„Medici, asistente, oameni care au salvat mii de vieți în cariera lor, ne cer ajutorul pentru măști și echipamente de protecție” spune Bogdan Tănasă, omul care a cumpărat un aparat de testare Covid 19 pentru Iași

Bogdan Tănasă este omul din spatele proiectului Casa Share din Iași. Adică, din 2014 și până acum, a construit 30 de case unor familii cu copii pentru care niciun sistem de ajutor social nu a găsit soluții.

Zilele trecute Bogdan Tănasă a făcut din nou treaba sistemului, așa cum din ce în ce mai multe organizații și persoane private o fac: a mobilizat prietenii, a strâns 55.000 de dolari și a cumpărat un aparat performant de testare și câteva zeci de mii de măști din Coreea de Sud. Toate vor ajunge la Spitalul din Iași.

Bogdan este un om de afaceri care s-a născut la țară și a copilărit vizavi de o casă de copii. Acolo a învățat cât prețuiește o îmbrățișare și de ce fiecare mână întinsă va aduce după ea alte sute de mâini de ajutor.

Așa se face că acum, deși locuiește încă într-un apartament, împreună cu soția și cei doi copii, Bogdan și-a donat casa părintească și pământul din preajmă pentru a face loc unor familii care au mai mare nevoie de un acoperiș decât are el.

Așa arată un erou, iar pandemia de Covid-19, înainte să scoată ce-i mai rău din oameni și din sisteme, îi aduce în față pe cei care ne pot salva.

Cât de complicat a fost să obții fondurile și să reușești să cumperi acest aparat de testare ținând cont că o lume întreagă își dorește să cumpere urgent tot ce presupune salvarea vieții în această perioadă?

Bogdan Tănasă: A fost greu. Dar nu acesta este mesajul pe care aș vrea să îl transmit. Nu este momentul să ne plângem acum, este momentul să transmitem tuturor că se poate.

Am vorbit cu medici în spitale, cu asistente medicale, oameni care au salvat mii de vieți în cariera lor și care ajung să-mi ceară mie o mască. Nu unui minister, nu unui fond de urgență pentru cazuri de cutremur sau pandemie, fonduri despre care toți credeam că există.

Este incredibil și revoltător ce se petrece în spitale și nu poți sta indiferent la asta.

A fost greu, dar nu sunt aici să spun asta, sunt aici să vă dau putere și să vă arăt că se poate.

De 17 ani construiesc case pentru copii, bătrâni și pentru cei care nu au un acoperiș deasupra capului. Iar dacă eu am reușit să fac asta în toți acești ani pot să spun că se poate.

Noi știm asta despre tine. Am văzut că de la începutul alertei de epidemie ai început să duci mâncare bătrânilor din satele izolate din Iași. Știm că faci, dar tot ne interesează să știm cât de complicat birocratic a fost.

Bogdan Tănasă: Avantajul meu a fost un avans, de fapt.

De zece zile am tot căutat aparatură și orice ar fi fost de folos. Știam că vine valul de îmbolnăviri și spre noi, știam că este o chestiune de câteva zile până când virusul va face ravagii și la noi.

La început, unii se uitau neîncrezători la mine și-mi răspundeau sarcastic. „Lasă, domn’le Covidu’, că nu vine la noi!” Am trecut peste asta și am încercat să trecem la treabă.

Am intrat în legătură cu o firmă importatoare care aducea aceste aparate din Coreea de Sud, mi-am sunat toți prietenii care mă ajutaseră și înainte, am implicat pe oricine știam că mă poate ajuta și am reușit să facem rost de 55.000 de dolari.

Oferta pe care am primit-o inițial de la spital era pentru un aparat de 25.000 de euro. Dar când ne-am uitat mai atent, ne-am dat seama că acel aparat era ceva complet nepotrivit pentru noi.

Te-ai consultat cu medicii!

Bogdan Tănasă: Am întrebat, da, pentru că nu știam de unde să încep. Mi s-a spus că au probleme cu testele și de acolo a pornit totul.

Aparatul pe care mi l-au dat ei în acea ofertă, pe email, era ceva semi-manual, părea neperformant. Așa că am refuzat și m-am interesat peste tot până am ajuns la acest aparat din Coreea, care este foarte ok.

Care erau așteptările tale în momentul în care ai pornit aceste căutări și ce ai găsit?

Bogdan Tănasă: Eu sunt omul care-i împinge pe alții de la spate: „hai să facem!”

Aveam așteptări ca oamenii să ne susțină, fiindcă tot ce facem este pentru noi, chiar pentru noi.

Am foarte mulți prieteni, cărora le mulțumesc că au fost alături de noi.

Așteptările? Au fost probleme la transport, la trecerea prin vamă, unde lucrurile tărăgănau foarte mult. Am lansat un strigăt de ajutor pe Facebook. Am vorbit apoi cu foarte mulți oameni și s-a rezolvat destul de repede. Așa încât aparatul a ajuns imediat la Iași.

Am văzut că a fost adus personal de șeful DHL, Luigi Vendrami!

Bogdan Tănasă: Așa este, a venit personal să ne cunoaștem. I-am mulțumit și am fost recunoscători. Vom lucra împreună mai departe fiindcă mai așteptăm foarte multe teste din Coreea de Sud.

Pe scurt, da, doar implicându-ne și făcând lucruri putem mișca lucruri, chiar dacă #StamAcasa, chiar dacă ajutorul înseamnă doar să găsim informații.

Trebuie să ne implicăm fiecare dintre noi, fiindcă pentru noi facem, pentru noi toți.

Folositor îndemnul tău! Hai să vedem de ce ai început tu să faci acte de caritate?

Bogdan Tănasă: Eu sunt născut într-o comună din județul Iași, Popricani, vizavi de o casă de copii. Așa am crescut, iar a ajuta pentru mine e un mod de viață.

Zici așa acum, dar când erai tu mic și, știm bine, copiii își revendică totul în jur fiindcă așa își construiesc universul?

Bogdan Tănasă: Eu așa am fost crescut de mama și de tata și așa vreau să îi cresc și pe copiii mei. Băiatul are deja 9 ani și face colecție de mere și pere pentru colegii lui de la școală. Este implicat în tot ce facem și merge cu noi peste tot.

Iar fetița, care are 7 luni, va crește la fel. Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoși!

Acum mă înțelegeți de ce îndemn pe toată lumea să fim mai solidari, mai uniți? Vedeți și voi, acest virus ne aduce mai aproape. Ne aducem aminte de familie, de bătrânii pe care trebuie să îi îngrijim.

Eu spun de 6 ani aceste lucruri, dar am și învățat în acest timp că fiecare are problemele lui și nu e bine să judecăm pe nimeni. Eu îmi fac doar partea mea, încerc să ajut pe cât pot și să fac ce ține de mine. Voi, dacă puteți să ajutați și vreți să intrați în comunitatea noastră, avem și un număr scurt, 8844, cu mesajul CASA, unde puteți contribui cu 2 euro pe lună.

Toți putem participa să oprim această epidemie, fiindcă ne așteaptă vremuri grele.

Spune-mi despre copilăria ta și cu ce a schimbat faptul că tu ai trăit vizavi de o casă de copii sau faptul că erai la țară?

Bogdan Tănasă: La țară altfel se crește, cu mai multe dificultăți, lipsuri. Și așa mai departe. Nu vreau să intru prea mult în detalii.

Am crescut acolo, alături de acei copii și am fost marcat de ce am văzut. Și mi-am promis că, dacă voi putea ajuta pe cineva în dificultate, o voi face.

Ce te-a marcat?

Bogdan Tănasă: Cei de vârsta mea știu bine ce lipsuri erau la orfelinate. Veneau copiii acasă la mine pentru o vorbă cu noi, cu mama, și pentru o îmbrățișare, un gând bun.

Ai rămas prieten cu vreunul dintre ei?

Bogdan Tănasă: Cu mulți, da. Unii sunt în străinătate, la muncă, alții au avut nevoie de ajutorul meu, că nu toată lumea ajunge bine în viață. Da. Suntem în legătură.

Cum ai decis să construiești casele celor care aveau nevoie?

Bogdan Tănasă: E simplu: am citit despre un caz care avea nevoie de mine.

Erau 6 copii pe un câmp, părăsiți de mamă. Îl aveau doar pe tată cu ei, dar și el căzuse de pe un stâlp și nu era valid. Făcea însă eforturi să-și crească copiii.

I-am arătat soției pe laptop ce am văzut în acel video, m-am urcat în mașină și am mers la ei.

Ce m-a izbit însă foarte tare și o să-mi aduc aminte toată viața de asta a fost când unul dintre copii mi-a mărturisit că nu a avut niciodată o mașinuță. Cum să spună un copil așa ceva? M-am gândit instantaneu la casa mea plină de jucării primite de copilul meu de la prieteni, bunici, de la noi.

Am luat sacii cu jucării din balcon, pe care îi pregătisem pentru grădiniță, i-am pus în mașină. Eu, crescut la țară, știam că iarna îți mai trebuie lemne și alimente, am pus și din astea în portbagaj, i-am căutat în ziar să le aflu adresa și m-am dus la ei.

Primul lucru pe care l-am decis a fost să le construiesc o sobă. Se frecau cu mâinile de plită să se încălzească. Dar când m-am uitat mai bine mi-am dat seama că investeam degeaba în sobă fiindcă ei locuiau într-un bordei.

Așa că am decis să le fac o casă.

De la acea primă casă, am mai făcut una, încă una și uite că am ajuns la 30. Și nu mă pot opri.

Tu ai casă?

Bogdan Tănasă: Nu. Noi stăm într-un apartament. Casa părintească am donat-o. De fapt, am făcut două case pe pământul lui tata.

Pentru cine?

Bogdan Tănasă: Un băiețel diagnosticat cu boala Duchenne, care este în scaun rulant. Iar casa părintească este renovată și va ajunge la o mamă cu 5 copii.

Până atunci însă mă voi muta eu acolo fiindcă aș vrea să intru și eu în izolare. Zilele astea am umblat peste tot și nu știu dacă nu m-am expus riscului mai mult decât mă așteptam.

Te-ai speriat?

Bogdan Tănasă: Aș zice că am avut un moment de luciditate când m-am gândit la familie, la copii, la soția mea, la toți cei dragi și mi-am dat seama cât de serioasă este treaba asta și care sunt pericolele.

Am și eu două fabrici micuțe, am mai bine de 10 angajați, eu nu sunt director de asociație și fac ce pot pentru cine are nevoie de mine pentru că, exact cum îți spuneam, este un mod de viață. Așa m-am născut, să fac lucruri bune!

Dar acum trebuie să facem bine, e absolut necesar. Pentru noi facem bine. Nu putem sta toți acasă, ci doar cei care își permit asta.

Omul de afaceri gândește în termeni de profit și este normal să fie așa. Omul care face caritate este obișnuit să gândească banii ca pe o altă sursă de a face bine. Tu cum faci lipitura între aceste două tipuri de gândire?

Bogdan Tănasă: Eu am două business-uri din care produc profit și de multe ori se întâmplă să redirecționez de acolo bani spre asociație atunci când mă poticnesc cu vreo casă și rămân fără fonduri.

E greu de explicat, dar când am văzut clipul cu cei șase copii care înghețau într-un bordei de pe câmp nu am mai stat pe gânduri. Și la fel se întâmplă cu fiecare caz care ajunge la asociație.

Am creat această asociație și comunitatea online, care are deja 250.000 de oameni tocmai pentru a ajuta cât mai multe cazuri în nevoie. Dar eu sunt singur în această asociație, biroul este la mine acasă și mă bazez pe ajutorul prietenilor, zecilor, sutelor de prieteni pe care îi am.

Rămân fără ciment, sun un prieten. Nu mai am cărămizi, sun alt prieten. Am nevoie de niște tablă, sun alt prieten și primesc acoperișuri. Sau jgheaburi. Și uite-așa s-au făcut atâtea lucruri bune.

Cum ajung aceste cazuri la tine? Și cum faci selecția?

Bogdan Tănasă: În fiecare zi sunt cel puțin 5 cazuri despre care aflu pe pagina asociației sau când mă sună cineva. Cazuri sunt foarte multe, rezolvarea lor este problema.

Tuturor le spun: „Fii și tu Bogdan la tine în oraș!”. Iar oamenii îmi răspund: „Cum? Eu sunt ca tine?”

Nici eu nu am fost ca mine. Am făcut ce a trebuit la momentul potrivit. Deci și tu poți! Fii ca Bogdan. Vorbește cu 5 prieteni și ajută. Sună în stânga și-n dreapta, asumă-ți că duci proiectul până la capăt și dă-i drumul la treabă!

Cea mai bună parte din tot ce am făcut până acum a fost că din cei 300.000 de copii salvați, 16 dintre ei au deja job-uri, sunt pe picioarele lor, plătesc taxe.

Să iei un copil flămând și cu păduchi în cap și să-l faci OM, nu cred că există satisfacție mai mare în viață.

Copiii noștri nu mai au modele de viață. Au nevoie de exemple de la care să poată învăța.

Există această nevoie de confirmare, să nu zic bănuială, că cel care primește ajutorul este demn de el și nu-l irosește. Este o întreagă discuție etică și aici, dar rezumând, cum „verifici” tu aceste povești?

Bogdan Tănasă: Știu, aud mai mereu astfel de reacții pe pagina comunității noastre, între cei 250.000 de oameni.

Când mă duc la familia care-mi cere ajutorul trec toate informațiile printr-un filtru: vorbesc cu primarul, cu vecinii, cu preotul satului, cu vânzătoarea magazinului din centru, cu oamenii care știu totul în comunitatea lor.

La magazinul din sat auzi tot, cea mai bună informație: „ajută-i, muncesc cu ziua prin sat, vin și cumpără de mâncare pentru ei și mai iau și o bombonică pentru copii.” Asta îmi spune tot ce vreau să aflu.

Noi nu suntem inepuizabili, resursele sunt limitate, iar cazurile cu miile. Dar ce știu sigur este că pe cei pe care îi alegem îi îndemnăm să-și construiască o viață mai bună, să meargă la școală, să-și ia job-uri. Și pe toți îi monitorizăm să aflăm evoluția lor, chiar și pe cei cu prima casă, din 2014. Dintre ei doar doi mai sunt acasă, restul sunt plecați, au meserii, muncesc și se descurcă singuri.

„Să construiești o casă, să plantezi un pom, să ai un copil!” se zice. Voi faceți multiplu de case. Care sunt dificultățile?

Bogdan Tănasă: E greu nu doar să strângi banii necesari, e grea întreaga construcție.

Cine a avut măcar o dată în viața lui un șantier știe ce spun: să găsești muncitorii, să duci materialele, să le găsești, să supraveghezi lucrarea. Totul e greu. Și toate astea trebuie duse la sfârșit fiindcă nu vrei să dezamăgești copiii.

E greu, iar dacă nu o aveam alături pe soția mea în toată această poveste nu făceam nimic. Și ea știe lucrul ăsta.

Când te vei opri?

Bogdan Tănasă: Când nu o să mai pot. Ți-am zis că este un mod de viață, iar modul de viață e greu să-l schimbi.