Mihaela Plugărașu, profa româncă ce predă cursuri de comunicare americanilor din Miami și autoarea unei cărți de parenting în limba engleză - LIFE.ro
Mergi la conținut

Mihaela Plugărașu s-a format ca învățătoare în România, dar de două decenii și-a găsit locul în Miami. A iubit atât de mult limba engleză de la primele sunete auzite întrucât a căutat oportunități de plecare peste hotarele țării noastre. De mică a visat să ajungă în America, pe celălalt continent, iar șansele s-au perindat în jurul dorinței sale. De cinci ani lucrează cu adulții în urma absolvirii masteratului. Predă strategii de comunicare la universitate.

Mihaela jonglează, în paralel, cu atribuțiile de mamă a unui băiețel prețios de 10 ani care este învățat să își respecte originile, care vizitează țara mamei sale și cunoscând toate locurile care și-au pus amprenta pe formarea sa personală, cât și profesională. Pentru el, s-a întors pe băncile școlii pentru a învăța instrumente de parenting conștient, care, ulterior, s-au transpus într-o carte în limba engleză care îi poartă semnătura. Dacă urmează și una în limba sa maternă, aflăm direct de la Mihaela Plugărașu!

Mihaela Plugărașu:„România este țara în care m-am născut și m-am format ca om.”

Bună, Mihaela! Îmi pare bine! Cum este acasă?  

Bună, Ema! Acasă este întotdeauna frumos când vin în vacanță. Îmi încarc sufletul cu aminitiri frumoase și momente petrecute cu oameni frumoși, începând cu familia mea, apoi prietenii, unii vechi, alții noi. 

De cât timp n-ai mai fost în țară? 

De patru ani. Aș fi dorit să vin anul trecut, dar pandemia a fost un obstacol serios în a călători. Nu mi-am asumat acest risc. 

Ce înseamnă România pentru tine? 

România este țara în care m-am născut și în care m-am format ca om. Sunt recunoscătoare României pentru fundamentul educațional cu care am plecat în viață ca absolventă a Școlii Normale “Vasile Lupu” și a Universității “Al.I Cuza”, ambele în Iași. Formarea mea ca învățătoare a început în clasa a V -a, de la 11 ani, pentru că am facut clasele gimnaziale tot la Liceul Pedagogic, care mai târziu a devenit Școala Normală. 

România mai înseamnă și o societate cu provocări complexe și sistem de valori care necesită analiză constantă. Eu caut mereu să onorez rădăcinile care mi-au pus bazele ca om, adică școala și familia, profesorii și părinții mei. 

La Hârlau înseamnă locul unde te-ai născut, părinții și prima parte de școală. Ce-mi poți mărturisi? 

Da, acolo am copilărit și am mers la școală în clasele I-IV, după care am plecat la Iași la internat. Părinții mei au investit dintotdeauna în educația mea și a fraților mei. Am avut o învățătoare minunată, pe care o port cu mine în suflet. Am avut o copilărie tipică pentru anii ’80, cu mult timp de joacă afară „în fața blocului”, cu mulți prieteni, fără calculatoare și telefoane. Îmi amintesc de desenele animate la televizor sâmbăta și duminica dimineața, câte o oră. De asemenea, îmi amintesc despre jocurile frumoase pe care le inventam cu ceilalți copii, despre biblioteca orașenească unde mergeam dupa ore să le ajut pe doamnele bibliotecare, eu scriind de mână fișele de carte, despre Clubul Copiilor din clasa a IV-a unde învățam despre continente îndepărtate și minuni ale naturii. 

Mihaela Plugărașu:„Mi-am dorit de copil să plec în America.”

Ce ai găsit diferit față de ce ai lăsat?  

Aproape totul este diferit. Unele aspecte mai bune, altele mai puțin. Pentru că nu mai locuiesc în România, eu nu-mi permit să critic sau să evaluez situația actuală când vin în vacanță. 

Ai venit tocmai din Miami. A fost greu drumul spre casă? 

Drumul a fost lung, dar nu greu. Am așteptat reîntâlnirea cu familia mea și prietenii mei dragi de patru ani, deci bucuria sufletească a făcut călătoria mai ușoară. 

De cât timp locuiești în Miami? 

Anul acesta împlinesc 20 de ani. 

De ce tocmai Miami? Cum ai ajuns pe celalalt continent? 

Mi-am dorit de copil să plec în America. M-am îndrăgostit de limba engleză de la prima oră de engleză în clasa a V-a. După terminarea Facultății de Litere ( Română- Engleză), am început să caut oportunități de plecare până am găsit. Circumstanțele de la momentul respectiv au dus la orașul Miami. Nu a fost o alegere cu un scop anume. Încet-încet, am prins rădăcini acolo. 

Citește și: Aura Imbarus, românca ce le predă engleza copiilor americani, nominalizată la premiul Pulitzer pentru memoriile sale din Transilvania

Care este povestea vieții tale, Mihaela? 

În primul rând, povestea vieții unui om este doar atât: o poveste. Eu lucrez conștient de 10 ani cu mine însămi să nu mă identific cu povestea mea, adică să tot caut în adâncul ființei mele până ajung să-mi cunosc esența, creativitatea, imaginația, curajul și ce am eu de dăruit lumii.

Dar, ca să răspund la întrebare, eu sunt om, femeie, mamă, profesor, fiică, soră, prietenă, autoare. Adică îmi îndeplinesc rolurile alese în mod asumat cât pot eu mai bine, mereu învățând și cu intenția de a fi mai bună, mai pregătită, mai prezentă cu cei din jurul meu, mai recunoscătoare. 

Cum jonglezi cu atribuțiile de mamă și cele de carieră? 

Cu multă disciplină și claritate vis-a-vis de priorități. Disciplina este esențială în viața omului modern, în opinia mea. Atenția noastră, ca și consumatori de media, este valuta secolui XXI. Omul modern este foarte vulnerabil în fața algoritmilor cu inteligența superioară care știu să ne “servească” conținut personalizat și atractiv în mediul online. În plus, trăim într-o lume rapidă și grăbită, cu promisiunea fericirii imediate. Pentru mine, disciplina înseamnă maturitate emoțională și autocontrol în raport cu timpul, oameni și activități. Am învățat să spun „Da” și „Nu” asumat, fără vinovăție și fără regrete. 

Claritatea este al doilea element esențial pentru o viață cât de cât echilibrată pentru că fără claritate nu știm unde să ne canalizăm energia, care este oricum limitată. Odată ce ne cunoaștem  prioritățile de viață, ne organizăm energia și timpul. Cu alte cuvinte, eu nu “pierd timpul” cu activități care nu-mi susțin prioritățile de mamă și cele de carieră. 

Mihaela Plugărașu:„Băiețelului meu i-am dedicat cartea. El este învățătorul meu.”

Câți ani are copilul tău? Pe ce principii v-ați clădit relația? 

Băiețelul meu are 10 ani și jumătate. Lui i-am dedicat cartea mea pentru că el este învățătorul meu cel mai profund, ca toți copiii pentru părinții lor de altfel. Principiile mele de parenting conștient încep cu mine, adultul din relație și anume responsabilitatea personală de autocunoaștere, onestitatea, modestia și mai ales conexiunea. Deși eu am formare didactică, de învățător, m-am întors la școală după ce am devenit mamă ca să învăț să fiu un părinte mai bun, mai prezent, mai informat și mai echipat cu instrumente de conexiune. Am studiat, timp de aproape doi ani, știința și ultimele cercetări în neuroștiințe din spatele conexiunii în relația părinte-copil. Astfel, m-am certificat ca instructor de parenting cu redutabila organizație din California, Hand in Hand Parenting. 

Eu spun și în carte, și în cursul meu de parenting, că datoria noastră ca părinți este să oferim și să menținem un mediu emoțional-psihologic de siguranță. Nu este ușor deloc, dar este principiul fundamental după care eu mă ghidez în fiecare zi. Sute de cărți au fost scrise pe acest subiect, datorită complexității lui, însă noi toți putem începe cu această intenție și construim încet pe această intenție. 

Care sunt activitățile tale? 

Timpul care îmi rămâne după cele două priorități legate de copilul meu și de profesie mi-l ocup cu sport și dans. Acum doi ani am început să practic Jiu-Jitsu Brazilian și până astăzi am câștigat două medalii, una de argint și una de aur, în competiții organizate în Florida. De asemenea, merg la antrenamente crossfit și ore de dans. Eu cred tare mult în triunghiul Mind- Body- Relationships pentru o viață conștientă și echilibrată. 

Mihaela Plugărașu:„Cariera mea nu a fost lineară. Nu mi-a fost frică să o iau de la capăt cam din cinci în cinci ani.”

De cât timp esti cadru didactic acolo? 

La universitate predau strategii de comunicare de cinci ani. În învățământul preuniversitar am predat cu mulți ani în urmă pentru că mi-am echivalat licența și am trecut examenul de limba engleză, dar nu am rămas în sistem mai mult de 3 luni. M-am reprofilat pe lucrul cu adulții, refugiați cu azil politic la acel moment, după care m-am reorientat către comunicare și strategie în urma absolvirii masteratului în Miami. După cum vezi, cariera mea nu a fost una lineară. Nu mi-a fost frică s-o iau de la capăt cam din cinci în cinci ani. Mă motivează foarte mult să mă dezvolt ca om din toate punctele de vedere. Creșterea individuală și confortul se exclud reciproc, nu sunt compatibile, deci este nevoie să ne creăm situații în care avem de învățat de la zero. 

Cum e învățământul de acolo față de cel românesc? 

Nu pot să compar în detaliu cele două sisteme pentru că nu mai predau în România de 20 de ani. Desigur că există multe diferențe și este dificil să trecem în revistă toate aceste aspecte. Eu apreciez faptul că în clasele I-IV sunt explorate foarte bine creativitatea copiilor, libertatea de expresie personală, vorbitul liber în fața unei audiențe și gândirea critică pe proiecte, în echipă. Pe de altă parte, școala americană se bazează mult pe tehnologie, internet și calculatoare, ceea ce eu văd ca un detriment pentru segmentul de vârstă sub 12 ani. Eu iubesc tehnologia, să nu mă înțelegeți gresit, doar că vreau să atrag atenția părinților și profesorilor să găsească un echilibru și să-i încurajeze pe copii să gândescă singuri înainte de a căuta soluții pe Google sau YouTube. Așa învață să aibă încredere în ei, printre altele. 

Te-ai mai întoarce în România s-o iei de la capăt? 

E o întrebare complicată la care nu am un răspuns direct în acest moment. Eu voi continua să profesez în locuri unde ideile mele rezonează cu oamenii pentru că schimbarea cu forța nu se poate. Vorbesc de schimbare pentru că asta mă interesează, este ceea ce mă motivează și anume să fiu un catalizator al schimbării în bine pentru cei din jurul meu adică copii, părinți, studenți, audiențe în mediul online, societate. Cum? Prin cursurile pe care le creez și le predau. 

Ce semnifică Miami pentru tine acum? 

Un caleidoscop cultural, ocean și plaje minunate, climă tropicală, oportunități, provocări, oameni interesanți și, poate, cel mai important ideea că nimic nu este imposibil. Succesul depinde de fiecare individ în parte, începând cu definiția în sine a succesului, pentru că este un concept subiectiv. 

Mihaela Plugărașu:„Copiii pleacă în viață cu valorile pe care părinții lor le-au modelat pentru ei în perioada 0-7 ani.”

Ce îți place la tine, Mihaela? 

Sunt perseverentă și am o minte bună de strateg, dar cel mai mult îmi place că nu-mi este frică de munca cu mine, de introspecție. Eu sunt propriul meu laborator de analiză. Mă fascinează să mă înțeleg, să mă schimb la nivel mental profund, să mă apropii tot mai mult de sinele meu autentic pe care încă îl descopăr. 

Sunt și lucruri care nu îți plac? 

Lista e lungă, dar lucrez la acceptarea radicală ca practică spirituală. De exemplu, mi-ar fi plăcut să am și înclinații de antreprenor, ceea ce-mi servește ca motivație să-mi schimb filtrele de gândire vis-a-vis de valoarea muncii mele în acest moment. 

Cu ce valori dorești să plece copilul tău în viață? 

Ce intrebare frumoasă și importantă! Am putea scrie o carte întreagă ca să răspund. Copiii pleacă în viață cu valorile pe care părinții lor le-au modelat pentru ei în perioada 0-7 ani, în special. Deci, atenția mea este în permanență pe întrebarea: “Ce valori și ce comportamente modelez eu pentru copilul meu?”. Așadar, eu sper că i-am modelat valori care țin de încrederea de sine, reziliență, curaj, o minte mereu curioasă și bunătatea față de alți oameni. 

Ce părere are el despre România? Îi vorbești des despre originile tale? 

Îi place România foarte mult. El a venit în vacanțe aproape în fiecare an cu excepția ultimilor ani din cauza pandemiei. Observă și îl încântă libertatea copiilor de a merge singuri în oraș sau la parc neînsoțiți de părinții lor la o vârstă mai mică față de Florida. Apreciază că ne iubim părinții, bunicii, frații, surorile, verișorii, deci onorăm familia și ținem aproape unii cu alții. Îi place să schieze iarna la Brașov și vara să se plimbe la Iași. 

Da, îi vorbesc des despre copilăria mea. L-am dus în toate locurile importante pentru mine unde eu m-am format ca om, mi-a întâlnit bunicii, membri ai familiei extinse și prietenii din România. Și eu și tatăl lui facem un efort conștient ca el să aibă o conexiune emoțională profundă cu România. 

Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora