toate astea au la bază teama, frica.

Să nu uităm totuşi că noi am trecut prin ceva traume colective, că părinţii şi bunicii noştri au trecut prin războaie şi comunism, că familiile au fost dezrădăcinate, că marea mutare la oraş a însemnat oameni, cupluri nepregătite să aibă copii, aşa că i-au lăsat la proprii lor părinţi şi de aici alte traume şi lipsă de iubire şi tot aşa.

O să ne mai ia ceva să ne vindecăm, dar trebuie să începem.